Am întrebat Protecția Copilului de ce n-a luat măsuri în cazul șefului TATA, acuzat că și-a violat fiica

Bogdan Drăghici, președintele Asociației TATA, este acuzat de viol și agresiune sexuală. Cazul lui îți arată încă o dată că în România, dacă ești victimă, trebuie să treci printr-un șir lung de proceduri ca statul să te bage în seamă. Adică, nu să te creadă pe cuvânt, ci să deschidă o anchetă, pe bune, în urma unor plângeri destul de serioase. În cazul ăsta: agresiuni sexuale cu minore.

Timp de doi ani, Helen Drăghici, fosta soție a lui Bogdan Drăghici, a încercat să sesizeze autoritățile despre posibile abuzuri din partea președintelui TATA La Secția 24 Poliție, plângerea i-a fost clasată. Tot în 2017, s-a dus și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 5, iar plângerea n-a fost luată în seamă, spune avocata Raluca Pană.

„În 2017, au cerut de la DGASPC Sector 5 sprijin cu privire la modalitatea de interacțiune dintre minore și Bogdan Drăghici. I-am și informat de agresiunea sexuală asupra uneia dintre fiicele lui Helen Drăghici”, a declarat avocata pentru VICE. Această spune că cei de la DGASPC nu au intervenit „susținând că Drăghici este un om respectabil”.

Mai departe, mama a făcut plângere la Poliție pentru neglijență în serviciu împotriva celor de la Protecția Copilului. Și plângerea asta s-a clasat. Avocata crede că cei de la DGASPC Sector 5 au întreprins niște demersuri, dar nu suficiente, pentru a veni în sprijinul familiei Drăghici.

Abia după o nouă plângere, de data asta, la Poliția Capitalei, s-a ajuns la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar autoritățile au început pe bune cercetările.

În acest moment, Bogdan Drăghici se află în arest preventiv, iar cercetările s-au extins, dezvăluind noi posibile victime. Am vorbit cu directorul-adjunct de la DGASPC Sector 5, Ionel Brai, să aflu care sunt procedurile într-un astfel de caz și dacă ele s-au aplicat în urmă cu doi ani.

VICE: Dacă am o bănuială de o agresiune sexuală asupra unui copil și fac o sesizare în acest caz, care sunt pașii?
Ionel Brai: Fac o cercetare prealabilă și îmi dau seama din experiența anterioară avută cu alte cazuri similare, dacă se exagerează, dacă sunt indicii temeinice, dacă am contexte care sunt în concordanță cu ceea ce gândește persoana respectivă. Dar, ca să nu fiu eu într-o subiectivitate eminamente pură, fac în paralel și sesizări la organele în drept. Dacă nu ai nimic de ascuns, te lași cercetat, și încep investigațiile, pe principiul culturii americane. Ulterior, dumneata, dacă m-ai sesizat și nu e adevărat ceea ce ai crezut, și nu s-a întâmplat așa, pot să mă întorc împotriva ta.

Există o hotărâre de guvern, publicată în Monitorul Oficial, pe site-ul tuturor instituțiilor, care îți spune ce se întâmplă în caz de violență, în caz de abuz etc. Eu nu sunt organ de cercetare penală, ce Dumnezeu nu se înțelege? Căutați pe Google.

Care este procedura, pe scurt, sau trebuie să o caut pe Google?
Facem o evaluare preliminară, relativ sumară, din contextul situațional, noi ne dăm seama: trebuie să anunțăm organele de urmărire penală sau nu. De cele mai multe ori, anunțăm preventiv, ca să nu avem excesul de subiectivitate că s-a intervenit sau nu suficient. În paralel cu noi, organele de urmărire penală fac același lucru, investighează, evaluează, verifică, merg la INML.

Ce înseamnă o evaluare preliminară?
Un prim contact, o discuție, o constatare, vedem copilul de la caz la caz, mediul familial, dacă ceilalți membri ai familiei susțin ceea ce susține unul dintre membri sau ceea ce prezintă copilul, ca situații de abuz concret, este lovit, traumatizat. Asta înseamnă o evaluare. Merg cu o echipă multidisciplinară formată din medici, asistenți social și psihologi. Nu eu hotărăsc dacă este abuzat sau nu. Sunt oameni care, în virtutea funcțiilor pe care le ocupă, pot constata și evalua ceea ce există în teren, într-un caz concret sau altul.

Și întotdeauna se face o astfel de evaluare preliminară odată ce se depune o sesizare la DGASPC?
Dacă există o hotărâre de guvern din 2011 și există o procedură standard și oamenii cu care eu lucrez sunt profesioniști, ca și mine de altfel, ceea ce este a priori stabilit nu mai trebuie demonstrat sau reevaluat sau pus sub semnul îndoielii. Oamenii ăștia au diplome universitare, știu pașii care se urmează în asemenea situații.

În cazul Drăghici, soția sa, Helen Drăghici, a depus o sesizare la DGASPC Sector 5, în 2017.
Legea protecției drepturilor copilului spune clar că eu, ca instituție a statului, nu mă substitui familiei. Dumneavoastră sunteți o familie rezonabilă, să spunem, și până una-alta, acționează în toate contextele și împrejurările, prezumția de nevinovăție. Dacă doamna vine ulterior și spune dacă a fost sau nu a fost ceva, cu siguranță vom urma pașii respectivi. Eu nu intru abuziv într-o familie.

D-asta v-am întrebat care sunt pașii într-un astfel de caz. Helen Drăghici a depus o plângere în 2017. Ce a făcut DGASPC mai departe în cazul ăsta?
Vă spun cu maximă certitudine că pașii din procedură s-au respectat. Dacă se află în evidențele noastre, s-au făcut anchete și evaluări. Eu nu sunt avocatul nimănui, eu sunt un arbitru, o parte neutră, acționez conform principiilor științifice și ale managementului de caz. S-a anunțat poliția, s-au făcut verificările în teren, aia a fost în 2017. Sunt 24 de luni de atunci. Eu nu țin un caz în monitorizare o viață, nu? Sunt chestiuni care țin de viața privată a unor persoane, dar ce s-a întâmplat în cazul lui Ionescu, Popescu, Drăghici nu vi le poate da o instituție decât cu acordul celeilalte părți.

Adică o echipă multidisciplinară a urmat acei pași procedurali în cazul Drăghici?
S-a făcut o astfel de evaluare. Sunt viețile unor oameni particulari. Ce vreți să știți? Ancheta penală are caracter secret. Nu putem să ne jucăm cu viețile unor oameni și să spuneți dumneavoastră că luptați pentru adevăr, să știți ce s-a făcut sau nu în cazul Drăghici. Insistați prea mult pe viața privată a unor persoane.

Nu pe viața privată, ci pe ceea ce a făcut Direcția în acest caz, plătită din bani publici, care trebuie să protejeze copilul.
Se face evaluare inițială, se discută cu toate părțile implicate, și se constată ceea ce există sau nu. Evaluarea inițială nu continuă, d-aia se numește inițială. Dacă, după ani și ani, intervin alte probleme care nu mai sunt în sfera noastră de competență, se reia tot procesul, se refac din nou aceleași evaluări inițiale, aceleași determinări, un raport de cauzalitate și toate celelalte aspecte. Nu pot să țin o familie ani și ani, pe considerentul că e posibil, la un moment dat, să existe o recidivă. Oricine în situația asta: că la un moment dat am avut o problemă legată de un divorț sau de drepturile copilului, și de la acest principiu eu trebuie să stau să monitorizez zeci de ani. Vorbim de situația din 2017 și de evenimentele care sunt acum.

Dacă Bogdan Drăghici va fi găsit vinovat de faptele de care este acuzat în prezent, considerați că Direcția a făcut tot ce a putut în interesul fiicei familiei Drăghici?
Pentru momentul ăla, sigur a făcut realmente tot ce omenește era posibil. În toate etapele procesului penal, până la o pronunțare definitivă și irevocabilă, funcționează suveran prezumția de nevinovăție. Pe cale de consecință, nu fac supoziții, să spun că dacă domnul Drăghici va fi găsit vinovat… Agresiunea ar fi putut să apară și acum două săptămâni. Nu știu concret ancheta penală. Direcția are alte funcții și roluri.

Direcția și-a îndeplinit funcțiile și rolurile în 2017, când s-a făcut acea sesizare?
Copilul a stat întotdeauna cu mama, nu cu mine. Și nu a stat în sistemul de protecție. Mama are obligații și drepturi, ca și mine, că și eu sunt părinte. Și, dacă vedea că ceva se întâmplă, pleca în noaptea aia, pleca dimineața. Oricând. Eu sunt responsabil de copilul meu, nu?

Și atunci cum urmărește Direcția interesul superior al copilului?
Evaluarea are diferite dimensiuni: economică, afectivă, juridică, socială, psihologică, medicală, dar părinții nu sunt niciodată scoși din această ecuație, indiferent că vorbim de ambii sau doar de unul. Dacă ea știa că realmente se întâmplă lucruri, putea să anunțe atunci.

A făcut asta în 2017.
Instanța a decis atunci cât stă copilul la mamă, cât stă la el. Nu am decis eu cât stă în ce parte. Noi i-am acordat tot sprijinul mamei. A fost informată, consiliată, ce să facă, cum să facă, în ce contexte. Noi mai mult nu puteam să facem. A făcut sau nu ce am sfătuit-o nu mai ține de mine. Dacă sunteți de acord ca în anumite situații statul să intre cu picioarele în viața dumneavoastră intimă, până la ultimul aspect, și propriile slăbiciuni să ziceți că e vina statului, sunteți în eroare.

Deci, Direcția a vorbit atunci cu Bogdan Drăghici și, în urma evaluării, n-a descoperit nimic?
Una este ceea ce discutăm face-to-face, un psiholog și un asistent social nu stau în spatele ușilor închise, în miezul familiei, în niciun context. Mergem întotdeauna de la buna-credință, de la modul în care relaționează, spun și se prezintă părinții care sunt direct responsabili de ceea ce se întâmplă cu propriul copil. Cum în viața mea privată eu sunt responsabil, așa fiecare e responsabil. Se vor găsi mereu deontologi de serviciu care să susțină cum și cât ar trebui să intervină statul. Direcția a intervenit într-o manieră profesionistă, cu psihologi, asistenți sociali, cu evaluări, respectând legislația în vigoare.

Pe scurt, nu ați găsit nimic în 2017?
În urma evaluările nu s-a găsit nimic, nu au existat elemente de această natură (agresiuni sexuale). Ce a intervenit după e o altă discuție.