Anxietatea e o emoție utilă, dar nimeni nu te învață să o folosești

Isabel e autoarea unui podcast dedicat sănătății mintale, intitulat Lebasi, și creat în colaborare cu centrul clinic Spazio FormaMentis din Milano.

„Mamă, ce anxietate m-a luat”, „nici nu vreau să mă gândesc la asta că îmi crește anxietatea”. Cât de des spui astfel de lucruri? Recunoști ostilitatea din ton? Da, nimănui nu-i place anxietatea. Ne enervează și se vede asta din cum vorbim despre ea. Și totuși, e o emoție, iar toate emoțiile au o funcție foarte specifică – care sigur nu e să te îmbolnăvească.

Am vorbit cu psihoterapeuta Maguy Viscardi și cu psiholoaga Giulia Caretto, ambele membre ale centrului clinic FormaMentis, ca să aflu mai multe despre anxietate. Dar nu vorbesc de anxietatea patologică, o tulburare serioasă care limitează individul în majoritatea activităților de zi cu zi.

Practic, pe o scară de la zero la o sută, poți măsura nivelul anxietății și recunoaște anxietatea funcțională.

Să începem cu începutul, cum a zis Viscardi: Anxietatea se manifestă adesea în viața noastră și e un aspect inseparabil de natura umană. Fiecare dintre noi o experimentează în diverse condiții și situații, atât plăcute, cât și neplăcute. În anumite limite (anxietatea de nivelul zero), a continuat ea, „e ceva ce îți permite să îți îmbunătățești performanțele și să îți folosești cât mai bine resursele. De fapt, anxietatea constituie o reacție de apărare a organismului, care anticipează pericolul înainte ca acesta să fie identificat”.

Ai sentimentul ăsta înainte de un examen la școală sau înainte de o prezentare la job? „La început, se activează la un nivel mic (anxietate de nivel zero): îți afectează un pic concentrarea, te îngrijorezi ușor cu privire la eveniment. Cu cât acesta se apropie, anxietatea crește la nivelul 50, și te face să fii mai atent, să îți menții concentrarea mai mult timp (de exemplu, când stai treaz toată noaptea înainte de un examen).”

Totuși, vine o vreme când anxietatea începe să te deranjeze și nu te mai simți bine fizic. Când anxietatea depășește un anumit prag (nivelul 60), devine contraproductivă: „pierdem timp cu îngrijorările, ne imaginăm cele mai groaznice scenarii”.

La fel ca multe alte emoții  - furia sau tristețea, mai ales – anxietatea de genul ăsta nu e plăcută. De aceea tinzi să nu o tolerezi și te enervezi. Pentru că asta e sarcina ei, la urma urmei: te enervează ca să observi ceva.

După cum a explicat Caretto, „există măsuri prin care putem preveni creșterea ei în intensitate și putem evita supraestimarea pericolului sau subestimarea capacității noastre de a-i face față. Acesta e momentul în care, în loc să fugi de ea, o poți îmbrățișa și exploata în favoarea ta”.

Cum să identifici acest moment? „Cele mai comune alerte sunt de obicei niște indicatori fiziologici pe care toți i-am experimentat mai devreme sau mai târziu în viață, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, hiperventilarea, creșterea tensiunii musculare, senzația de frig sau căldură”, a zis Viscardi.

Pe lângă asta, ar mai fi niște comportamente subtile: oftatul, nevoia să te întinzi, nevoia să te așezi, nevoia să te îmbraci sau să te dezbraci sau nevoia să caști, „care poate indica nevoia de somn sau odihnă, dar și tendința corpului de a oxigena creierul ca să se poată concentra mai bine”.

Ce poți face ca să nu cazi în capcana ei? Doctorul a zis că trebuie să fim atenți la mitul ăla cu respirația: „Auzim adesea că trebuie să respirăm adânc ca să ne putem calma, dar asta numai dacă respirăm din diafragmă, deci din abdomen sau partea de jos a pieptului. Dacă creștem intensitatea respirației și umplem doar partea de sus a plămânilor, intrăm în hiperventilație!”

Pe lângă respirația diafragmatică, mai poți încerca relaxarea musculară, care lucrează cu tensiunea musculară de la baza mecanismului anxios. „Există mai multe tehnici de relaxare musculară (progresivă, izometrică) care te pot face mai conștient de tensiune și te pot ajuta să o reduci. Dacă le încerci pentru prima oară, fă-le asistat de un psihoterapeut. Mai târziu, le vei putea practica independent.”

După cum a zis Caretto, „dacă ești mai conștient de aceste semnale, poți implementa strategii de prevenire și poți exploata anxietatea în favoarea ta”.

Podcastul Lebasi, care are 10-15 minute, propune o temă și o hartă prin care poți vedea lucrurile din altă perspectivă, iar primul episod e chiar despre anxietate. Primul sezon e disponibil pe toate platformele mari.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.