Am întrebat bărbați cum își dau seama când sunt abuzivi în relație

Controlul poate fi un lucru pozitiv când e aplicat în ariile potrivite din viețile noastre - unii chiar ar spune că autocontrolul este crucial pentru sănătatea noastră fizică sau mintală, altfel ajungem ca Gluttony din Se7en al lui Fincher.

Dar, pe de altă parte, controlul e ceva care poate avea un impact negativ - și de care mulți se luptă să se elibereze când au de-a face cu factori din exterior. Poate că te temi să zbori fiindcă nu știi nimic despre pilot. Poate că nu te poți opri din a domina bucătăria la cina de luni fiindcă nimeni altcineva nu taie perfect ceapa. 

Sau… poate că ajungi să te mai uiți prin telefonul partenerei din când în când ca să vezi cine îi trimite mesaje. Sau tresari de fiecare dată când poartă o bluză despre care crezi că arată prea multă piele. 

Aici lucrurile devin complicate, fiindcă nevoia de control poate să ducă de la remarci banale la gânduri obsesive. E de așteptat să fii protector cu cineva cu care ești într-o relație, dar unde e limita într-o relație și când scapă controlul?

VICE a vorbit cu cinci bărbați din Aotearoa, Noua Zeelandă, despre ce consideră ei a fi comportament de control într-o relație, și când vine vorba de partenere potențiale și despre ei înșiși. 

Uite ce au avut de zis:

VICE: Ce consideri a fi control într-o relație?
Rawiri: Presupun că primul lucru care îmi vine în minte este atunci când cineva spune Dacă mă iubești, urmat de o cerință. 

Am văzut asta la o mulțime de persoane din jurul meu și funcționează. Oamenii fac lucrurile pe care nu vor să le facă. Și nu mă refer la ceva sexual sau de genul, ci mai degrabă să facă pe cineva să plece de la o adunare socială înainte să vrea. Nimic prea intens, dar tot cam manipulator. 

Și pe partea mai serioasă a lucrurilor, să ai o personalitate agresivă când nu obții ce vrei. Și cealaltă persoană ar ști când urmează să erupă vulcanul, așa că trebuie să fie de acord cu tine sau să facă ceva să te mulțumească, înainte să se întâmple. Merge pe vârfuri când știe că asta se poate întâmpla, cum ar fi: Trebuie doar să păstrez liniștea și să mă asigur că cealaltă persoană e fericită. 

Corect.
Un alt lucru pe care îl cred puțin manipulator este când încerci să te vezi tot timpul cu persoana cu care ești într-o relație, chiar dacă nu se simte confortabil cu asta și și-a impus limitele. Definiția relației nu ar trebui să fie că poți să petreci timpul cu persoana respectivă oricând vrei tu dacă ea nu vrea. 

Unii oameni nu pot înțelege asta. Sunt așa: dacă nu vrea să petreacă timpul cu mine, pur și simplu nu mă iubește. Și apoi verbalizează asta și cealaltă persoană aproape că nici nu are voie să spună „nu”. Apoi simte vinovăție că vrea să petreacă o noapte singură, doar fiindcă e posibil să fie genul de persoană care are nevoie de mai mult spațiu. 

Poți să te gândești la ceva ce ai face și apoi să zici: Oh, nu ar fi trebuit să fac asta. Am cam încercat să dețin controlul.
Pentru mine ar fi să mă chinui să-mi asum responsabilitatea pentru că am făcut ceva greșit și fie să o pun în cârca celeilalte persoane sau să o proiectez altundeva. Aș putea să o consider problema celeilalte persoane sau să trag o concluzie precum Poate că n-aș fi făcut asta dacă tu n-ai fi făcut asta - Când de fapt e foarte simplu să ceri scuze. 

Poți să spun Ah, da, am avut o zi nasoală. Dar nicăieri în acea propoziție nu e acel cuvânt misterios „scuze”. Și fix pe el trebuie să-l spui. E destul de simplu, dar poate fi greu. Nu-mi iese mereu pe gură când am nevoie sau când știu că ar trebui. 

VICE: Ce ai considera comportament de control de la un partener?
Dan: Mi se pare că termenul „control” este unul foarte vag. Există atâtea care vin la pachet cu asta, precum pasiv-agresivitate, sau să fii furios legat de ceva și să te descarci pe altceva sau cineva cu care ești în relație, sau partenerul încearcă să se răzbune pe ceva din trecut și să dea vina pe tine. 

Sunt anumite lucruri pe care le-ai experimentat și le consideri a fi control?
Poate prea multe apeluri și mesaje și apoi să se aștepte să răspund la ele imediat. 

Dar dacă n-am răspuns la mesajul tău, asta înseamnă doar că mă gândesc la altceva sau că sunt ocupat. Nu spun că să fac altceva e mai important decât tine, dar am și alte lucruri importante de făcut. 

Un alt lucru pe care l-am observat în câteva relații de-ale mele, este când ți se zice: nu mai ești același tip ca atunci când ne-am cunoscut. 

Dar hai să o luăm și invers. Ce consideri comportament de control dacă tu îl faci?
N-am încercat niciodată să controlez pe nimeni, cu excepția momentului când ceva mă deranja. 

Nu știu dacă par misogin, dar când sunt într-o relație, îi cer femeii mele: să nu ieși în fiecare seară cu prietenele tale femei. Din când în când e ok. Dar dacă ieși în fiecare zi cu prietenele tale singure e un semnal de alarmă. 

Și nu spun că toată lumea face asta, dar fetelor le place să se gătească și să iasă în cluburi. Și când ești singură, o faci cu un scop. Lucru foarte ok, pot face ce vor ele, dar ești cu mine, da? Dacă vrei să te distrezi, poți să o faci la o petrecere acasă la cineva. De ce vrei să ieși în fiecare seară cu prietenele tale care sunt singure? Asta mă face să mă simt nesigur. 

E corect să spunem că nesiguranța ta este motivul principal al problemei?
Da, de ce mi-aș lăsa femeile să iasă undeva unde altcineva poate să le abordeze. 

Ți-ar plăcea să schimbi faptul că simți așa?
Sincer să fiu, habar nu am. Sunt foarte sincer acum, dar simt că nu înțeleg prieteniile dintre femei și bărbați, cum funcționează asta platonic? Spui că Oh, e prietenul meu. Nu, nu e. Doar vrea să ajungă la pizda ta. Înțeleg asta. 

VICE: Dintr-o perspectivă obiectivă, ce-ai considera comportament de control într-o relație?
Reune: Unul dintre lucrurile care îmi vin în minte este acea nevoie de a ști constant unde ești și ce faci. Sau direct: nu poți să ieși în oraș în seara asta fiindcă nu vreau eu să o faci. 

Sau poate fi control într-un mod mai indirect, cum ar fi să controlezi opiniile oamenilor despre tine. Să le spui că ai un soi de problemă, de exemplu băutul, ca să fie mai atente în preajma ta când bei. 

Când te face să te simți de parcă e singura persoană de partea ta și că ai nevoie de ea. Chiar dacă partenera ta se poate chiar să fi fost persoana care să întoarcă ceilalți oameni împotriva ta. Genul ăsta de control indirect. 

În teorie, ce-ar putea face partenera ta să te facă să realizezi că mă controlează și asta nu e ok?
Ca persoană poliamoroasă, se întâmplă mereu să aplice pe tine credințele lor despre cum ar trebui cineva să se comporte într-o relație. Să zicem că ieșiți în oraș și dansează cu cineva, și nu crede că e ok să atingă cealaltă persoană sau să fie afectuoasă fizic deloc cu ea. În schimb ție îți e ok să faci asta, dar fiindcă ei nu-i place să facă asta, îți spune că nici tu nu poți. Cu toții avem păreri diferite despre ce e intim. 

Multe persoane, mai ales în monogamie, cred că părerea lor este adevărul și singurul lucru corect, mai ales când vorbesc cu ceilalți prieteni ai lor despre asta, și ei monogami. Spun ca da, sunt aceleași lucruri cu care avem toți de-a face, dar nu e o experiență comună în fiecare cultură și pentru fiecare persoană. 

Pe de altă parte, care sunt lucrurile pe care le-ai putea face tu și la care să te gândești ulterior că au ținut de control?
Primul lucru care îmi vine în minte este, și ăsta e ceva ce încerc să nu fac, dacă îmi văd partenera la o petrecere sau în oraș undeva și discută cu cineva pe care eu îl consider a fi atrăgător, cred că multe persoane se pot pune în situația aia și să-și facă cunoscută prezența, de tipul Sunt aici și eu sunt partenerul ei. În timp ce prețuiesc cu adevărat să renunț la acel control pe care altfel l-aș fi aplicat fâcând asta. 

Și cum renunți în acele situații?
Îmi aduc aminte că viața mea merge înainte și că există în afara relației mele cu acea persoană. Și așa nu simt nevoia de a o controla. Înseamnă că ești mereu într-o poziție în care poți gestiona orice se întâmplă în jurul tău la nivel emoțional.

O relație își urmează cursul în mod natural. Și simt că dacă încerci să o manipulezi ar fi cam stupid. 

VICE: Ce ai considera control într-o relație romantică?
Christian: Limitele care sunt nerezonabile. Cum ar fi nu poți să petreci timpul cu alt tip fără să fiu și eu acolo sau cu alte tipe fără mine. Sau să mergi la o petrecere și să spui: când plec eu, trebuie să pleci și tu. Sau să ai o regulă că poți să te uiți în telefonul celeilalte persoane oricând vrei tu și că trebuie să-ți arate. 

Dur. 
Și cred că și să reproduci o emoție ca să-ți controlezi partenerul. 

Poate că urmează să te vezi cu un prieten și poate că partenerei tale nu-i place de el, dar ea trebuie să spună că e ok. După care partenera începe să facă scandal și o întrebi: te-a deranjat? Și-ți spune: Nu, dar apoi se comportă ca și cum e o problemă. 

Am fost în relație cu cineva care putea fi percepută ca având o problemă cu controlul, dar nu era așa. Nu era ceva intenționat, e o diferență. Nu încerca să reducă ce aveam voie să fac, ci era mai multe nesigură în privința ei și, prin urmare, voiam să fac sau să nu anumite lucruri ca să o fac să se simtă mai puțin nesigură. 

Și atunci ce te-ar face să spui: Oh, chestia asta nu e deloc ok, când te uiți la propriul comportament?
Să simt nevoia să-i iau telefonul cuiva. Dacă ajung în punctul în care vreau să fac asta, cred că trebuie să avem o discuție despre de ce nu am încredere în tine.

Sau dacă suntem la un party și nu vreau ca iubita mea să poarte ceva fiindcă cred că e prea sexy. Îmi pot imagina că dacă ajung să fac asta trebuie să mă întreb de ce naiba?

Deci cum te asiguri că nu faci lucrurile alea?
Când mă simt gelos sau dau semne de emoții care ar cauza răspunsuri de control, mă asigur pur și simplu că mă gândesc bine înainte să acționez. 

Și cred că gelozia e o emoție foarte naturală, nu e nicio problemă că o simți. Poate că simți gelozie că nu ai parte de un anumit lucru sau că alte persoane petrec timpul cu partenera ta fiindcă de fapt ai vrea ca tu să petreci acel timp cu ea. 

Cred că trebuie mai întâi să te verifici pe tine - fiindcă până la urmă, dacă ești cu cineva în care ai încredere și la care ții, n-ar trebui să încerci să o controlezi. Ar trebui doar să te bucuri pentru ea că se simte bine și-și vede de treaba ei. 

VICE: Ce ai considera a fi comportament de control într-o relație?
Richie: Este despre a regla comportamentului partenerului. Deci să folosești ce îl sperie, ce îl pune la pământ, să-i dărâmi stima de sine, să-i spui cu cine are voie să iasă, să folosești social media ca să-l urmărești. Și inclusiv să faci pe cineva să fie dependent de tine, prin a-i tăia legăturile cu alte persoane. 

Apoi la asta se adaugă mai departe amenințările cu violența psihică și fizică, care intră în categoria de abuz. În medie, bărbații sunt mai puternici decât femeile și din punctul ăsta de vedere folosesc violența și sunt mai dominanți. Asta se așteaptă de la bărbați și masculinitate. Iar unii bărbați duc asta cu ei în relațiile intime. 

Ai văzut asta la oamenii din jurul tău?
Uită-te la oameni online, în ceea ce se numește manosferă, pe website-urile de pickup artists. E atât de aiurea, omule. Toate strategiile alea foarte specifice de a controla femeile prin a le demoraliza și a le eroda stima de sine și apoi să te asiguri că devii un erou pentru ele. E practic o unealtă pentru control coercitiv. E super nesănătos și duce la lucruri reale foarte dăunătoare. 

Și apoi mai sunt tipii care sunt abuzivi reactiv, poate că au crescut cu violență, poate că nu au deloc încredere în ei, poate că au avut parte de violență, poate că au văzut asta în copilărie. Nu au avut niciodată intervenții terapeutice, pur și simplu au crescut în cultura aia. 

Am crescut cu un tată care avea propriile probleme și controla și era abuziv emoțional, uneori și fizic. Nici nu cred că era super conștient de cum se manifesta propriul căcat în lume. 

Ai vreun sfat care ar putea ajuta pe cineva să își dea seama că vrea să dețină controlul în relație?
Când înaintăm în vârstă, începem să vedem cicluri în relațiile noastre. Eu, deși n-am fost într-o relație de genul, a trebuit să mă uit la mine și să-mi dau seama care au fost elementele nesănătoase în relațiile trecute ce țineau de mine. Dacă vedem tipare, le putem depăși. Nu putem să schimbăm comportamentele partenerilor noștri, trebuie să ne asumăm partea în relații și să o adresăm corespunzător. 

Și alegem adesea parteneri care creează o formă de familiaritate psihologică pentru noi. Deci dacă am avut o educație instabilă, poate găsim un partener care recreează inconștient asta pentru noi. Dar dacă ajungem să ne săturăm de același joc în altă relație, poate e un semnal de trezire. Dacă ai a treia sau a patra despărțire și începi să observi acest tipar, poate că e timpul să ceri ajutor și ghidaj profesionist sau să intri într-un grup de suport sau un grup de bărbați care te va ajuta să-ți schimbi perspectiva. Frații trebuie să vorbească cu frații. 

Și dacă-ți auzi prietenii că se plâng Da, iubita mea a făcut aia și aia, poate că trebuie să zici Hei, nu pare că lucrurile sunt ok acasă, ce se petrece?

Dacă cineva vorbește mereu urât despre partenera lui și spune că e proastă și folosește limbaj sexist, atrage-i atenția. Nu-i da peste gură, pune-i întrebări, asta îi poate provoca comportamentul. Bărbații chiar au nevoie de mai multe spații masculine în care să aibă conversații cu sens despre lucrurile care nu sunt sănătoase. 

Corect. 
Fii o oglindă pentru acel comportament. 

Rachel Barker este o jurnalistă / producătoare la VICE NZ în Aotearoa.