România produce arme care ajung la cartelurile de droguri din Mexic

Dar, de fapt, după arestarea lui López, cartelul Sinaloa a declanșat haosul pe străzile din Culiacán și a copleșit forțele de ordine cu o luptă continuă în urma căreia au murit opt persoane și au fost rănite ale douăzeci. Depășite ca forță și înspăimântate de vehiculele armate care au cutreierat orașul paralizat de frică, autoritățile umilite au fost nevoite să elibereze prizonierul.

Se știe deja că, pentru astfel de acțiuni, cartelurile își fac rost de armament de pe piața neagră, unde-i traficat ilegal din Statele Unite. Dar povestea tradițională, cu armele americane care alimentează războaiele dintre autorități și carteluri și care au contribuit anul trecut la 35 de mii de omucideri, e doar vârful aisbergului.

O analiză mai atentă a Serviciilor de Cercetare a Armamentului (ARES), care a studiat armele folosite de membrii cartelurilor din Culiacán, a dezvăluit că acestea vin din surse aflate la mii de kilometri depărtare. ARES a identificat, în cadrul luptei din Culiacán, mitraliere făcute în România, Belgia, Italia și Austria.

Din siguranța vilelor luxoase de la poalele Alpilor Italieni, producătorii de arme europeni câștigă bani prin fabricile guvernamentale de muniție din România și Belgia, și companii din Austria, Spania, Serbia și Marea Britanie. Îi înarmează pe soldații mexicani, pe polițiști, însă și pe traficanții din carteluri, fără discriminare.

Secretariatul Apărării Naționale din Mexic (SEDENA) estimează că aproape o treime din cele două milioane de arme de foc care au intrat în țară în ultimul deceniu provin din Europa. Unele își încep călătoria ca exporturi oficiale din UE către Statele Unite unde, cu ajutorul traficanților de arme care le cumpără legal și le dau cartelurilor, se alătură celor două sute de mii de arme care intră ilegal în sud.

Din cauza contribuției la violențele din Mexic, Huyhn și O'Brien au fost condamnați la cinci ani de închisoare: traficul de arme nu e o infracțiune federală în State, așa că sentințele sunt mici. Deși nu se știe exact unde au ajuns armele respective, dovezile din Bătălia de la Culiacán arată rolul important jucat de companiile europene de arme în războiul drogurilor din Mexic.

Bineînțeles, producătorii europeni de arme care au în vizor Mexicul nu se bazează doar pe traficanți mici care le dau la schimb pe droguri.

Numai în 2018, statele europene au trimis către Mexic arme în valoare de 105 milioane de euro, conform Campaniei Împotriva Comerțului de Arme (CAAT). Din Marea Britanie au plecat exporturi de arme în valoare de 4,6 milioane de lire din 2018 până în 2019, inclusiv exporturi de arme mici în valoare de 2,8 milioane de lire. Deși exporturile cu licență sunt perfect legale, lipsa unei reglementări a utilizării lor înseamnă că e imposibil de știut câte dintre aceste arme ajung la carteluri.

„Uniunea Europeană descurajează vânzarea de armament, dar statele membre au pus întotdeauna profiturile companiilor mai presus de drepturile omului. Ne-am dori să existe niște controale la destinație. Dacă se dovedește că-ți dispar din transport de mai multe ori, n-ar trebui să mai poți achiziționa atât de ușor arme”, a zis Andrew Smith de la CAAT.

Informațiile emise de United Nations Comtrade arată că Italia exportă în mod constant mai multe revolvere către Mexic decât Statele Unite; a trimis de trei ori mai multe arme decât Statele Unite în 2018. Iar informațiile SEDENA compilate de John-Lindsay Poland de la Stop U.S. Arms to Mexico arată că cele 116,560 de arme recuperate între 2010 și 2018 erau produse de douăzeci de producători de arme, printre care cinci companii europene. Cifrele SEDENA nu fac diferența între armele care intră prin State sau direct din Europa.

Indiferent de ruta prin care ajung în Mexic – care, în mod ironic, are una dintre cele mai restrictive politici împotriva armelor din lume – un lucru e sigur: firmele europene profită din plin de masacru.

Activistul Carlo Tombola a colaborat cu Lindsay-Poland ca să expună nivelul traficului de arme din Italia spre Mexic și a zis că atmosfera din regiunea Val Trompia, sediu al firmei de armament Beretta, e „o expoziție arogantă de putere și avere”.

„În timp ce trimite arme care alimentează măcelul din Mexic, familia finanțează evenimente de artă sau caritabile”, a zis Tombola.

VICE a încercat să ia legătura cu reprezentanții Beretta pentru acest articol, dar n-a reușit. Ne-au promis că vor reveni cu un răspuns, dar nu s-au ținut de cuvânt. Am sunat de nenumărate ori, le-am trimis mai multe e-mail-uri, chiar și mesaje pe pagina de Facebook. Am trimis două e-mail-uri pe adrese diferite, și la compania Romarm, dar nu am primit niciun răspuns. La fel s-a întâmplat și cu firmele de armament din Belgia.

Nici Tratatul Comerțului cu Arme – acordul internațional pe care președintele Trump l-a refuzat anul trecut – nici acordul U.E. Common Position n-au părut să aibă un impact asupra deciziei Europei de a profita de haosul din Mexic.

„Dacă exporți arme într-o țară unde te aștepți ca un procent din ele să fie pierdute sau vândute serviciilor armate, e un motiv serios de îngrijorare”, a zis specialistul N.R. Jenzen-Jones de la ARES.

SEDENA a recunoscut în 2018 că aproape cinci mii de arme au fost pierdute sau furate de la poliția mexicană în anii precedenți. Bram Vranken, un activist anti-armament de la organizația belgiană Vredesactie, a atras atenția asupra companiei FN Herstal, deținută de guvernul regional valon din Belgia. Herstal Group a echipat forțele speciale mexicane și garda prezidențială cu pistoale-mitralieră FN P90 și cu pistoale FN Five-Seven, așa numitele „ucigașe de polițiști”. Grupul de campanie EU Arms a zis că ambele arme se numărau printre cele confiscate de la carteluri.

În octombrie, după ce cartelul Sinaloa a folosit în Culiacán mitraliere de calibru .50 care treceau prin vesta antiglonț a polițiștilor, ministrul de externe mexican Marcelo Ebrard a anunțat o inițiativă în colaborare cu operațiunea americană Frozen „de a stopa traficul de arme care ucide persoane în Mexic”. O sursă din guvernul Mexicului a declarat pentru VICE că „va urma o colaborare similară și cu UE”.

Autoritățile mexicane și delegații UE explorează, împreună cu Europolul, modalități de a face schimb de informații despre traficul de arme. Convorbirile n-au avut încă rezultate, dar John Lindsay-Poland crede că, în sfârșit, cauza Mexicului a început să atingă conștiința autorităților și a publicului din Europa.

Anul trecut, în urma unei reclamații aduse de activistul pentru pace Jürgen Grässlin, Heckler & Koch a primit o amendă de 3,7 milioane de euro pentru că a încălcat Actul de Control al Armelor de Război din Germania când 4 600 de puști au fost trimise ilegal în statele Chiapas, Chihuahua, Jalisco și Guerrero, care sunt afectate de violențe.

Activiștii pentru drepturile omului au descoperit că cel puțin 59 de puști automate H&K au ajuns la poliția din Iguala și șapte dintre ele au fost folosite de polițiști corupți în timpul răpirii celor 43 de studenți la cererea cartelului Guerreros Unidos în 2014. Trupurile lor n-au fost găsite niciodată.

Compania H&K are probleme financiare și va face apel ca să scape de amendă. Procesul va avea loc la Curtea Supremă a Germaniei anul acesta.

„Germanii au o istorie dură cu genocidul, așa că, acum, cetățenii și presa din țară participă activ în expunerea impactului pe care-l are exportul de arme”, a zis Lindsay-Poland.

„Astfel de procese care le cer socoteală companiilor de armament creează un precedent important și le oferă un model de urmat și altor țări.”

Dr. Carlos A. Pérez Ricart, doctorand la Universitatea Oxford și expert în trafic de droguri și violențele din Mexic, a adăugat: „E important să le oferim mai mult spațiu victimelor. Expunerea publică a victimelor făcute de minele antipersonal a fost esențială în obținerea unei interdicții globale a utilizării minelor, dar mărturiile despre armele de mici dimensiuni nu au primit suficientă atenție.”

Și Jenzen-Jones a zis că se simte schimbarea în aer.

„Implementarea unor controale în urma livrărilor de armament e tot mai răspândită în națiunile exportatoare din Europa. Unele programe de verificare de acest gen au funcționat cu succes în Irak și Siria, când s-au trimis arme forțelor kurde ca să lupte împotriva Statului Islamic.”

„Au existat mai multe discuții în Europa despre implementarea acestor programe.”

Evident că și producătorii vor inventa trucuri noi pentru a putea face mai departe comerț imoral.

Fabrica Glock din Cobb County, Georgia, asamblează pistoale din componente importate din sediul din Austria, care le furnizează și materialele și mașinăriile. În 2016, Beretta și-a mutat sediul din Maryland într-o fabrică nouă din Tennessee. SEDENA a confiscat peste trei mii de arme ilegale produse de Glock și Beretta între 2010 și 2018.

Merită menționat că, deși Germania a interzis exporturile de arme către Mexic după scandalul H&K, firma americană Sig Sauer, deținută de compania germană Lüke & Ortmeier, are un contract de 265 de milioane de dolari prin care va vinde pistoale și mitraliere Marinei mexicane până în 2024. Se crede că soldații corupți din infanteria marină sunt în spatele disparițiilor din Nuevo Laredo, o regiune controlată de cartelul Los Zetas. În 2008, un asasin din Zetas înarmat cu un pistol Sig Sauer traficat din Statele Unite a ucis-o pe activista pentru drepturile omului Marisela Escobedo. Aceeași armă a fost asociată cu alte 11 omucideri, deși originea ei nu a fost clarificată.

Între timp, cele două branduri de top vândute între 2007 și 2017 de SEDENA – singurul dealer oficial de arme de foc din Mexic, care le vinde și poliției și armatei – au fost Glock și Beretta. Aceste două branduri europene au vândut peste 188 de mii de arme – aproape dublu față de vânzările tuturor companiilor americane la un loc.

„Producătorilor de arme nu le pasă unde ajung și cum sunt folosite armele lor, atâta timp cât fac bani”, a zis Lindsay-Poland.

„Poveștile persoanelor care își pierd membri ai familiei sau care se recuperează în urma traumelor cauzate de arme de foc nu fac parte din programul industriei de armament. De aceea e atât de important ca societatea civilă să intervină.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.