„Feminitatea toxică” nu e ce îți imaginezi tu

Ok, am înțeles ce e masculinitatea toxică, dar nu există și feminitate toxică? întreba un utilizator pe r/AskReddit în luna august. Întrebarea a atins o coardă sensibilă, pentru că a atras peste cinci mii de răspunsuri.

„Mamele care îi tratează pe ceilalți ca dracu' și motivează asta prin faptul că își apără puii”, a răspuns un utilizator. „Femeile care jignesc oamenii pentru elementele naturale ale corpului. Femeile sunt alea care judecă cel mai aspru părul de pe corp, ridurile, părul cărunt etc.”, a zis un alt utilizator. Unul a comentat: „Pentru mine, înseamnă femei care critică alte femei că nu sunt feminine în același fel ca ele.”

Termenul feminitate toxică se folosește de aproape zece ani, dar a prins o nouă viață în era post-Trump, post #Metoo. În 2012, un articol din Times a folosit termenul ca să descrie o pictură cu Vivien, seducătoarea vicleană care îl distruge pe Merlin într-o poezie de Tennyson; în 2014, The New York Times l-a folosit în contrast cu „masculinitatea tipului dur”, într-un articol care lamenta dispariția detectivului privat fictiv. 

Câțiva ani mai târziu, termenul a început să evolueze ca sens, după ce a ajuns pe val „masculinitatea toxică”. Într-o postare de pe Medium din 2018, intitulată „Feminitatea toxică ne ține pe toți pe loc”, psihologul și scriitorul Devon Price a descris-o drept presiunea care se pune asupra adolescentelor să se machieze și să se aranjeze sau „să stea ca niște doamne” sau să facă copii.

„Toate acestea înseamnă feminitate toxică. A fost o boală culturală și toată lumea din jurul meu suferea de ea... Problema n-a fost niciodată doar masculinitatea, ci rolurile de gen inflexibile, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.”

Astăzi, Price declară pentru VICE: „Nu susțin că eu am inventat termenul. Cred că mulți oameni care îl folosesc au ajuns la el pe cont propriu, la fel ca mine. Pentru că dacă masculinitatea toxică e o forță socială, evident că ar trebui să existe și feminitate toxică. Mi s-a părut important să accentuez că, așa cum cultura le impune bărbaților niște standarde restrictive, la fel face și cu femeile.”

Hannah McCann, lector specializat în studii culturale la Universitatea Melbourne, a auzit prima oară termenul într-un articol din 2018 din Sydney Morning Herald și, în 2020, a publicat un studiu despre asta în revista Psychology & Sexuality. Ea notează că „discuțiile online despre acest termen sunt de obicei foarte antifeministe”. Misoginii îl folosesc ca să argumenteze că „și femeile pot fi toxice”.

Termenul de feminitate toxică e adesea folosit în discuțiile feministe despre masculinitatea toxică. Aceste definiții anti-feministe promovează stereotipuri nocive despre feminitate – cum ar fi ideea că femeile sunt rele și le place bârfa – și sugerează că bărbații sunt victimele acestui fenomen. Poate că răspunsurile de pe r/AskReddit nu s-au dus neapărat în direcția respectivă, dar unele n-au fost departe.

McCann argumentează că e mult mai productiv și corect să analizăm în ce fel sunt toxice anumite abordări ale genului, „mai degrabă decât anumite trăsături individuale, pentru că asta ne permite să vedem o perspectivă politică mai largă”.

„De exemplu, putem spune că feministele anti-trans au o abordare toxică asupra feminității, pentru că promovează supravegherea corpurilor femeilor și o binaritate strictă de gen motivată de biologie”, a zis ea. „Sau putem analiza cum creștinii de dreapta promovează o versiune a feminității rigidă și heterosexuală.”

Ca bărbat trans, Price spune că e foarte conștient de „felul în care sunt judecate femeile masculine pe care le cunoaște și cât de supuse sunt ideilor rigide despre feminitate”.

„O femeie masculină e considerată furioasă doar pentru că nu zâmbește cald, cum se consideră că trebuie să facă o femeie în cultura noastră”, a zis el.

Cel mai important e să nu învinovățim victimele sexismului de sexism. „Sexismul e cauzat de normele sociale din cultura în care trăim, și nu de trăsăturile individuale sau nesiguranțele unei persoane”, a adăugat el.

Așadar, atunci când cauți termenul potrivit ca să îți descrii șefa nesuferită, abține-te să folosești expresia feminitate toxică și întreabă-te dacă nu cumva pui accentul prea mult pe genul ei. Poate e doar un șef prost și atât și ar trebui să dai vina pe sistemul capitalist.