M-am îndrăgostit în timp ce cheleam

În februarie anul ăsta, în timp ce eram în vacanță, mă pregăteam să fac duș când mi-am trecut mâna prin păr și am simțit ceva moale și cărnos la spatele capului. Era o bucată de chelie de dimensiunea unei monede. Odată ce m-am întors acasă și am fost la doctor am descoperit că aveam alopecia areata, o boală autoimună în care corpul își atacă foliculii de păr. Momentan, 6,8 milioane de oameni din SUA au boala care-i face să-și piardă părul și să aibă pete de chelie circulare.

Alopecia este pur cosmetică, dar, din păcate, este total imprevizibilă. Unii oameni pot avea o singură pată de chelie toată viața, în timp ce alții își pot pierde tot părul la un moment dat. În următoarele trei luni, mi-au apărut încă 13 pete, cu dimensiunile de la o monedă la jumătate din palma mea, și mult mai multă anxietate.

Pentru o femeie de 24 de ani care și-a vopsit și decolorat părul încă de pe vremea școlii generale și trăiește în Hawaii, unde părul lung este sinonim cu feminitatea și frumusețea, să mi-l pierd așa mi-a transformat toată viața într-un roller coaster. Nu mă mai simțeam ca mine însămi pentru că-mi vedeam identitatea cum se duce pe scurgere de fiecare dată când mă spălam pe cap.

Aș vrea să pot spune că ultimul lucru la care mă gândeam erau întâlnirile, dar de fapt era exact contrariul. Cum mă va mai considera cineva atrăgătoare?, m-am întrebat singură. Cum e să ieși la întâlniri cu peruci? De ce eu?, le invidiam pe prietenele mele care-și puteau prinde părul în coadă. Cine m-ar alege pe mine în locul lor?, îmi imaginam cum ar reacționa tipii din trecutul meu dacă ar ști ce mi se întâmplă acum. Deci am zis că nu voi mai ieși la întâlniri până nu o să mă simt mai bine cu mine însămi.

În iunie, o bună prietenă din liceu m-a rugat să ies cu ea și iubitul ei ca să-și sărbătorească ziua de naștere. Am fost de acord și am optat pentru o frizură lejeră cu câteva șuvițe prinse-n coadă la spate și multă pudră neagră pentru păr.

În noaptea aia ne-am întâlnit cu un grup de prieteni de-ai lui pe care nu-i mai cunoscusem până atunci. Beată fiind, i-am zis prietenei mele cât de drăguț mi se părea unul dintre tipi, ceva ce eu nu fac niciodată în mod normal, iar știrea a ajuns la bărbatul în cauză. Din fericire, fiind și el tot beat a răspuns acelei atracții, după cum i-a spus iubitului prietenei mele. După ce s-a închis barul, gașca s-a urcat în mașină și au venit la mine să-mi vadă noul câine. Partea asta mi-e în ceață, dar dintr-o dată toată lumea a dispărut și am rămas doar cu el.

M-am trezit a doua zi dureros de mahmură și când m-am întors să-l văd lângă mine, m-am speriat și mi-am atins vârful capului să mă asigur că nu simt nicio pată de chelie. Mă rugam ca pudra să nu se fi șters. Fără să-mi ridic capul de pe pernă, mi-am legat părul într-o coadă joasă și am făcut tot ce am putut ca să-i dau volum pentru acoperire. Așa nu avea nicio șansă să-mi vadă zonele lipsite de păr din spatele capului. Era tot ce am putut face atunci. Trebuie să fi funcționat fiindcă nu s-a comportat ca și cum ar fi văzut ceva ciudat. Am discutat puțin, am făcut schimb de numere de telefon și fiecare ne-am dus la ale noastre.

Nu m-am așteptat la asta, dar am ieșit și săptămâna următoare, a doua zi și tot așa. De fiecare dată, mă scuzam des ca să merg la baie să verific dacă mi se văd petele de chelie. Am ascuns pudra pentru păr într-o cutie de tampoane sub chiuvetă în cazul în care s-ar fi decis să-mi scormonească prin dulăpiorul de medicamente. De fiecare dată când ne trezeam împreună, săream din pat înaintea lui ca să-mi saturez scalpul cu pudră. Dacă-și îndrepta vreodată privirea spre creștetul capului, îmi stătea inima-n loc.

Făceam constant șiretlicuri ca să-mi ascund imperfecțiunile cu gândul la ce ar putea să facă fragilitatea masculină relației noastre.

După ce am devenit exclusivi cam la o lună, terapeutul meu m-a îndrumat să-i spun de alopecia mea. Din moment ce eu evit confruntările, asta nu mi-a sunat deloc ideal. Am trecut prin mai multe conversații test, dar nimic nu-mi părea ok. Dacă pleca? Asta m-ar durea foarte tare. Dar în același timp, simțeam că-l privez de sinele meu. Și cu toate astea să continui să-mi ascund boala era o tortură. Am făcut pe dracu în patru și într-o dimineață am decis că nu mai pot să mă tot gândesc la asta, și că trebuie s-o fac. M-am întors spre el și l-am întrebat: „Știi ce este alopecia?”, și apoi mi-am ținut respirația.

„Ah, da, sora mea suferă de asta.”

Mi s-a luat o piatră de pe suflet în timp ce discutam despre experiența surorii lui și a mea. „Părul tău nu ești tu”, mi-a spus el mai târziu. Tipul mi-a devenit confident. Și oricând simțeam că-mi cădea mai mult păr sau că se rărea în anumite zone, era și o bună distragere de la asta.

Au trecut șapte luni de când mi-am descoperit prima pată. Mi s-a încetinit căderea și pe fiecare pată a recrescut părul. Nu sunt sigură dacă i-o datorez în totalitate lui fiindcă a fost un sprijin minunat sau doar fiindcă a fost răbdător cu tratamentul meu, dar îmi place să cred că ambele și-au spus cuvântul într-un mod sau altul. Bineînțeles, nu știu dacă voi mai avea un alt episod – aș putea să chelesc de tot în viitor – și nici nu știu dacă vom rămâne împreună. Dar un lucru știu sigur, orice s-ar întâmpla, mi-o voi asuma și nu voi lăsa să mă oprească din a risca, lucru care ar putea însemna să mă îndrăgostesc.

Când mă gândesc cum mi s-a schimbat viața în ultimele luni, realizez cât de mult greșeam când mă gândeam că boala mă face de neiubit, neatractivă și în general demnă de dispreț. Am petrecut luni întregi gândindu-mă că trebuia să ascund cine sunt și eram speriată de posibilitatea că voi fi o persoană fără păr. Așa că am ratat mai multe oportunități. În schimb, ar fi trebuit să fiu mândră de tot ce mă făcea pe mine să fiu eu. A trebuit să trec dincolo de frica mea și să găsesc o comunitate de alte femei chele și frumoase din online ca să realizez că identitatea mea nu este definită de păr, ci de personalitatea mea, gândurile și acțiunile mele.

Mai presus de orice, este despre cum mă accept și-mi îmbrățișez sinele întreg. Cheală sau nu.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.