De ce e nașpa să te desparți de cineva prin e-mail

„În ultimele câteva zile, am ajuns să realizez că nu-mi doresc o relație.”

La suprafață, pare foarte clar și la obiect, și totuși, deși am citit de trei ori mail-ul ăsta de la fosta, tot am rămas cu niște întrebări majore. Cea mai importantă: „Nu vrei o relație…sau nu vrei o relație cu mine?”
Aveam nevoie de această informație crucială ca să reflectez la eșecul iubirii noastre. Dar cum Christine nu părea să aibă chef să continue conversația, i-am răspuns politcos și am încercat să depășesc momentul.

Mă gândeam că știu deja să reacționez la așa ceva din școala generală, când Ashley mi-a dat papucii prin e-mail după o relație de trei ani. Mailul ei, primit din senin, cât și refuzul ei de a-mi vorbi după asta timp de un an, m-a lăsat într-o ceață totală. Din cauza mijlocului de comunicare? Sau pentru că n-am reușit să înțeleg ce rol am avut în eșecul acestor relații?

Greu de zis. Despărțirile prin e-mail nu permit conversația la fel ca sms-urile sau discuțiile față în față, dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă destul de des. Informațiile colectate de Pew Research Center arată că aproape una din cinci persoane se despart de partenerii lor prin sms sau e-mail, și că bărbații și femeile sunt la fel de dispuși să facă asta. Într-un articol pentru Slate, scriitoarea Amanda Hess chiar a apărat această practică, din mai multe motive: poate că nu vrei să fii singur cu celălalt când faci asta, simți că celălalt ar fi prea încăpățânat să accepte despărțirea într-o discuție live, totul devine mai clar când e scris sau, pur și simplu, ești laș și nu poți proceda altfel.

În unele cazuri, o despărțire prin e-mail poate decurge la fel ca una în viața reală, dar tot există diferențe substanțiale în felul în care cele două sunt experimentate. La despărțirile prin e-mail, ni se refuză niște componente importante ale comunicării: limbajul trupului, afecțiunea, spontaneitatea și mesajele inconștiente. Când ignorăm conexiunea umană și ne curatoriem conversațiile, riscăm să limităm posibilitățile de cunoaștere de sine și autenticitate, mai ales în cazurile în care cealaltă persoană are întrebări. De multe ori, ecranul calculatorului devine un zid după care ne ascundem ca să evităm să fim vulnerabili.

Comunicarea online ne compromite și abilitatea de a identifica și exprima emoții, a zis Steve Whittaker, psiholog cognitiv și profesor specializat în interacțiunea om-calculator la universitatea din California. „Un motiv pentru care oamenii aleg e-mailul pentru despărțire e că nu trebuie să suporte emoțiile pe care le simte celălalt”, a zis el. Într-un studiu din 2013, Whittaker a discutat despre impulsul de a evita sau a uita sentimentele negative după despărțiri, de obicei prin ștergerea fotografiilor și sms-urilor. Dar oricine a văzut filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind știe că nu e ușor deloc să treci peste un ex.
Bineînțeles, nici despărțirile în viața reală nu sunt perfecte și pot facilita niște argumente nedorite sau comentarii impulsive, a zis George Nitzburg, psiholog care cercetează interacțiunile online și relațiile interpersonale la universitatea din Columbia. Nitzburg a descoperit că despărțirile online lasă loc ambiguităților.

„Absența tonului vocii, a privirii și a limbajului trupului înseamnă că cei doi foști parteneri nu se pot citi unul pe altul, ceea ce e o sabie cu două tăișuri”, a zis el. O despărțire online, fără contact audiovizual, poate duce la o comunicare proastă care să rănească și mai mult. Avem șanse mai mare să dezvăluim adevăruri dureroase când ne despărțim față în față. Deci depinde cât de autentici vrem să fim, atât față de noi înșine, cât și față de partener.

Ca să treacă peste o despărțire cu sufletul împăcat, unii oameni au nevoie de o concluzie clară despre ce li se întâmplă. Tara Marshall, o cercetătoare care studiază psihologia interculturală și atașamentele romantice la Universitatea Brunel din Londra, a descoperit și ea că tonul emoțional al unui e-mail de despărțire poate fi dificil de interpretat, mai ales dacă e-mailul nu e foarte detaliat. Și ea estimează că o despărțire face to face e preferabilă uneia prin e-mail.

„Oamenii vor să știe clar de ce s-a încheiat relația ca să-și construiască o poveste clară despre finalul ei; asta îi ajută să-și gestioneze emoțiile negative și să meargă mai departe”, mi-a zis ea. Dar asta e valabil doar pentru relațiile mai lungi, în care ambele părți au format o legătură emoțională – Marshall crede că despărțirile prin e-mail sunt ok în cazul relațiilor scurte, în care oamenii s-au văzut doar de câteva ori.

Dar oare chiar avem nevoie de apropiere? Nu putem să depășim situația, să ne instalăm Tinder și să ne vedem de viața noastră? Nu întotdeauna, și Freud ne poate explica de ce. În eseul lui din 1917, „Mourning and Melancholia”, Freud a stabilit diferența dintre două feluri de suferință. A descoperit că doliul e o reacție sănătoasă, conștientă, la pierderea unei persoane dragi, pe când melancolia are consecințe mai traumatizante pe termen lung precum pierderea stimei de sine, inadaptarea la lumea înconjurătoare, sentimente de inferioritate și inabilitatea de a depăși durerea. Dacă nu primim oportunitatea de a înțelege și procesa de ce a avut loc despărțirea, nu putem suferi în mod sănătos și rămânem blocați într-o stare de melancolie.

Ilana Gershon, antropolog cultural la Universitatea Indiana, studiază intersecția dintre despărțiri și tehnologie și a scris mai multe articole despre acest subiect. Un motiv pentru care despărțirile prin e-mail sunt ambigue e felul în care ne-am învățat să schimbăm mediile de comunicare, să comunicăm prin diverse mijloace. „Uneori, chiar și atunci când unul dintre parteneri consideră despărțirea finală, celălalt nu poate accepta finalitatea până când aceasta nu e repetată și în alt mediu”, a scris ea într-un articol pentru Journal of Anthropology.

Cum folosim atâtea moduri de comunicare în viața de zi cu zi – e-mail, sms, telefon, Facebook și Instagram – veștile proaste pot părea ireale prima oară când le primim. Oare ce anume la un e-mail îți dă senzația că e o greșeală și că nu s-a terminat totul? Greu de zis.

Gershon, care a explorat aceste probleme în cartea ei, The Breakup 2.0, mi-a zis că despărțirile cele mai devastatoare sunt cele în care persoana care încheie relația refuză să schimbe mediul de comunicare. „Nu există o soluție clară pentru obținerea liniștii sufletești, iar oamenilor le place adesea să dea vina pe mijlocul de comunicare. Dar e mult mai complicat de atât.” Ea crede că orice mijloc de comunicare poate duce la o despărțire proastă.

Poate că nu e important ce tehnologie folosim, ci cât de autentici suntem. Dacă suntem sinceri când ne despărțim de cineva și dispuși să-i răspundem fostului partener la întrebările dificile, acesta va reuși să se vindece mai ușor.

Eu m-am gândit ani de zile la ce s-a întâmplat cu mine și Ashley, cum aș fi putut gestiona mai bine situația, ce ar fi trebuit să fac diferit. Până la urmă, am acceptat că mailul ei a fost o dovadă că aveam oricum probleme mari de comunicare în relație. Când m-a părăsit la fel și Christine, câțiva ani mai târziu, eram deja mai pregătit să suport situația. E adevărat că e-mailul poate contribui la despărțiri ce, dar e adevărat și că despărțirile prin e-mail pot fi un simptom atât al ambivalenței noastre față de propriile sentimente, cât și al anxietăților noastre vizavi de situațiile conflictuale în relații. Ce am învățat eu e că soluția pentru despărțirile nasoale prin e-mail nu e să evităm utilizarea e-mailului, ci să încercăm să înțelegem, în primul rând, de ce avem impulsul să-l folosim.