Modurile în care pornogafia le-a schimbat viața sexuală tinerilor din România

După două luni de izolare, așa cum era de așteptat, traficul site-urilor cu filme porno atins altitudini vertiginoase.

Ai putea, oare, să te arăți consternat în fața unui asemenea afirmații când știi prea bine ce s-a adunat în istoria browser-ului tău de fiecare dată când ai uitat să treci pe incognito? Oricum, asta spun și datele Pornhub, cel mai mare site de adulți din lume: între 15 martie și 28 aprilie, traficul de origine românească a crescut cu 9%.

Nu vreau să bat apa în piuă despre ravagiile psihologice, dependența și obiectificarea femeii, nici să demonizez industria pornografică și să îndrept arătătoarele spre ea în semnul crucii, agitând în aer o legătură de sparanghel.

Aș vorbi mai degrabă de mărunțișurile care îți trec prin minte ba după prima noapte cu cineva, ba după ce închizi Pornhub și te simți pustiu ca naiba, ba când întorci pe toate părțile problema propriei performanțe sexuale întrebându-te frustrat: „I-o fi plăcut? Că nu prea s-a auzit”.

În aceste ultime două luni de izolare și muncă de-acasă, românii (ca de altfel toată Europa) au vizionat mai mult porno decât în mod obișnuit. Șoc și groază! Începi să te întrebi dacă n-o fi asta un soi de revanșă a vremurilor de studenție, a perioadelor glorioase de sesiune care s-au întors cu alt chip ca să-ți arate că nu te-ai schimbat deloc. Că nu hormonii te împingeau să rămâi la zi cu conținutul Pornhub, când trebuia să mănânci cartea, ci că acum, când tre’ să lucrezi de-acasă, ești mânat, de fapt, de aceleași impulsuri.

Nu te înșeli. Creșterea spectaculoasă de pe 25 martie coincide cu pogorârea de bunăvoință Pornhub, sub forma abonamentului Premium gratuit. Cel mai mare site pentru adulți de pe Terra s-a alăturat cauzei, aducându-și contribuția la o lume care nu mai umblă brambura, din date în date, ci pune mâna și stă acasă.

Dar suficient cu balivernele, să trecem la lucruri concrete. Am vorbit cu câțiva dintre cei care au crescut procentele graficului pentru a afla cum le-a denaturat pornografia imaginea despre sexul din viața reală.

„Mereu simt o presiune să gem, iar bărbații sunt, de multe ori, dați pe silent. Sună stupid, dar am impresia că partenerul bărbat își măsoară succesul sexual în funcție de cât de tare geme femeia, iar el se simte inhibat să scoată vreun sunet, ca și cum ar fi doar un robot care performează. Ar fi bine să renunțăm la așteptări și să geamă fiecare când are chef.

La fel și cu ideea că trebuie să demonstreze cine știe ce performanțe sportive de picamer, convins de ideea că, în toate cazurile, cu cât mai repede și mai turbulent, cu atât mai bine.” Claudia, 29 de ani

Studiile spun că este mult mai probabil ca femeile să geamă în timpul preludiului decât în cel al orgasmului, iar momentul de explozie supremă să nu coincidă deloc cu cel al sunetelor mai proeminente. Psihologul și consilierul sexual Ian Kerner susține chiar că, atunci când o femeie se simte cumva obligată să geamă pentru a-i indica partenerului că se simte bine, simplul efort de a geme îi reduce posibilitatea de a intra în starea tipică de transă anterioară orgasmului. Același studiu arată că augmentarea intensității zgomotelor femeii în preajma momentului de climax al bărbatului vine, de multe ori, din intenția (conștientă sau nu) de a spori egoul partenerului.

Și dacă numai cu asta rămâi și nu mai ridici niciodată munți de stânjeneală cu întrebarea „Cum? Nu ai avut orgasm?”, multe dintre noi o să jubilăm de mulțumire.

„În cazul meu, observ că nivelul de conștiență scade, în general, când mă masturbez: după ce termin, mă simt cumva epuizat, lucru care nu mi se întâmplă când fac sex. Din contră, sexul mă satisface, mă relaxează și îmi dă energie. De asemenea, uitându-mă la imagini cu bărbați extremi de atractivi îmi trezește o dorință enormă de a fi cu astfel de bărbați și cred că, într-o oarecare măsură, asta mi-a afectat și viața de cuplu și a făcut să nu mă mai simt atras sexual de partenerul meu actual.

Eu sunt gay activ și cred că și aici pornografia m-a influențat. În video-urile porno vezi mereu o formă foarte brutală de sex și, deși îmi place să practic sexul brutal și posturile prezentate acolo, mi-e greu să empatizez cu perspectiva partenerului pasiv. Cred că rolurile și forma în care se prezintă sexul gay în industria porno mi-a redus experiența sexuală la opțiuni foarte limitate.

Băieții cu corpuri perfecte din video-urile porno îmi induc mai ales obsesia de a avea un astfel de corp, ceea ce îmi generează un soi de stimă de sine scăzută. Oricât sport aș face și oricât aș încerca să mă mențin în formă, am impresia că nu-i niciodată suficient.

Un ultim aspect este faptul în sine de a privi două persoane care fac sex așa cum te uiți la sport. Asta dezumanizează complet persoana, mai ales când intervin practicile mai extreme precum fistingul; ca și cum persoana s-ar transforma într-un obiect de satisfacere a nevoii celuilalt, o nevoie care nu poate fi niciodată complet satisfăcută.” Eduard, 28 de ani

„Țin minte că aveam aproape 19 ani când, din niște coclauri ale internetului, a răsărit un reportaj despre industria porno din California. Documentarul aborda poveștile unor actori și actrițe în plină epidemie de HIV. În primul rând, nu știu dacă a observat cineva că în filmele porno, actorii nu prea poartă prezervative.

Da, exact, să nu cumva să credeți că este o alegere personală, nicidecum, așa dictează industria, iar ei trebuie să se conformeze sau să se reorienteze. Există clinici, li se fac teste periodic, însă un virus precum HIV poate să rămână latent în organism vreme de șase luni amare și incerte. Astfel, nu de puține ori, apar asemenea epidemii care paralizează industria, iar HIV este doar una dintre probleme, alături de hepatitie, HPV, herpes genital, chlamydia ș.a.m.d.

Fără riscul de a părea puritană, pot spune cu mâna pe inimă că mi se activează, ba chiar scurtcircuitează pe alocuri mecanismul empatiei. Mi-e groază să mă gândesc la ce abuzuri sunt supuși fetele și băieții în spatele camerelor de filmat.

Aș menționa și senzația de distorsiune a sexualității: așteptările în privința actului sexual cresc considerabil și ți se face praf și pulbere circuitul de dopamină din creier, oricum șubrezit de atâtea alte ispite.” Cristina, 28 de ani

Dacă mai există în tine cel mai mic dubiu că pornografia degenerează sistemul de reglare a dopaminei și nivelul de stimulare a creierului, descotorosește-te de el (de dubiu, nu de creier). Urmând cursul firesc al oricărui consum pasibil de dependență, și pornografia împinge la creșterea dozei, mai exact, la sporirea nivelului de extremism și neconvenționalism.

Inclusiv datele Pornhub arată că popularitatea scenelor convenționale de sex scade văzând cu ochii și este înlocuită treptat cu scene mai extreme, precum violul sau incestul.

„Aș vrea ca femeile să înțeleagă că erecția nu poate fi mereu la fel și asta nu înseamnă că nu ne simțim bine cu ele. Simt o presiune foarte mare să am o erecție de fier la nesfârșit, iar apoi să ejaculez tone. Mi s-a întâmplat adesea ca atunci când erecția nu mai este la sută la sută, tipa cu care sunt să întrerupă și să se îngrijoreze că nu-mi mai place. Este puțin nedrept, din moment ce nici ea nu e udă la fel pe toată perioada actului.” Alex, 25 ani

„Când vine vorba de filme porno cu lesbiene, cea mai mare problema e că nu sunt făcute pentru lesbiene, ci pentru bărbați. Practic, sunt filme făcute de barbati pentru alți bărbați, cu ce își imaginează ei că se întâmplă când femeile fac sex.

Asta le face să fie foarte false, teatrale și departe de realitate. Majoritatea sunt foarte dure, rapide, iar personajele, de multe ori femei care par dezinteresate, nu prea au chimie. În plus, am observat că din cauza asta, toate sunt în mare parte la fel, acțiunea e repetitivă și nu reflectă realitatea.

Am văzut și că unele site-uri care se descriu ca fiind de pornografie feministă încearcă să schimbe asta, dar sincer și ele pică într-o extremă: cea stereotipă de făcut dragoste. Mi se pare interesant, dar în același timp deranjant că, deși poti să găsesti cam orice pe internet, nu poți totuși să găsești o cale de mijloc între cele două tipuri.” Andreea, 22 ani

„Îmi aduc aminte cât de soft a fost la mine primul contact cu nuditatea sexului opus: un FHM cu cântăreața Corina. A urmat apoi un filmuleț scurt de 30 de secunde, downloadat prin dial-up (cred că a durat o săptămână descărcarea), o revistă pentru adulți luată pe sub mână de la chioșcul de ziare de la colț și serialul Emmanuelle de pe Național TV, care era cel mai comun subiect din pauze.

Prin urmare, contactul meu cu pornografia a venit încet, dar sigur. Totuși, nu era atat de accesibil ca în zilele de acum. Faptul că ești expus la o astfel de varietate și observi că multe dintre filmulețe sunt homemade, îți dau impresia că orice fantezie e normală.

Poate nu faci tu ceva bine, dacă nu rupeți patul în fiecare seară. Sau poate partenera nu e suficient de deschisă pentru că nu te așteaptă în genunchi, îmbrăcată în asistentă sexy când intri pe ușă. Când crezi că orice fantezie este normală, ajungi și să consideri, de exemplu, că lipsa sexului oral este un motiv întemeiat de despărțire.” Ciprian, 28 de ani

Conform lui Philip Zimbardo (psiholog și profesor la Universitatea Standford), pentru fiecare patru sute de filme făcute de Hollywood, se creează 11 mii de videoclipuri pornografice noi. Același psiholog atrage atenția asupra modificărilor conexiunilor neuronale din creierele băieților, ce caută prea abitir noutatea, emoția și excitarea constantă, ca urmare a consumului de pornografie: „Sunt complet confuzi când vine vorba de iubire, care se dezvoltă treptat și subtil”.

„Am renunțat total la consumul de pornografie din septembrie 2018 (bine, în afară de clipurile alea pe care ți le mai trimit prietenii glumeți.)

Lucrurile stau altfel: acum că nu-mi mai irosesc atâta energie în fața unui ecran cuplat la o serie de microcipuri care să-mi dea iluzia că am câștigat o parteneră de top, interacțiunile mele reale cu potențiale partenere au crescut hotărâtor. E greu să mă mai simt intimidat de o femeie, oricât de bine ar arăta, pentru că am controlul energiei mele sexuale.

Pe plan emoțional și mintal, perioada asta de un an jumate mi-a și curățat imaginea femeii așa cum este ea portretizată în pornografie. Mi-e mai ușor să interacționez cu persoane de sex opus fără să proiectez imagini dintr-un repertoriu mental, împrospătat constant prin consumul de porno.

Mi se pare un mare avantaj să poți privi persoanele în toată complexitatea lor și să nu fi confiscat cu așa mare ușurință de un singur aspect al ființei lor: sexualitatea. E mai fulfilling așa, mai întreg.” Cătălin, 35 ani

Nu aș merge într-atât încât să pun pe umerii pornografiei vreo responsabilitate privind această disproporție (mă îndoiesc profund că în generațiile dinainte lucrurile stăteau altfel) și nici nu sugerez că orgasmul femeilor este obligatoriu, iar lipsa lui nu face decât să urle ca în megafon eșecul actului sexual.

Totuși, e greu să nu te pui pe frecat curios barba (nu-i nicio metaforă asta), întrebându-te: De ce în cele 50 cele mai vizionate video-uri de pe Pornhubul tuturor timpurilor, doar 11 femei din 60 au părut să se bucure de un orgasm și nu mai puțin de 39 de bărbați din 50?

Greu, dacă nu imposibil, să te simți ca un pește în apă când te știi cu kilogramele pe aripioare sau când conștientizezi că formele tale n-au nicio treabă cu ce ți se țipă în față că ar trebui să fii. Problema a fost abordată de mii de ori, iar industria porno este departe de a fi singura vinovată.

Se mai adaugă la asta ideile puse pe masă de oameni precum Cindy Gallop, femeia din spatele platformei de user-generated sex videos, MakeLoveNotPorn, ea însăși „victimă” a unei prejudecăți.

O știe toată lumea: oricărui bărbat îi place să ejaculeze pe fața unei femei, orice femeie este extaziată în fața unei astfel de perspectivă, prin urmare, femeia trebuie nu doar să-l lase pe partenerul ei să facă asta, ci și să pretindă că îi place.

S-au scris mii de articole despre pornografie, cât să umple o bibliotecă, așa că nu urmăresc să confrunt binele și răul cauzate de industria porno. Merită însă să te întrebi dacă ceea ce îți place sexual îți place pentru că-i firesc și vine din tine sau pentru că ți s-a impus?

Pe Iulia Hau o poți citi și în newsletterul ei La pas molcom.