Droguri

Cele mai dubioase amintiri pe care le au oamenii care bagă gaz ilariant

În contextul în care guvernul britanic a interzis posesia de oxid de azot, am întrebat oamenii care sunt cele mai ciudate amintiri ale lor cu acest drog.
Simon Doherty
London, GB
Oana Maria Zaharia
translated by Oana Maria Zaharia
ce reactii ai de la gaz ilariant
Chiar dacă sunt puțin șanse să faci închisoare pentru că ești prins cu oxid de azot, parcă e un sacrificiu cam mare pentru o senzație euforică de patruzeci de secunde urmată de o durere de cap, nu crezi? Foto: Bob Foster 

„Trei la zece lire, da?” Sssssssss! Asta e coloana sonoră a verii în Marea Britanie, unde oxidul de azot sau gazul ilariant, cum i se zice în termeni populari, face valuri în continuare. Eu l-am descoperit în iulie 2011. Eram la un rave care se ține anual în Leeds, și am gustat pentru prima oară un balon umplut cu protoxid de azot.

Publicitate

Pe la mijlocul balonului, maestrul de ceremonii a oprit muzica și a anunțat moartea lui Amy Winehouse. „Asta se întâmplă când iei droguri rele”, a zis el la microfon, în timp ce DJ-ul a pus imediat un remix dnb al uneia dintre piesele ei.

Amy a murit din cauza alcoolului. Nu sunt sigur dacă la asta se referea MC-ul când a zis de „droguri rele”. Dacă da, sunt de acord, alcoolul e un drog de rahat în comparație cu multe altele.

Când mi-am revenit din tripul cu balonul, totul a devenit foarte real: Amy murise. Dar ăsta e lucrul ciudat la drogul ăsta, nu-i așa? Pentru o clipă, nu mai știi ce e real.

De ce doamne iartă-mă bagă oamenii gaz ilariant?

Ca drog, oxidul de azot e ciudat. Ar trebui să-l vândă sub numele de „confuzie la balon”, pentru că de obicei cam așa se simte. La prima inhalare, sunetele încep să răsune distorsionat. La inhalarea a doua, realitatea se topește ca un cub de gheață într-o după-amiază fierbinte de vară. La a treia inhalare, ești complet scindat de lumea reală, dar ai o perspectivă incredibilă și unică asupra unui lucru uimitor.

La a patra inhalare… Ei bine, nici măcar nu ajungi în punctul ăla, pentru că balonul ți-a scăpat din mână și a zburat în noapte. S-a terminat și nu mai ai nicio perspectivă incredibilă sau unică asupra a nimic. În afară de faptul că ești un idiot. Și că știi asta.

Publicitate

În orice caz, Guvernul britanic a anunțat că posesia gazului va fi interzisă. Acesta va deveni o substanță controlată din clasa C, în aceeași categorie cu steroizii anabolizanți și benzodiazepinele precum Valium și Xanax, cu pedepse de până la doi ani de închisoare pentru posesie și 14 ani pentru distribuție.

Aceste pedepse maxime sunt rareori aplicate, dar, chiar dacă e puțin probabil să faci închisoare de la așa ceva, poți pierde orice șansă să mai călătorești în Australia, America de Nord și China sau să lucrezi cu copii sau adulți vulnerabili. E un sacrificiu cam mare pentru o senzație euforică de patruzeci de secunde urmată de o durere de cap.

Când îi întrebi pe oameni despre cele mai ciudate amintiri legate de gazul ilariant, primești niște răspunsuri amuzante. „De fiecare dată când iau, am același trip”, îmi spune un prieten designer de 28 de ani. „Am impresia că am descoperit cea mai amuzantă glumă din lume, dar imediat ce se termină tripul, nu mi-o mai amintesc. Am avut și un trip dark în care am realizat că gluma eram eu. Iupiii.”

„Odată am tras atât de tare dintr-un balon încât am început din greșeală să fac zgomote sexuale”, mi-a spus o recepționeră de 27 de ani din Londra. „Dar m-am simțit bine, totuși.” De unde știa ea că face aceste zgomote? „Habar nu aveam, dar când am terminat balonul, toată lumea se uita la mine foarte ciudat și asta m-a făcut să renunț la baloane.”

Publicitate

Să scoți sunete orgasmice în public e una, dar să-ți confunzi partenerul cu fratele sau sora lui într-un trip pe azot este alta. „Am vrut să i-o trag surorii iubitului meu pentru că arată asemănător și am crezut că era el”, îmi spune o stewardesă de iaht de 27 de ani din Birmingham. „Când s-a terminat tripul, m-am holbat intens la ea o veșnicie. Eram atât de confuză. I-am spus câteva săptămâni mai târziu și i s-a părut amuzant.”

Mai înfiorător decât să poftești din greșeală la fratele partenerului tău e atunci când te confrunți brusc cu moartea la jumătatea unui balon. „Eram într-o mașină care s-a răsturnat pentru că șoferul trăsese și el din balon”, își amintește un inginer software junior de 19 ani din Birmingham. „Cred că nu mai e nevoie să spun că e super nasol să îți pui prietenii în pericol pentru un drog cu efect de scurtă durată.”

„Am luat un balon cu o cantitate mai mare, trei în unu, iar gazul mi-a spus efectiv cum a început lumea”, își amintește o graficiană de 25 de ani din Norfolk. „Dar am uitat după ce s-a încheiat tripul și gazul nu și-a mai împărtășit niciodată secretele”, a adăugat ea. 

Deci, ce am învățat din toate aceste experiențe cu oxid de azot?

În afară de faptul că gazul ilariant e un drog ciudat pentru oameni ciudați, nu prea multe. Dar nu este greu de prezis ce va urma: istoria ne-a învățat că interzicerea drogurilor nu oprește utilizarea lor, ci le sporește nocivitatea.

Gazul o să intre pe piața neagră, unde dealerii n-o să se mai obosească cu controlul calității, cu verificarea vârstei clienților sau alte lucruri importante de genul ăsta. Și la începutul anului viitor, o să înceapă știrile despre decese.

Toate astea pentru un drog mai puțin nociv decât drogul nostru preferat sponsorizat de stat: alcoolul. Dar acesta se consumă dintr-un pahar, nu dintr-un balon, iar asta îl face să fie în regulă. Nu-i așa?