Regret că nu m-am despărțit mai devreme de iubitul meu. Suntem împreună de la 16 ani

Bună, VICE!

Sunt cu prietenul meu de când aveam 16 ani, dar am avut probleme din prima zi. Înțeleg că fiecare poveste are două variante, dar, sinceră să fiu, cred că el este, în mare parte, problema din relația noastră. De exemplu, multă vreme i-a fost greu să recunoască în public că sunt iubita lui. Întotdeauna m-a prezentat prietenelor lui drept „verișoara" lui. Zicea că e o glumă, dar a păstrat gluma asta atât de mult timp încât nu a zis niciodată cu voce tare că suntem împreună.

Iar ăsta era doar vârful aisbergului: uita de ziua mea de naștere aproape în fiecare an, flirta cu cele mai bune prietene ale mele, nu mă invita niciodată când ieșea cu prietenii lui, jumătate din timp nu știam unde se află și circulau zvonuri că făcea sex și cu alte femei. 

În mod ciudat, toate astea m-au făcut să lupt și mai mult pentru relația noastră. Cu cât se purta mai rău cu mine, cu atât mai mult voiam să-l conving că merit să fiu iubită. Iar relația noastră era atât de toxică încât mă bucuram cu atât mai mult de momentele în care lucrurile mergeau bine între noi și el îmi acorda atenție. Pentru că am fost împreună de foarte tineri și, practic, am crescut împreună, simțeam că nu pot să renunț pur și simplu. Sună a clișeu, dar am crezut că îl pot schimba. Și am reușit.

Ne-am mutat împreună în urmă cu patru ani și lucrurile au devenit mai suportabile. Încă nu știam exact ce face în restul zilei, dar măcar dormea în pat cu mine în fiecare seară. Până să izbucnească pandemia, mă liniștisem. Mi-am reluat vechile hobby-uri, mi-am găsit o slujbă bună în ciuda crizei, m-am apucat de sport. Mi-am dedicat mult mai mult timp mie însămi și am fost mult mai puțin obsedată de relația noastră. Iubitul meu a devenit și el mai calm. Era acasă mai des și, dintr-o dată, a început să reflecteze la comportamentul lui. 

Vești bune, ai zice. Dar cu cât am început să am grijă de mine mai mult, cu atât a început să mă înfurie modul în care mă tratase. A început să mi se facă silă de el. În același timp, simt că a trecut ocazia să pun capăt relației noastre. A devenit în sfârșit persoana pe care mi-am dorit-o și a muncit din greu ca să ajungă aici, așa că mi se pare nedrept să-l judec pentru comportamentul din trecut.

În plus, avem o casă împreună, am cumpărat toată mobila împreună, avem un grup comun de prieteni într-un loc în care toată lumea se cunoaște, deci nu prea poți să schimbi pur și simplu cercul de prieteni (și nici nu-mi doresc asta). Mi se pare din ce în ce mai complicat să îl părăsesc. Regret că nu am făcut-o mai devreme, când aveam dreptul să fiu supărată pe el și când viețile noastre nu erau încă complet întrepătrunse. Sincer, mă îngrijorează și faptul că simțeam mult mai multă pasiune atunci când lucrurile mergeau prost între noi – iar ăsta e un semn de relație toxică.

Ar trebui să rezist și să aștept să-mi revină sentimentele pentru el? Sau durerea din trecut e un motiv suficient ca să renunț la relație, chiar dacă despărțirea va fi foarte complicată din punct de vedere logistic?

Salutări,

P.

Dragă P.,

Încheierea unei relații nu e niciodată ușoară. Psihologa Petra van der Heiden a scris o întreagă carte despre durerea cauzată de despărțiri, pe care a comparat-o cu doliul pe care îl ții când pierzi pe cineva drag. În perioada în care ești într-o relație cu cineva, te prinzi, încet, dar sigur, de cealaltă persoană - atât emoțional, cât și practic. Când relația se încheie, trebuie să te desprinzi de persoana respectivă.

E un proces dificil, dar să știi că nu ești singura care e nevoită să treacă prin asta - în cazul în care decizi să te desparți de el. Un studiu american arată că, în rândul persoanelor necăsătorite cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, aproximativ una din trei persoane a trecut printr-o despărțire în ultimii doi ani.

În orice caz, mai întâi trebuie să decizi dacă vrei să te desparți. Ai întrebat dacă motivul tău pentru despărțire e întemeiat sau dacă ar trebui să aștepți să revină sentimentele pentru partenerul tău. 

Să-ți fie clar un lucru: ai dreptul să fii furioasă și dezamăgită, chiar dacă partenerul tău și-a schimbat între timp comportamentul. Și ai întotdeauna dreptul să pui capăt unei relații. Nu ai semnat niciun contract care să te împiedice să faci asta. Nu trebuie să ai o relație extraordinar de proastă sau un motiv foarte clar ca să te desparți. E de ajuns să simți că vrei să faci asta. 

Dar, bineînțeles, doar pentru că ai dreptul să faci asta, nu înseamnă că e o decizie ușoară. Ajută să îți pui câteva întrebări. De exemplu, știi ce așteptări ai de la partenerul tău și reușești să exprimi acest lucru? Ce înseamnă pentru tine dragostea? Ce reprezintă pentru tine o relație sănătoasă? Te simți importantă în această relație? Și, nu în ultimul rând: ce e distractiv la relația voastră?

Potrivit terapeutului de cuplu Joey Steur, de la Praktijk de Liefde, e important ca mai întâi să îți analizezi sentimentele de furie și tristețe. Dacă îți procesezi în mod sănătos sentimentele reprimate, vei avea spațiul mental necesar ca să iei decizii informate cu privire la relația voastră. „În primul rând, vreau să subliniez că e un lucru bun că ți-ai ascultat sentimentele și că ai început să îți urmezi propria cale", spune Sturgeon. Acum poți lucra la durerea cauzată de trecut prin mai multe modalități.

Vorbește cu prietenul tău despre ce simțeai în trecut și despre preocupările tale actuale. Sturgeon spune: „Ți-ai exprimat sentimentele față de partenerul tău? Am citit că ai luptat incredibil de mult pentru relația ta. Poți să îi spui că, în loc să îi arăți că ești tristă, erai din ce în ce mai preocupată să îl mulțumești pe el și să salvezi relația.”

Sturgeon spune că este esențial să identifici ce anume te-a rănit. „Ce te-a rănit cel mai mult? Te-ai simțit, poate, lipsită de importanță? Vrei să simți că e mândru de tine, chiar și în fața prietenilor lui? Care sunt nevoile tale? Vrei ca el să recunoască faptul că te-a făcut să suferi? Vorbește cât mai sincer și vulnerabil despre lucrurile astea, chiar dacă situația s-a schimbat între timp.” 

Sturgeon continuă: „Dacă ai observat că partenerul s-a schimbat cu adevărat și că te simți din nou în siguranță cu el, îți recomand să îi împărtășești prin ce treci. Apoi decideți împreună dacă puteți lucra la durerea asta, pentru că acest proces poate duce la aprofundarea legăturii voastre.”

Dacă nu puteți rezolva problema singuri, Sturgeon vă recomandă să mergeți la terapie de cuplu. Indiferent dacă decideți să continuați sau nu relația, vechea durere se poate înrăutăți dacă nu o gestionezi - iar asta se poate manifesta în orice relație nouă. 

Potrivit lui Sturgeon, e important să nu te stresezi tot timpul cu gândul dacă să vă despărțiți sau nu. Procesul prin care treci acum are nevoie de timp. „Ia-ți timp să procesezi totul. S-ar putea ca, după o vreme, să îți fie clar dacă vrei să renunți sau să mai dai o șansă relației. Depinde mult de partenerul tău, dacă e dispus să te asculte și să te respecte”, spune Sturgeon.

Sturgeon spune că la în el în cabinet vin adesea cupluri care sunt împreună de la o vârstă fragedă și care, după o vreme, se pierd și nu știu cum să se regăsească. „De multe ori, acești parteneri se regăsesc pe măsură ce învață să comunice și găsesc modalități prin care să se conecteze. Dar, bineînțeles, se întâmplă ca unii să descopere că nevoile lor nu mai corespund."

În final, e important să vorbiți și despre implicațiile practice. Nu sunteți singurii care se luptă cu această problemă. Este perfect de înțeles că nu te simți în stare să te muți sau să împărțiți bunurile comune, e un proces destul de deprimant. Dar nu trebuie să lași acest considerent să îți influențeze prea mult decizia. Dacă despărțirea te va face mai fericită în cele din urmă, merită să treci prin toate astea.

„Da, poate că e importantă și partea practică, dar e mult mai important să fii bine pe plan emoțional”, a adăugat Sturgeon. „Dacă faci o alegere pentru că știi că te va face mai fericită și nu o faci din teamă sau incertitudine, poți fii sigură că e decizia corectă.”

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.