Am 23 de ani și mi-am întrebat rudele ce cred că facem noi pe internet ca să văd cât n-au dreptate

Au fost multe momente în care familia mi-a reproșat că stau prea mult pe telefon sau că ce facem noi pe Facebook și alte rețele sociale e o prostie și că acolo nu ai legături reale cu oamenii sau că nu poți lega prietenii. Asta în timp ce mi-au dat de înțeles că ei nu știu tot ce poți face pe telefon sau că felul în care vorbim și ne facem viața s-a schimbat și nu în rău.

Totodată, Gen Z au crescut împreună cu social media și cum tinerii „habar n-au pe ce lume trăiesc” devine, dintr-o dată, încă un motiv de-a strânge prejudecăți. Dar, la o adică, nici cum mă simt la o astfel de întâlnire în familie pare că nu înțeleg, dar asta e o altă poveste.

Am ales să nu-mi mai bat capul cu presupuneri și să merg la sigur. Am pus mâna pe telefon și am început să văd ce-mi mai fac rudele. Mi-am sunat de la verișoare până la bunică. Practic, cu oamenii pe care i-am intervievat am acoperit circa patru decenii de experiență de viață din nucleul dur al familiei.

E un proces destul de interesant când nu te-ai mai auzit de ceva timp cu rudele. Încurajez pe toată lumea să o facă.

Am aflat că unele s-au mutat în Franța, că acum sunt îngrijorate de verișoarele mele care au bacul sau evaluarea națională și că mamaia e bine, sănătoasă, așteaptă pensia, dar tot o mai dor genunchii. Faptul că nu am mai vorbit de foarte mult timp cu ele s-a văzut și în răspunsurile lor. 

Ce mi-au zis rudele. Ele spun că nu e bine ce și cât postezi. Mamaia îți poate ține o predică în interminabilă cum că: „La urma urmei tu te-ai dus acolo să-ți rămână ție în minte, nu să vadă toată lumea ce ai făcut.” În unele cazuri: „Știi și când s-a scărpinat, când s-a spălat pe față, când s-a împiedicat. Pentru ce-și pune ea poza asta dezbrăcată. Aia nu e mândrie, nu e prostie?”

De ce n-au dreptate. Eu cred că nu-ți trebuie mult pentru a ști cine postează poze de la plajă pentru că e mai dezinvolt și se simte bine în corpul lui și cine o vede ca o formă de afirmare. În schimb, nu văd nimic outrageous în a te poza în costum de baie în niciunul din cele două cazuri. Fiecare face ce vrea, până la urmă. Doar că anumite postări pot fi mai penibile decât altele.

De ce chiar au dreptate. Cine își poate contrazice bunica? Dar pe lângă asta, chiar știe ce zice. Când plecăm într-o vacanță nu mai avem limită la story-uri. Postăm tot ce vedem pentru că este aesthetic. E normal, doar vezi Roma, nu Roman. Dar, chiar și așa, tot mai exagerăm. Într-adevăr ne rămân destul de puține lucruri cu adevărat personale.

Ce mi-au zis rudele. Ele spun că-s prea mulți prieteni. „Când ai 2.000 de prieteni și postezi, e clar că riscul e mai mare ca cineva să te denigreze printr-un comentariu. Nu cred că poți spune că nu-ți pasă. Ne pasă și dacă o șuviță de păr nu stă cum trebuie.”

De ce poate au dreptate. Eu cred că poate fi un motiv pentru care generația noastră și-a pierdut o parte din entuziasm când vine vorba de noi interacțiuni. În același timp, cred că așa au luat naștere și o parte din nesiguranțe sau au fost amplificate cele deja existente.

Imaginează-ți că 500 de oameni au căzut de acord că pe tine nu te prinde verdele și tu nici măcar nu ai aflat încă. 

Am ajuns să nu mai știm la ce să ne așteptăm din partea oamenilor. Orice ai posta în online se va lovi de percepția fiecăruia a ce e okay și ce nu. Pe internet lumea nu se abține să-și spună punctul de vedere. Toți știu ce faci greșit. În locul tău, toți ar face o treabă mult mai bună – până ajung acolo.

În online se viralizează imediat răutatea, prostia sau aroganța. Înainte, nu ai fi avut acces la tipul ăsta de comportamente atât de des. Practic, capătă cea mai urâtă și amplificată manifestare.

De ce n-au dreptate. În același timp, eu cred că ai posibilitatea oricând să dai block sau unfollow la discreție. Poți oricând să zici că nu-ți pasă și chiar să nu-ți mai pese. Până la urmă de cât timp vă știați? De vreo săptămână, ți-a dat react la story pe Instagram de două ori și acum zice că ești încrezută și că-i faci ghosting. Scuze, _.mariio_.silver1717 (sper să nu-și ia nimeni userul ăsta), dar chiar nu e o pierdere.

Oamenii care chiar contează în viața ta nu-ți vor lăsa într-un comentariu la o poză sau ca răspuns la story lucrurile importante sau care te-ar putea răni.

Atunci când cunoști pe cineva la un festival, o petrecere sau whatever, deja știi că aveți anumite preferințe comune pentru că altfel unul dintre voi nu ar fi fost acolo. Dar pe rețelele sociale tu îți creezi constant contextul prin ce, cât și cum alegi să postezi. Așa ar trebui să atragi oamenii care sunt pe același vibe cu tine.

Ce mi-au zis rudele. Ele spun că noi socializăm, dar nu prea, că devenim dependenți de oamenii cu care vorbim constant în online, că acum nu mai știm să relaționăm în viața reală. Un pachet sănătos, aș putea zice, de păreri categorice. Uite una: „Viața studențească s-a schimbat foarte mult. Tinerii se simt stingheri, nu li se pare normal să fie abordați sau să intre într-o discuție directă.”

De ce n-au dreptate. Eu cred că am devenit doar mai selectivi sau reținuți. 

În online, dai peste tot felul de tipologii de oameni, mai buni sau mai răi. Sunt oameni care au mai multă educație sau mai puțină. Dar, mă repet, asta nu oprește pe nimeni din a-și da cu părerea. Accesul zilnic la astfel de oameni ne-a făcut mai self-aware ca înainte.

Fiecare își ia doza necesară de socializare din cercurile de prieteni, în online sau nu. Când ești în spațiu public nu mai simți să fii atât de deschis, dar asta nu te face vreun antisocial, ci o persoană mai suportabilă.

Mulți care te abordează, atât de direct, de multe ori și vor ceva de la tine. Toată lumea a fost întrebat măcar o dată: „Ai minute? – că am și eu nevoie să dau un telefon scurt” și să nu mai zic de toate comentariile și privirile libidinoase de care te lovești. De ce să mai dai impresia că ești abordabilă? 

Ce mi-au zis rudele. Una dintre verișoare a spus că folosim telefonul drept o sursă de informare. În sfârșit, am zis că ne oferă și nouă cineva credit. M-am înșelat, nici asta nu facem bine. După părerea ei suntem prea creduli și ne lăsăm păcăliți de informațiile pe care le găsim. 

De ce are dreptate așa și așa. Dezinformarea este o problemă reală în online. Deși e de datoria noastră să punem la îndoială ce citim, nu poți să fii non-stop gardianul informațiilor care trec pe lângă tine. Dacă soluția ar fi să nu mai crezi nimic din ce vezi, atunci te lași de uitat la lucruri.

Ce mi-au zis rudele. Aici am făcut un colaj cu bune și cu rele. „Nici voi nu cred că faceți numai pierdere de timp, vă mai și jucați, dar e ca și cum ați sta la un televizor.” „Sunteți chiar creativi, dar în același timp, o mare parte sunteți obsedați de celebrități, influenceri și trend followeri.” O mătușă mi-a zis de filmele turcești pe care le urmărim și că nu mai citim și noi o carte. „Mă gândesc că nu gustați viața adevărată când stați pe telefon, în loc să stați în mijlocul naturii și să vă bucurați de cum miros florile, de cum cântă păsările sau bate vântul.”

De ce n-au dreptate. Telefonul a devenit și o autostradă pentru entertainment. Urmărim și mondenități, mai avem și jocuri, dar asta nu e tot ce facem. Cât despre ce gust are viața adevărată, cu telefon sau fără, nu cred că mai are rost să mai intru în detalii. 

Nu mi-a zis nimeni că am putea vedea și lucruri educative pe YouTube sau orice altă platformă. Că există o grămadă de podcast-uri care abordează teme de dezvoltare personală sau profesională. Sau că noi chiar ne-am putea informa pe temele alea catalogate de interes: politic, economic, social, medical sau chiar din zona de spiritualitate. Ca să nu mai zic de cărți digitale, audiobooks sau site-uri de nișă cu tot felul de informații de utilitate mai mare sau mai mică. 

Noi ne-am „născut cu telefonul în mână” mai mult sau mai puțin, dar acum îl avem cu toții, indiferent de vârstă. Așa că nu pot decât să stau și să mă întreb: În ce măsură au explorat și ei toate aceste opțiuni? Fără un proces de cunoaștere efectivă a internetului chiar poți critica o generație doar pentru că stă mai mult pe telefon ca tine?

Telefonul, social media și internetul cu totul nu sunt bune sau rele. Doar există și ține de fiecare cum le folosește.

Când m-am aventurat să văd ce zic rudele despre ce cred ele că fac Gen Z în online, nu știam unde o să ajung. La unele răspunsuri mă așteptam, altele au fost o reală surpriză și parcă desprinse dintr-o memă de boomerposting.

Nu pot spune că oamenii cred ce cred cu rea intenție, așa că nu pot concluziona decât cu ideea de-a discuta tu cu ai tăi și să vezi ce răspunsuri le poți da la ce nu știu și ce poți afla de la ei despre ce știu.