Cum ar arăta viața ta în România dacă lumea ar fi așa cum și-o doresc homofobii

Hai să te port printr-un exercițiu de imaginație. Dacă tu ești în regulă cu gayii și vezi comunitatea așa cum e – una care merită aceleași drepturi ca ale majorității, atunci vei avea doar câteva lucruri pe care probabil nu le știai. Dacă ești sau știi pe cineva mai homofob, atunci e o ocazie bună să vezi de ce orientarea sexuală nu definește cine ești ca om și în niciun caz nu înseamnă că trebuie să fii marginalizat de societate.

Acum c-am stabilit cadrul, deschide-ți ochii minți și gândește-te așa: un univers paralel în care un Thanos de extremă dreapta strânge cele cinci pietre ale homofobiei. Dintr-o pocnitură de degete dispar instant din viață și din istorie persoanele gay din ultima sută de ani și tot ce-au creat pentru restul societății.

Hoarde de fanatici anti-LGBT+ aclamă. Nu mai sunt gay, au dispărut stickerele rainbow și ONG-urile care apără drepturile minorităților sexuale. Toată planeta e numai normalitate de la un capăt la altul – și sărăcie, că-s pietrele homofobiei, nu bunăstării.

Bunul gust nu are orientare sexuală, vârstă și nici măcar gen. Astfel, odată ce a pocnit din degete acest Thanos cel homofob a făcut ca mulți dintre locuitorii planetei să rămână goi. Poate sunt habotnici, fanatici religioși și homofobi, dar purtau haine de designer. Odată cu dispariția persoanelor gay au dispărut și marii creatori de modă. Dolce & Gabbana, Tom Ford, Versace, Yves Saint Laurent, Jean Paul Gaultier, Michael Kors și Christian Dior nu au existat niciodată. 

Ca un fum au dispărut și creațiile lor și-au lăsat acest univers mai sărac din punct de vedere al look-ului. Misterios, unii oameni încep să umble desculți, mai ales cei cu venituri peste medie, care frecventează cluburile fiță din București.

Adidașii lor McQueen și Balenciaga dispar. Se închid multe conturi de TikTok, dar și magazine online dedicate sneakerșilor. Dispar însă și designeri locali de modă, cântăreți și alte persoane publice. Toată lumea îi știa drept hetero, așa au zis și ei că sunt, astfel că foarte probabil și-au luat vreun an sabatic pe undeva.

Marile semne de întrebare apar când fiecare observă c-a dispărut cineva cunoscut din peisaj, semn că și mănușa lui Thanos cel homofob mai dă rateuri. Doar n-or avea toți vreo cunoștință care e gay și nu recunoaște, nu? În fine, ca să fii sigur, începi să suni apropiații, să vezi care sunt bine. Scoți telefonul și te lovește în moalele capului. Ai un iPhone vechi de un deceniu. E ceva dubios, că aveai cel mai nou dintre modele, cu rate și toate cele. E un moment bun să te gândești că Tim Cook, șeful Apple, e gay și a vorbit prima dată despre asta în 2014. Bine, nu stă toată compania pe umerii lui, dar un cuvânt de spus tot are.

Destul de bulversat, te duci în primul loc mai răsărit în care poți bea un pahar de ceva. Lumea e cum ar trebuie să fie, bărbații zâmbesc femeilor și viceversa, dar ceva tot nu e la locul lui. Ceva nu miroase a bine. 

Tipele nu mai miros a Baccarat Rouge 540 și realizezi că Francis Kurkdjian era gay. Milionarul din colț, cel mereu cu masa rezervată nu mai miroase a Roja, pesemne și Roger Bird era gay. Îți duci tricoul la nas și-ți dai seama că nici tu nu mai miroși a Tobacco Vanille, pentru că nici Tom Ford nu mai e să refacă stocul. Dar, fie, când erai mic mergea și niște Malizia, așa că probabil copilul din tine nu o să se supere.

În fine, te obișnuiești și cu asta, până la urmă mirosul nu e capăt de lume și n-or fi toți parfumierii gay. 

Parcă simți c-ai vrea să-ți lași creierul pe pilot automat cu niște Netflix. Da, ceva lejer, o comedie, binging până cazi lat și vezi mâine despre ce e vorba.

Deschizi aplicația și cauți Big Bang Theory, serialul ăla funny cu tocilari. De negăsit. Atunci îți amintești că tipul care te făcea să râzi, actorul care îl interpreta pe Sheldon (Jim Parsons) e gay. Brusc realizezi că nu mai are rost nici să cauți Prison Break sau How I Met Your Mother.

Poți să încerci niște fotbal, chiar pe TV. Sigur, echipele nu vor mai fi ca pe vremuri. Zeci de jucători au dispărut. Deși în fotbal nu se discută prea des de persoanele LGBT+ și de cum ar putea fi asigurat un mediu bun și pentru ele, asta nu înseamnă că nu există. A zis-o și fostul jucător Patrice Evra: crede că-s cel puțin doi jucători gay la fiecare echipă, în medie.

Ca să nu mai zic că victoriile nu vor putea fi celebrate cu „We Are The Champions”. Freddie Mercury n-a existat. Și-o groază de alte piese pe care ți-ai făcut planuri, povești, aventuri, amintiri. 

Rămân însă cărțile, adică lectura. Evadezi din realitate într-o altă lume. Vrei să pui mâna pe „Sapiens”, trebuie să recapitulezi cum am ajuns în punctul ăsta. O cauți degeaba îndelung, nici prin cap nu ți-ar fi trecut că Yuval Noah Harari e și el gay, iar tu nu mai ai de unde să iei citatele alea fancy pentru stories. Cel puțin ai rămas în bibliotecă cu cărțile scrise de heterosexuali și gay care au trăit cu mai mult de 100 de ani în urmă. Au scăpat cărțile lui Machiavelli, Oscar Wilde, Hans Christian Andersen și la mustață Marcel Proust.

Pui până la urmă mâna pe o carte de istorie și o răsfoiești sumar. Primul lucru care te lovește este că Al Doilea Război Mondial s-a încheiat în 1947. Știai de 1945, dar poate îți joacă memoria feste. Se pare că în lipsa lui Alan Turing, aliaților le-a luat ceva mai mult să descifreze aparatul de codificare german, Enigma. Bine, nici să nu te gândești cât de în urmă ar fi fost computerele fără astfel de momente cu avans considerabil. De Isaac Newton nici nu mai zic.

Politicieni de toate felurile vor rămâne fără materie primă: ce mai folosesc în discursuri prin care să sperie cetățeni? Becali pentru ce mai face manifestație?   

Brusc te lovește în moalele capului. Dacă aștia au dispărut, înseamnă că dispare și parada gay și o dată cu ea toată înverșunarea conservatorilor. Ăștia pe cine vor mai da vina pentru tot și toate? 

Nu ești pregătit să afli dacă au dispărut și o parte din preoți și imami, ai vrea să crezi că nu, dar realitatea e dură. Îți încolțește în minte o idee periculoasă: Nu era mai bine să dispară criminalii în serie, heterosexualii abuzivi și pedofilii? Îți reprimi acest gând și-ți revii în simțiri, până la urmă homosexualii, lesbienele și persoanele trans sunt de vină pentru toate. Asta deși toți dictatorii ce au fost autori morali a milioane de crime au fost hetero. Doar zic.

Dacă acest scenariu ar fi unul real, cu siguranță nu am avea o lume mai bună. Tragediile ar fi tot la locul lor, doar că am avea mai puțină diversitate. Pe scurt, n-am câștiga nimic, dar am pierde foarte multe. 

România a rămas, din păcate, o țară puțin tolerantă cu minoritățile sexuale – e de ajuns să vezi imaginile de la parada gay de la Iași, unde participanții au fost atacați de extrema dreaptă. Încă avem oameni care se aruncă de pe Intercontinental pentru că sunt discriminați și avem nunți naționaliste ca pe vremea lui Zelea Codreanu.

Nici măcar unul dintre cei aproape cinci sute de parlamentari nu și-a asumat o orientare sexuală diferită de a majorității, ceea ce înseamnă că această comunitate nu are aproape niciun aliat.

Deși românii nu au girat referendumul homofob organizat de Coaliția pentru Familie și l-au boicotat vehement, nu trebuie uitat totuși că trei milioane de oameni au semnat pentru mizeria aia. În plus, mă sperie când văd indivizi ca Gigi Becali, care spun că nu ar strânge de mână o persoană gay. Asta arată că România e încă departe de normalitate, chiar dacă în luna Pride multinaționalele încep să fluture curcubeul.

Acestea fiind zise, Săptămâna Pride, în variantă extinsă, va avea loc la București între 1 și 10 iulie.