Cum a ajuns un spectacol de teatru despre avort din Piatra Neamț să fie considerat porno

Pe 11 noiembrie, în ziarul local Vestea, Daniel Vinca, redactorul-șef al publicației, „dezvăluia” câteva pasaje care conțineau cuvinte ori expresii vulgare din scenariul spectacolului de teatru 98% decizia corectă, produs de Teatrul de Tineret din Piatra Neamț și care urma să aibă premiera online în acel weekend. 

Replici precum „O prințesă misterioasă și tăcută, care știe să se fută”, „Bă poetu’ pulii” sau „Se vede-n ochii tăi că-ți place pula”, scoase din contextul scenariului și fără niciun argument critic ori care să demonstreze chiar și o firimitură de echilibru necesar meseriei de jurnalist, l-au convins pe Vinca să exclame entuziast, deși tîlhărește, în titlu: „Replici de canal porno pe scena Teatrului Tineretului!”.

Informațiile din ziarul nemțean au fost preluate orbește de către alte publicații naționale, unele chiar însemnate, precum Adevărul, dar și pe pagina de Facebook a asociației Coaliția pentru Familie, care militează pentru promovarea valorilor așa-zisei familii tradiționale. Mai departe, Asociația Alianța Părinților, cu sediul în București, a depus o sesizare la Inspectoratul Școlar Județean Neamț, în care își exprima indignarea. VICE a scris pe larg despre această alianță și despre faptul că face parte din Platforma Împreună, unde s-a regrupat Coaliția pentru Familie după eșecul referendumului din 2018 pentru redefinirea familiei.

„Îngrijorați de ceea ce se pregătește pentru tineretul din Piatra Neamț, dorim să atragem atenția organizatorilor spectacolului că violența, kitch-ul (sic!), obscenitatea și vulgaritatea nu se încadrează, din punctul nostru de vedere, în categoria artei” e unul dintre fragmentele sesizării asociației, care indică o retorică ecou a delațiunilor culturale și cenzurii tipice regimurilor autoritare. 

Ca orice suprimator moral artistic, asociația cheamă la măsuri, sperând că „factorii de răspundere ai societății, Conducerea județeană și locală, Cultura, Educația și Biserica vor interveni, în așa fel încât astfel de inițiative să nu-și găsească ecou pe meleagurile nemțene, atât de bogate în spiritualitate”. Biserica, așadar, alături de instituții politice, ar trebui să interzică un spectacol selectat în urma unui concurs democratic de proiecte. Cel puțin așa consideră unii dintre noi.

Printre aceștia e și inspectorul general al ISJ Neamț, Mihai Obreja, care a ieșit cu o declarație publică în aceeași zi de joi, însă nu pe site-ul ISJ, ci trântită în același ziar care nu face deloc cinste conceptului de presă. Din declarație, inspectorul susținea că nu va permite difuzarea spectacolului către elevii din liceele partenere în proiectul #SafeSpoTT. „Nici măcar online”, ca și cum ar depinde de el. Remarcabilă e și această afirmație care se contrazice singură, referitoare la cenzurarea cuvintelor vulgare: „Hai să nu fim ipocriţi, nu putem să-i considerăm pe adolescenţi atât de naivi să nu ştie despre ce cuvânt e vorba la un bip”. Păi, dumneata îi subestimezi, nu noi.

Detaliul amuzant e că spectacolul oricum nu s-ar fi jucat în școală, din cauza măsurilor de siguranță luate din cauza pandemiei Covid-19, care interzic activitățile extrașcolare în acest an școlar.

„Inspectorul s-a folosit de ordinul ministrului care suspenda activitățile extrașcolare pe perioada cursurilor online și doar le-a transmis directorilor de școli să-și amintească de acest aspect”, confirmă pentru VICE Raluca Naclad, consultantul artistic al teatrului. Școlile erau, deci, închise demult, domnule Obreja, v-ați încordat inutil.

Detaliul realmente ridicol? Nimeni dintre „actorii” de mai sus, în afară desigur de cei implicați direct în proiect, nu văzuseră spectacolul în discuție. Pentru că n-aveau cum. Premiera avea să aibă loc vineri, pe platforma Vimeo.

Sâmbătă, la o zi după premiera online, proaspătul primar al orașului, Andrei Carabelea, nu s-a putut abține, probabil pentru că Consiliul Județean Neamț, în subordinea căruia se află teatrul, e condus de Ionel Arsene, un pesedist, Carabelea fiind membru PNL. A neglijat, așadar, faptul că e într-o poziție publică, care îndeamnă la echilibru și respectarea libertății de exprimare într-un stat democratic, și a slobozit una dintre declarațiile (involuntare?) rare, dar memorabile, de control cultural al unei instituții, atenție!, independente din punct de vedere artistic: „E păcat ca un oraș care a dat atâția oameni de cultură să ajungă în presa națională cu așa ceva. Putem și trebuie să generăm o viață culturală vibrantă la Piatra. Dar nu asta e calea pentru a atrage tinerii și publicul. Dacă actuala conducere a teatrului a rămas fără idei, îi invit să ne consultăm. Vom chema toți artiștii orașului, oamenii de cultură, pasionații de lectură și teatru.”

Pe primarul din Piatra Neamț l-am întrebat acum trei zile, pe Facebook și pe e-mail, două lucruri. Dacă crede că spectacolul respectă din punct de vedere legal Codul CNA prin faptul că a fost clasificat ca interzis minorilor sub 15 ani și dacă consideră că un act artistic trebuie filtrat, controlat ori cenzurat în funcție de ideologii politice. Nu mi-a răspuns până la data publicării acestui text.

Ca un scurt context, Teatrul Tineretului e subiect fierbinte în oraș mai ales de când Gianina Cărbunariu e directoare, post pe care l-a obținut în urma unui concurs în 2017. Fie că a fost vorba despre o inofensivă schimbare de siglă (ba chiar una de bun-gust) sau despre alte spectacole considerate, din anumite puncte de vedere, controversate. Mai mult decât atât, faptul că „repertoriul tinde în mod semnificativ spre o grupă de vârstă și neglijează alte grupe de vârstă” ar fi „absurd”, consideră, printre alții, Miron Itzhak, psiholog de meserie, într-un editorial scris pentru ziarul Ceahlăul. 

Despre toate acuzele legate de limbajul licențios din anumite spectacole sau despre sugestia că ar fi rămas „fără idei”, Cărbunariu scrie într-un editorial pentru ziarul Observator cultural și susține, printre altele, că de trei ani de când e manager al teatrului și din ceea ce a observat în tot acest timp, fiind prezentă la discuțiile din festivalul organizat de teatru și după premierele TT, „spectatorii nu au probleme cu limbajul cotidian”. Mai mult: „Spectacolele pentru adolescenți sau pentru adulți s-au jucat cu sala plină, iar cei prezenți au participat în număr mare la dezbaterile de după. Nu același lucru pot să spun despre o parte a presei locale, care, din momentul în care am început să lucrez la TT, a dus o campanie constantă de denigrare la adresa mea și a instituției.”

„Ai 17 ani și ai rămas însărcinată. Toată viața ți se schimbă și toată lumea vrea ca tu să iei decizii de adult, când până de curând ți se spunea «piticule». Cum să devii părinte, când la rândul tău ești un copil? Cum să ai grijă de cineva când îți e greu, uneori, să ai grijă de tine? Ești dintr-o dată personajul principal: familie, prieteni, colegi, străini, profesori, doctori, toată lumea știe ce e mai bine pentru tine. Fiecare are varianta lui în a te vedea realizat. Și cu toate astea, decizia e doar a ta: devii sau nu mamă?”

Asta e descrierea spectacolului 98% decizia corectă. Un sinopsis binevenit de actual și important, într-o țară care are cel mai mare procent de mame adolescente din Uniunea Europeană. De asemenea, se menționează că acesta e recomandat persoanelor cu vârsta peste 15 ani. Dar ce înseamnă asta? Tocmai că nu e un spectacol pornografic, cum se insinuează prin colțurile îndoielnice și grosolane ale internetului ori instituțiilor publice.

Ce este un spectacol pornografic? Unul în care se prezintă în detaliu actul sexual ori modalități de satisfacere a dorinţelor sexuale. Am văzut cap-coadă piesa de teatru scrisă de Andreea Tănase și regizată de Elena Morar, la care au colaborat și adolescenți implicați în alegerea textului, regie, promovare și așa mai departe. N-am văzut niciun act sexual explicit. Nici urmă de nuditate. Spoiler alert: nu e nici măcar horror. 

Raluca Naclad, care se ocupă tocmai cu ratingul spectacolelor, îmi explică aspecte despre clasificarea audienței spectacolului:

„Nu era cazul ca spectacolul să fie încadrat la categoria 18+, pentru că nu există nuditate, iar limbajul licențios e de intensitate medie, nu există scene de violență fizică ori psihică repetate și așa mai departe. CNA-ul are acele reguli foarte clare, iar noi le respectăm. Am fost conștienți de faptul că atunci când ai premiera online, elevul de liceu, care să zicem că are 15 ani și primește de la profesor link-ul sau îl accesează întâmplător, e posibil să aibă un frate sau o soră mai mici în casa unde locuiește, de aceea am luat decizia să cenzurăm din start cuvintele vulgare, așa că am fi putut să încadrăm filmarea spectacolului chiar la 12+. Dar, pentru ca mesajul să fie înțeles foarte bine și să ajungă la publicul nostru țintă, am fixat 15+.” 

Cum încadrează și ce acceptă Centrul Național al Cinematografiei, spre exemplu, la 15 ani ori peste? Printre altele, comportamente sexuale și scene de viol nedetaliate, scene de consum de alcool sau de droguri, care nu îndeamnă în mod explicit la imitarea acestor comportamente sau scene în care se face uz de arme albe sau arme de foc. De ce? Pentru că asta e, în momentul ăsta, concesia societății în care trăim. Ar trebui să avem încredere că un licean e suficient de matur să interpreteze astfel de lucruri profunde și esențiale pentru vârsta sa. Apropo, ca o nuanță de limbaj, CNA recomandă, nu interzice.

Mai concret, CNC a încadrat la +15, printre altele, o comedie despre fuck buddies precum No Strings Attached, o dramă cu multe înjurături ca-n spatele blocului precum American Hustle sau un thriller despre dependența de niște pastile care-ți amplifică simțurile precum Limitless. Oare Daniel Vinca ori primarul din Piatra Neamț le-au văzut, înainte să-și dea cu părerea despre cultură?

Așadar, ce reprezintă, de fapt, acest scandal? Pentru că, în cele din urmă, spectacolul e online, îl poate vedea oricine, indiferent de vârstă, iar publicitatea negativă a fost, de fapt, neașteptat de pozitivă – 98% decizia corectă ar fi trecut mai degrabă neobservat. A însemnat încă un episod de judecată morală a unei expresii artistice. Încă o etapă în campionatul cultural liberali vs. conservatori, vechi de când lumea, dar foarte la modă în vremurile post-social media. Și chiar mai mult decât atât, a însemnat încă un pas înainte încet, dar sigur, al celor care vor să denunțe ori chiar să „anuleze” o creație artistică atunci când nu e cazul din punct de vedere legal. Indiferent că e vorba despre un serial de satiră socială precum Little Britain în Marea Britanie ori despre un spectacol de teatru din România care nu condamnă avortul, ba chiar dimpotrivă. Așa că uită-te la 98% decizia corectă. Ești liber să faci asta, doar e pe Vimeo. Deocamdată. Cine știe pe cine va ofensa mâine.