Cele mai nasoale lucruri pe care le poți moșteni de la părinți

În timpul copilăriei, se întâmplă des ca oamenii să își idolatrizeze părinții și alți adulți din jurul lor. Facem asta pentru că avem impresia că sunt infailibili și ne încredem orbește în opinia lor, chiar și atunci când nu suntem de acord. Din acest motiv, e foarte posibil să fi internalizat și tu multe dintre comportamentele lor nesănătoase și prejudecățile lor.

Ca să îmi înțeleg mai bine viața, am hotărât să vorbesc cu câteva persoane despre cele mai nasoale obiceiuri și preconcepții pe care le-au moștenit de la părinții lor. Le-am schimbat numele, pentru că mi-au zis niște povești foarte intime.

Ahen, o studentă de 19 ani din Ramallah, Palestina, a zis că a învățat de la părinții ei să nu-și exprime iubirea. „Familia mea n-a făcut niciodată asta, mama nu mi-a zis vreodată că mă iubește sau îi e dor de mine.” Același lucru e valabil și pentru bunica și alți membri ai familiei ei. Astăzi, lui Ahed îi e greu să relaționeze cu persoane care își exprimă ușor sentimentele. „Mă simt ca un robot în comparație cu ei și urăsc chestia asta”, a zis ea.

Kamal, un traducător de 26 de ani din Amman, Iordania, mi-a zis că părinții l-au învățat să se compare cu oameni care au o viață mai grea decât a lui, ca să se convingă că nu are motive să se plângă de nimic. „Asta m-a făcut să-mi îngustez orizontul și să nu pot visa la ceva mai bun. Chiar și acum, urăsc să mă compar cu alți oameni.” Între timp, Kamal a înțeles că fiecare persoană are o experiență diferită și că e inutil să facă astfel de comparații. Dar tot îi e greu să scape de acest obicei.

Munia, o femeie de 34 de ani care lucrează într-un laborator de analize din Dubai, a zis că ce a moștenit de la părinți nu e neapărat ceva rău. „Bunătatea. Generozitatea extremă, care dă în prostie”, a zis ea. Tatăl Muniei a fost întotdeauna extrem de politicos, lucru care nu are sens pentru Munia, având în vedere mediul dificil în care a crescut părintele ei.

Mereu vede binele din oameni și se expune la pericole și pierderi mari, fie că e vorba de bani, proprietăți sau prietenii, a zis ea. Deși mama a încercat să îi arate ce consecințe extreme poate avea comportamentul tatălui ei, Munia a moștenit aceeași credință oarbă în oameni, care o face foarte vulnerabilă. „Mereu am de pierdut din cauza faptelor mele bune”, a zis ea.

Sherif, o analistă de 27 de ani din Cairo, a zis că a moștenit niște caracteristici nesănătoase de la tatăl ei. „Tata mereu voia să le facă pe plac celor din jur. Râdea fals și făcea comentarii inutile. Uneori și eu fac asta, aleg subiecte de conversație safe și zâmbesc fals ca să îmi ascund timiditatea.”

Sherif crede că aceste obiceiuri o împiedică să își facă relații sincere și sănătoase. „Mă simt responsabilă de fericirea celeilalte persoane, simt că trebuie mereu să o fac să se simtă bine. Nu e ceva rău în sine, dar devine nociv dacă insist să fac asta, deși mie îmi face rău.”

Multe dintre persoanele cu care am stat de vorbă mi-au zis că sunt afectate de bagajul emoțional al părinților lor, dar altele, precum Farah, o studentă de 18 ani din Iordania, a zis că a luat de la mama ei obiceiuri alimentare nesănătoase. În copilărie, o vedea cum se înfometa și mânca o singură masă mare pe zi. „Cred că de acolo vin toate problemele mele cu greutatea. Ca să nu mai spun cât m-au afectat și comentariile negative ale tatălui meu despre asta.”

Farah crede că aceste comentarii răutăcioase au făcut-o să dezvolte o relație dificilă cu corpul ei și să oscileze mereu între ură și acceptare. „Am început să cred că valoarea mea e asociată cu greutatea, ceea ce e super greșit.”

Marah, o femeie de 32 de ani care lucrează ca director de marketing în Dubai, a zis că ar fi vrut să învețe de la părinți să gestioneze mai bine finanțele. „Nu cred că e vina lor, pentru că nici ei n-au fost educați în acest sens, nici acasă, nici la școală. Eu una n-am reușit niciodată să îmi gestionez bine banii, mereu am cheltuit prea mult, n-am știut să fac economii.” Dar toate astea s-au schimbat odată cu înaintarea în vârstă și ea speră să își educe mai bine propriii copii pe acest subiect.

În unele cazuri, rănile lăsate de părinți sunt foarte adânci. Ahmed, un inginer de 32 de ani din Berlin, a zis că traiul cu părinții i-a dezvoltat o anxietate enormă. „Când eram adolescent, rezolvam problemele prin violență, pentru că nu știam altfel. Sunt în continuare super îngrijorat de orice”, a zis el.

Apropiații lui îi spun mereu că tinde să vadă partea negativă a lucrurilor și nu are capacitatea să fie optimist. „Cred că e un obicei pe care l-am internalizat ca să supraviețuiesc. Anxietatea tatălui meu și tensiunea omniprezentă din copilăria mea au rămas cu mine până astăzi.”

Articolul a apărut inițial în VICE Arabia.