Am vorbit cu Paulina, fetița ta de milioane care-ți arată că nu-i doar „psiholoaga care cântă manele”

Dacă te întrebi ce mai e cool în peisajul muzicii made in Ro, atunci lasă-mă să ți-o prezint pe Paulina, o tipă de 24 de ani care studiază psihologia și cântă ceea ce ea numește pop electro astral – o combinație catchy între manele balcanice și pop cu nostalgii nouăzeciste, așa cum i-am simțit eu muzica. Tânăra vine dintr-o familie de lăutari, dar multă vreme i-a fost rușine de treaba asta, până când s-a descoperit pe sine și a ajuns să-și acceseze rădăcinile și să se prezinte lumii fix în varianta autentică de azi. 

Face muzică de multă vreme, dar s-a lansat oficial în industrie în 2018, când a avut o scurtă colaborare cu băieții de la Seek Music. Între timp e pe cont propriu, își scrie și produce piesele singură și abia ce și-a lansat albumul de debut, Prin lume. Unde mai pui că piesa „Fetița ta de milioane” a prins total în bulă și a lovit direct la corazon. Am vrut s-o cunosc mai bine, așa că am luat-o la întrebări.

Paulina povestește cum, în vara după ce a dat bacul, a fost lovită „de o inspirație divină.” Asculta Killa Fonic și a zis că poate să facă și ea ce face el, așa că s-a pus să scrie două piese de la zero. „Nu știu ce entitate se pogorâse asupra mea de aveam motivația aia, aproape îngrijorător de optimistă. Mi-am luat chitara cumpărată din banii de la nunți, unde cântam alături de tatăl meu, și am înregistrat într-o singură zi, cu toate că nu știam nimic despre producție muzicală. Cu metronomul pus de pe telefon, fără sample-uri, am tras chitara de la început și până la final, de zece ori, până a ieșit perfect”, își amintește ea. 

În industrie a ajuns în 2018, când a fost chemată la București cu cele două piese pe care le scrisese. Imediat după a scos „Aruncă-mă-n haos”, alături de Keed. „După câteva luni de viață de studio am renunțat și am decis să-mi fac totul singură, pentru că mă simțeam mai mult încurcată de contextul în care eram. Efectiv am plecat de la studio și le-am dat textul: «I’m out». Asta a fost tot. Venisem plină de gingășie într-o lume a șmecherilor. Nu avusesem nicio treabă cu Bucureștiul până în momentul în care am intrat în industrie și nu înțelegeam nimic din ce se întâmplă, iar asta nu m-a ajutat prea mult”, explică artista.

A urmat o pauză, cât și o perioadă de încercări muzicale, printre care și piesa „Fugi”, pe care între timp a pus-o pe privat, până să-și stabilească genul pop electro astral. De fapt, zice ea, i se blochează creierul de fiecare dată când este întrebată de stilul muzical pe care-l face. A ales să-i zică pop electro, pentru că o tot întrebau taximetriștii când mergea la studio și nu știa ce să le răspundă. 

„Acum lumea dă din cap, ca și cum răspunsul meu ar avea un sens, însă mi se pare că e total neconcludent. Nu ai cum să înțelegi muzica doar printr-o înșiruire de cuvinte, cred că trebuie pur și simplu să o asculți. Suntem în 2022, așa că o să zic că muzica mea e non-binary și nu se încadrează în niciun gen”, adaugă ea. Prima piesă lansată din „noul val” se numește „Multe nopți” și a scris-o pentru ea, nu cu ideea să o facă publică.

„Țin minte că am stat puțin pe gânduri înainte să o scot, pentru că mă gândeam la ce o să zică lumea despre o psiholoagă care cântă manele. Am dat-o la risc, dar nu mă așteptam la un feedback pozitiv”, zice Paulina.

Paulina a crescut într-o familie de lăutari și mărturisește că mult timp i-a fost rușine de treaba asta. A luat decizia de a merge pe drumul muzical cu influențe balcanice abia când a ajuns să se accepte pe sine, pentru că o consideră o întoarcere la rădăcinile sale. „În școala generală eram bullied pentru că mergeam la nunți cu tata. Nu eram deloc mândră de asta, așa că nu ziceam niciodată că tata e lăutar. Când întreba cineva cu ce se ocupă, ziceam că e muzician. Mi se părea că sună mai elegant, ca și cum ar putea la fel de bine să facă parte din ceva orchestră și să cânte Vivaldi la vioară. Când am mai crescut, mi s-a schimbat perspectiva. Am început să îi admir pe ai mei pentru faptul că au făcut niște lucruri extrem de cool și nu s-au blocat într-un job convențional de la nouă la cinci.” 

La toate astea, continuă ea, s-a adăugat și că n-o mai interesează părerea celor din jur, așa că a avut „drum liber să se întoarcă la ce îi era familiar”. Odată cu decizia asta a venit și o schimbare de stil, iar Paulina spune că e super important să ai ceva care te face memorabil. „E mai bine să faci artă îngrozitoare decât mediocră, însă mediocritatea e trendy și foarte confortabilă pentru că nu deranjează pe nimeni, de-aia sunt atâția artiști care sună ori arată identic”, explică ea. A ales să iasă din tipologia pe care ar trebui să o reprezinte și nu are în spate nici echipă de marketing, nici un label care să-i dicteze felul în care se prezintă.

Poate cea mai cunoscută melodie din repertoriul Paulinei este „Fetița ta de milioane”, pe care a scris-o înainte de a hotărî să se mute la Capitală din Brașov, iar conceptul piesei, explică tânăra, își are rădăcinile în filmul Million Dollar Baby: „Am făcut-o ca o analogie pentru povestea mea de dragoste cu un muzician autohton și ca o promisiune față de mine că voi ajunge acolo unde mi-am propus. Ceea ce s-a și întâmplat. E amuzant că îi arătasem tatălui meu piesa înainte să o lansez și mi-a spus că sigur nu o să asculte lumea așa ceva. Meritul meu este că am foarte multă încredere în parcursul meu, așa că nu mă afectează părerile din jur, care sunt multe și diverse”, își amintește cântăreața. 

Cât despre motivul pentru care a prins la public, Paulina crede că ritmul oriental a contat mai puțin decât faptul că este o artistă relatable: „Faptul că are un ritm oriental e o binecuvântare, dar și un blestem, și vine la pachet cu o serie de discriminări. De exemplu, mi s-a spus că nu pot organiza evenimente în anumite locații, pentru că ei nu promovează așa ceva”. În plus, explică ea, pentru Gen Z există poate și o zonă de curiozitate a unor vremuri pe care nu le-au trăit. „E ceva nou și interesant să te distrezi așa cum se distrau părinții noștri o dată.”

Paulina își lansează albumul Prin lume la Expirat, pe 13 și 14 februarie, iar ambele show-uri sunt deja sold-out. „Încă nu sunt conștientă de anvergura pe care o are arta mea. E ceva nou și pentru mine, cât și pentru public, și sunt foarte recunoscătoare că oamenii mă susțin atât de tare. Tocmai de-asta fac toate eforturile să iasă cât mai bine aceste concerte. O să fie vibe-uri astrale, magice și flex. O să fie cel mai mare show pe care l-am avut până acum și sper să fie ceva special pentru toată lumea care va fi acolo”, spune ea. 

Melodiile de pe album au fost scrise pe parcursul unei relații și te trec „de la infatuarea de început și până la decizia că persoana respectivă nu-mi merită inima. A fost un parcurs disfuncțional și un drum lung până la revelațiile pe care le-am avut despre mine și despre ceea ce merit”. Însă, continuă Paulina, crede că a fost un rău necesar, care i-a schimbat perspectiva asupra relațiilor, și de asta zice că albumul ăsta a avut un rol terapeutic. „Albumul poate fi văzut ca un jurnal al relației, care se încheie odată cu ea.” 

Dacă te gândești să mergi la unul dintre concertele artistei sau ți-ai luat deja bilet și nu știi cine o să mai fie pe acolo, află că publicul ei este destul de variat. „Mi se pare tare că la concertele mele vin oameni care ascultă de obicei genuri muzicale foarte diferite de ceea ce fac eu, de exemplu metaliști.” Tânăra spune că o ascultă și oameni care au prins Revoluția, pentru că genul ei de muzică le este familiar și le readuce nostalgia pieselor din perioada comunismului. „Unii mă ascultă din ironie, alții pe bune, dar e un lucru minunat că mă ascultă oameni diferiți și din motive diferite”, crede ea.

Paulina alege să-și separe cât mai mult viața personală de arta pe care o face și lasă pe fiecare să-și proiecteze propria poveste în arta ei. „Nu prea mă expun și nu prea dau informații despre viața mea, deci probabil publicul nu are o părere foarte bine formată despre mine. Am eu fixația că arta trebuie separată de artist. De-asta mă și simt ciudat când cineva vine să-mi spună cât de mult îi place ce fac. Poate e defect profesional de psiholog, dar imediat mă gândesc că de fapt omul respectiv mă apreciază pentru că el este un om care vede frumosul în alții și că e doar o reflecție a propriului caracter. Ori poate îmi e mie greu să accept complimentele”, explică Paulina.

Mărturisește că este o persoană foarte dură și foarte soft în același timp. Industria a învățat-o să fie tare și să țină cu dinții de visele ei. „Cred că oamenii confundă deseori faptul că par gingașă cu lipsa de putere, însă pentru mine a devenit cel puțin interesant. Lumea își arată adevărata față atunci când le pare că ești vulnerabil”, susține artista.

Apropo de showbiz, Paulina se poziționează ca artist independent și vrea ca lucrurile să rămână așa și în viitor. „Vreau să fac ceva diferit și tocmai de-asta aleg să nu ader la standarde impuse în industrie”, explică ea, în timp ce confirmă că are multe obiective, dar nu prea vorbește despre ele, pentru că vrea să vină „cu fapte, nu cu vorbe. Dar uite, o să îți zic doar că am în plan să-mi deschid propria mea casă de producție care să promoveze talentele provenite din comunități defavorizate.” Cântăreața vorbește și despre cum nu vrea să transmită niciun mesaj cu melodiile ei, ci și-ar dori ca publicul să simtă puțin din ce a trăit ea în momentul în care le-a scris, „bucurie ori tristețe, ca să mă simt mai puțin singură”.

Paulina e studentă la masterul de psihologie și se implică în cauze sociale, însă în prezent alege să nu mai discute atât de mult în online despre sănătatea mintală. „Cred că e foarte fină linia între patologie și normalitate, iar discuțiile din online despre sănătatea mentală pot fi pe cât de constructive, pe atât de problematice. Am observat că acum a devenit un trend să se eticheteze toate comportamentele ca fiind toxice sau non-toxice, bazat pe postări sau clipuri din online care sunt extrem de generale. Lucrurile nu sunt nici pe aproape atât de simple. E mult mai periculoasă iluzia cunoașterii decât acceptarea necunoașterii”, spune ea. 

„De-asta, în prezent evit să mai vorbesc foarte mult pe social-media despre mental health. Mi se pare o problemă extrem de delicată și care trebuie abordată într-un mod structurat. Altfel, este posibil să facem mai mult rău decât bine”, subliniază Paulina. A ales să nu-și mai expună viața personală în online, pentru că nu mai are neapărat dorința de a se justifica în fața oamenilor și este în regulă cu ideea că unii vor avea o părere negativă despre ea, fondată sau nu.

A ajuns să facă psihologie, după ce a renunțat la Facultatea de Farmacie, din cauză că o deprima foarte tare rigiditatea acelui mediu, dar și lipsurile sistemului sanitar din România. „Am luat decizia de a pleca de la facultate foarte pe repede înainte, iar ai mei m-au susținut și au venit tot în aceeași zi să îmi ia bagajele și să mă mute înapoi acasă”, își aduce aminte. A urmat o perioadă când n-a făcut multe, dar citea cărți de psihologie și se întreba ce o să facă mai departe, deși spune că avea răspunsul în fața ochilor: „Nu am ales domeniul acesta pentru a face pace pe pământ și un bine suprem umanității. Cred că am o înclinație naturală către psihologie și o curiozitate extremă, în special pentru tulburările de personalitate antisocială. Dacă aș continua pe acest domeniu, mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu deținuții.”

Mai mult, spune Paulina, psihologia și muzica se îmbină destul de bine, în cadrul meloterapiei, spre exemplu. „Chiar am și avut ocazia de a lucra cu copilași diagnosticați cu tulburări din spectrul autist prin muzică. Pe viitor mi-ar plăcea să lucrez și cu adulți neurotipici în paradigma asta, poate îmbinând-o și cu elemente din filosofia budistă. Totuși, nu știu dacă vreodată voi alege să fac psihoterapie ca job full time, pentru că în prezent sunt prea imersată în artă”, spune ea.

Paulina e feministă și crede cu tărie în egalitatea dintre oameni indiferent de sex, gen, rasă sau orientare sexuală și își dedică o parte mare din resurse pentru a combate inegalitatea de orice fel. În cadrul programului de licență a studiat corelația dintre consumul de pornografie și violența sexuală asupra femeilor. În 2021, a gândit împreună cu regizoarea și dramaturga Ilinca Prisăcariu, fondatoare „Hey, Pisi!”, un proiect pentru prevenirea violenței sexuale prin teatru, în cadrul populațiilor defavorizate, pentru care speră să obțină finanțare anul acesta. „Îmi doresc să reușesc prin platforma pe care o am să contribui la combaterea inegalității și să fac asta cât mai mult pe viitor”, conchide ea.

Poți să asculți Prin lume, albumul de debut al Paulinei, pe Spotify.