Fac 35 de ani și lumea mă bate la cap să-mi congelez ovulele, că altfel o să ratez să devin mamă

„Unde ar trebui s-o facem? Eu vreau în Taiwan sau în Bangkok”, mi-a zis prietena mea. Zici că stabileam un weekend de distracție între fete, când de fapt încercam să alegem un loc în care să ne congelăm ovulele împreună. Cu cinci ani în urmă, eu și încă două prietene plănuisem o excursie în același scop în Kumano Kodo, Japonia, dar planul nu s-a materializat.

Trendurile arată că tot mai multe femei din Asia își congelează ovulele ca să își poată vedea de carieră fără să stea cu grija că vor rămâne infertile. Dar deși, în multe părți din regiune, populația e în scădere, guvernele au refuzat să elimine restricțiile cu privire la congelarea ovulelor. Deși majoritatea țărilor occidentale le oferă femeilor această șansă, majoritatea țărilor din Asia limitează congelarea ovulelor într-o formă sau alta. 

De exemplu, Singapore a început să permită această procedură pentru femeile single cu vârste între 21 și 35 de ani abia anul acesta – înainte, femeile aveau voie să facă asta doar dacă erau constrânse de motive medicale. Între timp, în China, tratamentele precum fertilizarea in vitro (IVF) și congelarea ovulelor sunt interzise pentru femeile necăsătorite, deși populația țării a scăzut, în 2022, pentru prima oară în câteva decenii. În august 2021, Hunan a devenit prima provincie din China care permite congelarea ovulelor pentru femeile single din țară.

Același lucru e valabil pentru țări precum Thailanda și Malaezia, care le interzic femeilor single să-și congeleze ovulele. Între timp, Coreea de Sud și Hong Kong – statele cu cele mai scăzute rate de natalitate din lume – le permit femeilor single să își congeleze ovulele, dar le interzic fertilizarea in vitro dacă nu sunt căsătorite.

Costurile pentru acest procedeu variază mult de la o țară la alta. În Singapore și Hong Kong, te poți aștepta să plătești cel puțin zece mii de dolari. În orice caz, în regiune există și opțiuni mai ieftine, precum în Indonezia, Thailanda și Taiwan, unde prețurile se situează între trei mii și șase mii de dolari. Pe lângă asta, după ce ovulele sunt recoltate și congelate, trebuie și stocate. Taxele pentru stocare variază și ele de la câteva sute la câteva mii de dolari pe an, în funcție de clinică și locație. Dar cea mai mare cheltuială o reprezintă tratamentele de fertilizare in vitro, care pornesc în România, de exemplu, de la două mii de euro.

În 2011, m-am mutat la Hong Kong din Filipine. Urmează să împlinesc 35 de ani și majoritatea prietenelor mele din copilărie din Manila sunt căsătorite și au copii, până și cele care îmi spuneau, cu câțiva ani în urmă, că nu sunt pregătite să aibă copii. În Hong Kong, aș zice că peste jumătate dintre femeile cu vârste similare cu a mea rămân fără copii; în medie, femeile din Hong Kong întârzie cel mai mult să rămână însărcinate, în comparație cu femeile din restul lumii.

De ce 35? Singapore are motivele sale să seteze limita pentru congelarea ovulelor la 35 de ani. Conform unui nou studiu efectuat în China și publicat în The Journal of Obstetrics and Gynaecology Research, femeile de peste 35 de ani au cu 45 la sută mai puține șanse să poată naște un copil din ovule congelate față de femeile cu vârste între 30 și 34 de ani. Cumva, pare că Singapore încearcă să încurajeze femeile să-și congeleze ovulele înainte ca această procedură să devină o pierdere de timp, energie și bani.

Același studiu, la care au participat 78 de femei, le recomandă să-și congeleze ovulele până la vârsta de 35 de ani. „Le recomandăm femeilor cu vârste sub 35 de ani să își congeleze 15 ovule, iar celor cu vârste peste 35 să își congeleze cel puțin 21 de ovule, pentru că rata de supraviețuire a ovulelor scade odată cu vârsta”, au zis experții.

În plus, în Asia, toată povara asta cade pe umerii femeilor. Dacă în Statele Unite, unele companii le decontează angajatelor această procedură, ca acestea să își amâne sarcina, în Orient, asta se întâmplă mult mai rar. Iar bărbații nu sunt dispuși să contribuie la achitarea costurilor: mai puțin de o treime dintre bărbații din Singapore își ajută financiar partenera care decide să-și congeleze ovulele, conform unui sondaj efectuat de AsiaOne.

Da, e dificil să accepți limitările propriului corp. Eu am auzit de această procedură pe când eram în vacanță cu o prietenă care și-a congelat ovulele în Taiwan, cu opt ani în urmă. Până atunci nici nu-mi trecuse prin cap să fac asta.

Instructoarea de yoga Chi An, care a trăit în Asia de Est timp de douăzeci de ani, a zis că planul de a face copii nu s-a numărat niciodată printre prioritățile ei. „Eram single când trăiam în Taiwan și nu m-am gândit vreodată la asta. Ideea era să fac copii doar dacă găsesc partenerul potrivit, dar nu era o mare presiune pentru mine.”

Abia când Chi An l-a cunoscut pe soțul ei și aveau amândoi patruzeci de ani, au hotărât amândoi că ar vrea să întemeieze o familie. „Credeam că voi putea rămâne însărcinată cu ușurință. Aveam încredere în corpul meu, pentru că sunt vegetariană și am un stil de viață sportiv”, a zis Chi An.

Chi An a fost frustrată când, la ovulație, a produs un singur ovul. La a doua încercare, doctorii au crescut cantitatea de hormoni și a reușit să producă trei ovule, apoi, la a treia încercare, alte patru. „În total, am produs doar șapte”, a zis Chi An. „Am fost dezamăgită.” De când a început acest proces, a reușit să rămână însărcinată în mod natural de trei ori, dar de fiecare dată a pierdut sarcina.

„Mi-am propus de la început să nu fiu tristă sau dezamăgită orice s-ar întâmpla. Să încerc să am un copil, dar la modul relaxat. Problema e că e greu să nu fii dezamăgită după ce te implici și cheltui multe resurse pe parcurs.”

La fel ca Chi An, nici eu n-am fost sigură dacă îmi doresc cu adevărat copii. Mai degrabă am înclinat mereu spre nu, din motive etice sau psihologice, până la motive iraționale.

Mi-e groază de sarcină și de naștere. Nu-mi pot imagina cum e să renunț la corpul meu timp de mai multe luni și apoi să risc să nu-l mai recuperez niciodată. Îmi iubesc stilul de viață lipsit de griji. Anul trecut, am trăit și am lucrat în Mexic timp de patru luni, după care m-am mutat în Danemarca să fac un master în jurnalism. Anul acesta, mă voi muta în Londra ca să mă specializez. Cum aș fi putut face toate astea cu un copil? Sincer, ar fi iresponsabil să am și un animal de companie, cu stilul ăsta de viață.

Când cei apropiați îmi spun că, efectiv, copilul e cel mai bun lucru care li s-a întâmplat, mi se pare greu de crezut. Nu îi invidiez deloc când îi văd cum schimbă scutece sau când sunt obligați să iasă dintr-un restaurant pentru că bebelușul lor urlă prea tare. Nu vreau să-i atac, Doamne ferește, eu nu m-aș simți deloc atacată dacă ei ar spune că nu-și doresc stilul meu de viață. Dar eu abia mă descurc să îmi organizez viața, să fac suficient sport, să studiez, să muncesc, să plătesc facturile, să dorm suficient și să învăț ceva nou în fiecare zi, deci chiar nu-mi pot imagina cum pot face toate astea oamenii care au copii.

Acum două luni, luam prânzul cu un prieten cu câțiva ani mai în vârstă decât mine și vorbeam despre subiectul ăsta. El mi-a zis, pe jumătate în glumă: „Încă mă gândesc la asta. Pe de o parte, nu știu dacă e posibil să ai o viață împlinită fără să ai copii. Dar pe de altă parte, nu știu dacă poți avea o viață împlinită când ai copii.”

Prietena mea Stephanie, o femeie single de 35 de ani, a hotărât să își congeleze ovulele după ce a aflat că majoritatea prietenelor ei single au făcut asta. 

„Am vorbit cu mai multe prietene și am aflat că majoritatea își congelaseră ovulele la cele două clinici mari din Filipine care fac chestia asta”, a povestit ea.

După ce a auzit experiențele prietenelor ei, Stephanie a hotărât să facă și ea pasul. „Toate m-au încurajat, așa că am făcut-o. Procesul a durat câteva zile. Îți fac și anestezie totală pentru 150 de dolari, dacă vrei asta”, a zis ea.

Stephanie a obținut patru ovule la prima încercare și acum vrea să mai încerce și la altă clinică mai scumpă din Manila. Până la finalul procesului, va plăti 12 450 de dolari.

Documentarea pentru acest articol a scos în evidență foarte clar toate informațiile. Ai o limită de timp până când poți face chestia asta și a mea se apropie vertiginos. Chi An și Stephanie mi-au zis amândouă să mă grăbesc.

„Fă-o, indiferent dacă ai sau nu un partener stabil, pentru că ai mai mari șanse să obții mai multe ovule la vârsta asta”, a zis Chi An. „Dar e diferit pentru fiecare femeie. Am o prietenă care a reușit să rămână însărcinată în mod natural la 42 de ani. Dar dacă îți pui ovulele la păstrare, măcar n-o să mai fii atât de presată de timp.”

Am întrebat-o pe Stephanie dacă ar face ceva diferit dacă ar avea ocazia. A zis că ar fi preferat să meargă la un doctor înainte să meargă la clinică, ca să-și facă un test hormonal. A doua ei recomandare e să nu amâni prea mult toată treaba. „Multe persoane amână până e prea târziu. 35 de ani e limita, dar dacă o faci mai devreme, ai șanse să obții rezultate mai bune.”

Oare merită să cheltui peste zece mii de dolari și să fac tratamente hormonale doar ca să câștig niște timp? Pare mai puțin stresant să las lucrurile în voia sorții decât să îmi cheltui economiile de o viață pe o procedură care are o rată de succes de 39 la sută. După ce mi-am bătut capul cu chestia asta câteva săptămâni și am vorbit cu femeile astea, am decis să renunț la ideea cu congelarea ovulelor și să las natura și destinul să-și urmeze cursul.