Cum te afectează drogurile la locul de muncă, de la Modafinil la LSD

Știai deja că bancherilor le place cocaina? Presupun că da, pentru că a devenit un clișeu foarte răspândit: ideea că marii nenorociți ai societății moderne trag pe nas liniuțe grase de pe mese de marmură în timp ce se joacă cu viitorul nostru și își compară între ei calitatea costumelor scumpe pe care le poartă.

Oricât de exagerate ar fi aceste clișee, sigur au un sâmbure de adevăr. „Cocaina te amorțește și te ajută să faci lucruri la super viteză", a zis Phillipe, manager de portofoliu la o bancă europeană de renume. „Realizezi rapid ce ai de făcut și le faci pe toate foarte eficient."

Am lucrat și eu într-o bancă, la cel mai de jos nivel: în call centre. Departe de ochii șefilor, mulți dintre colegii mei, inclusiv eu, luau cocaină ca să-și crească randamentul.

Evident, nu aveam salarii care să ne permită să facem asta regulat. Dar știi cum se zice: îmbracă-te ca pentru jobul pe care ți-l dorești și ia drogurile pe care vrei să ți le permiți relaxat într-o zi. Era un manager care părea să fie veteran în treaba asta. Era un bărbat scund și chel, care avea o personalitate puternică și nu știai cât era din cauza cocainei. Îi auzeam mereu pe colegi cum trag pe nas și cum făceau liniuțele.

Din câte îmi dădeam seama, majoritatea colegilor mei luau coca din cauză că jobul era foarte solicitant, dar eu o făceam din plictiseală, pentru că îmi uram jobul și mă interesau experimentele chimice. În acest scop, am încercat alte câteva substanțe la locul de muncă și am detaliat efectele lor mai jos (SPOILER: dacă iei droguri la muncă, îți bați joc de ele. Birourile nu sunt locuri potrivite pentru expansiunea minții, plus că e nașpa să stai cu stresul că ai putea fi prins.)

Modafinil — sau cum îl mai știe lumea: preferatul studenților. Un medicament relativ ieftin care poate fi comandat online, Modafinil îți conferă claritate, fără efectele nasoale ale amfetaminelor sau ale cocainei. Mulți îi laudă calitatea de a-ți ridica starea de spirit, abilitatea de a îmbunătăți capacitățile cognitive și faptul că îmbunătățește auzul. Are o bază mare de fani. Dacă te uiți pe Reddit, găsești o grămadă de pasionați care cunosc nume de branduri și vorbesc despre dozajul corect.

Ritalinul e, practic, cocaină pentru copii. E ceva mai safe, mai ieftin și mult mai discret, pentru că nu trebuie să te închizi într-un birou la fiecare jumătate de oră. Efectele secundare includ migrene, tremurături și accelerarea bătăilor inimii. Cât despre muncă, m-a ajutat să fiu foarte atent la detalii. Dar intensitatea pe care o simțeam m-a făcut să intru în discuții cu o colegă despre „nepoții ei nerecunoscători" sau s ă caut pe net informații despre echipe de fotbal despre care nu mai auzisem niciodată înainte de ziua aceea.

Microdozarea – obiceiul de a lua doze aproape imperceptibile de substanțe psihedelice – nu e ceva neobișnuit la locul de muncă. Folosit de diverși oameni de știință în anii 1960, acidul a contribuit la multe progrese ale umanității. Francis Crick a zis că datorează premiul Nobel pe care l-a primit pentru studiile lui despre structua ADN-ului experienței pe care a avut-o pe acid. A fost folosit în terapie de elitele Hollywoodului și, recent, i s-au mai descoperit niște calități revoluționare cu ajutorul unor scanări ale creierului. În doze foarte mici, drogul are un efect stimulant mai puțin nociv decât efectul tradițional al amfetaminelor. În Silicon Valley s-a dovedit popular pentru îmbunătățirea clarității gândirii și a procesului de rezolvare a problemelor.

Într-o zi, m-am gândit să iau o bucățică de timbru (aproximativ 25 de micrograme) înainte de muncă, în speranța că voi obține această claritate în gândire. Printr-un miracol, n-am apucat să stau prea mult la telefon, că am fost chemat într-o ședință de urgență să discută, despre metodele prin care putem îmbunătăți activitatea din call centre. M-am trezit că scot pe gură niște planuri mișto pentru creșterea eficienței și reducerea timpului de așteptare al apelurilor. Am fost într-o stare grozavă tot restul zilei; am reușit să mă concentrez și să lucrez eficient.

Totuși, îmi dau seama cum treaba asta ar putea degenera în ceva nasol. Nu degeaba și-a intitulat Albert Hoffman cartea LSD, copilul meu problemă . Reacția substanțelor psihedelice pe diverse persoane e incredibil de variată. Am reușit să-mi mențin luciditatea la doza asta, dar tânjeam să fiu afară în soare sau să fac orice altceva decât să discut despre cum să creștem eficiența într-un call centre.

E foarte stresant să fii reprezentant bancar. Sedativele m-au ajutat să mă calmez când mă certau șefii și să îndeplinesc sarcinile mult mai liniștit. Dar pericolul lui stă în discreție: dacă-l iei mai mult de cinci zile consecutiv, poți dezvolta o dependență nasoală, iar sevrajul te face irascibil și anxios. În plus, am fost destul de somnoros toată ziua și am uitat să cobor în stația de autobuz potrivită.

A fost o idee extraordinar de proastă. Am luat o capsulă cu ulei de hașiș cu 45 de minute înainte de prânz, ca să mă bucur de pauza de prânz. Și m-am bucurat. Am mers la magazin și mi-am luat o grămadă de dulciuri. După care am intrat iar în birou și am realizat cât de praf și paranoic eram. Unul dintre colegi m-a luat deoparte și mi-a zis că nu arăt bine deloc (arătam de zici că îmi tatuasem albul ochilor cu roșu). Am reușit să-mi fac treaba, dar nu mai vreau să trec niciodată prin anxietatea aia oribilă.

Mi s-a îmbunătățit concentrarea și am rezistat mai bine la oboseală. Am vorbit cu toată lumea și am fost enervant de entuziast. Dar mi-a fost greu să-mi păstrez calmul când am discutat cu clienți nesuferiți. E greu să tot mergi la baie și să mai iei o doză, pentru că se prinde toată lumea. Riscurile de sănătate sunt mari. Te face să te apuci din nou de fumat. Într-o zi, am uitat că aveam o lecție de condus după ce am tras coca toată ziua. Am fost impulsiv, haotic și, în general, un idiot periculos la volan. Plus că mereu ai în cap ideea că ar trebui să mai tragi puțin chiar acum. Și încă puțin. Și încă puțin.

Cum ziceam, dacă iei droguri la muncă, îți bați joc de ele și îți scurtezi speranța de viață. E destul de obositor să muncești ca să-ți câștigi existența; nu merge să amesteci weekendul cu zilele lucrătoare.