De ce tripurile „horror” pe psihedelice pot fi și bune

„Tripul nasol” este unul dintre cele mai comune avertismente împotriva psihedelicelor. Uneori este menționat ca un avertisment bine intenționat pentru începători și ca o reamintire pentru consumatorii ocazionali, în timp ce alții îl folosesc ca pe o unealtă de inducere a fricii ca să descurajeze experiențele psihedelice. 

Deși unele tripuri te pot provoca și speria, modul cum oamenii le experimentează depinde de obicei de ce scop cred ei că au psihedelicele și cum își interpretează tripurile odată ce s-au finalizat. 

Unii experți reinterpretează acum ideea de tripuri nasoale pe psihedelice și aleg să vadă experiențele provocatoare ca părți integrale ale psihedelicelor, care pot deschide ușile către așa-zisele beneficii terapeutice. Tipul ăsta de gândire poate permite oamenilor să accepte și să învețe din aceste experiențe „rele”, în loc să se teamă de ele și să le respingă. 

Dar ce este un trip rău, până la urmă?

Definiția unui trip rău este puternic subiectivă. Unii oameni spun că tripurile nasoale implică obiecte familiare care iau forme grotești, alții sentimente de panică și paranoia. 

„Este o întrebare la care este dificil de răspuns fiindcă este o chestiune foarte individuală”, a declarat pentru VICE David Quintern, un activist pentru utilizarea în siguranță a psihedelicelor. 

Quintern lucrează cu Kiyumi, o companie de retreat-uri legale pentru consumul asistat de psihedelice din Țările de Jos, și SONAR Berlin, un serviciu de harm reduction pentru scena vieții de noapte din Berlin. Face de asemenea muncă de prim ajutor la festivalurile din Germania. 

Quintern a spus că oamenii pot rămâne blocați pe anumite „bucle” de gândire în timp ce sunt pe psihedelice. Aceste bucle de gândire pot apărea în orice formă în funcție de persoană și contextele sale specifice, dar a spus că un „exemplu clasic de (prim ajutor psihologic) la festival” e cel în care oamenii tocmai ce au ieșit dintr-o relație se gândesc în mod repetat: De ce nu am făcut asta, Nu ar fi trebuit să fac aia, etc. 

Multe tripuri rele sunt caracterizate de inabilitatea de a ieși din bucle similare de gândire. Alte tripuri rele sunt definite de o pierdere de sine înfricoșătoare sau moartea ego-ului. 

Pentru a reîncadra ideea de tripuri rele, este util să înțelegi cum sunt folosite psihedelicele în culturi diferite. 

Potrivit lui Amit Elan, directorul și fondator Kiyumi, unele persoane indigene văd ceremoniile lor cu plante medicinale ca pe o formă de „operație energetică” sau „operație spirituală”.

Elan lucrează cu psihedelicele de peste un deceniu și este instruit în Compassionate Inquiry, o abordare psihoterapeutică dezvoltată de celebrul expert în traumă și dependențe Gabor Maté. A lucrat, de asemenea, cu ayahuasqueros din Shipibo, Huni Kuin și comunități de indigeni Yawanawa din zonele amazoniene peruviene și braziliene. 

„Așa tratează psihedelicele persoanele indigene. Plantele sunt instrumente medicale și nu lucruri cu care să te joci într-un mediu nesigur sau în care să nu le respecți și înțelegi profunzimea și puterea lor”, a declarat Elan pentru VICE. 

O parte din procesul de pregătire pentru psihedelice presupune să te asiguri că oamenii sunt conștienți că o fac ca să lucreze cu ei înșiși, să înțeleagă straturi mai profunde ale identităților, comportamentelor și experiențelor lor. Cu alte cuvinte, tripurile psihedelice sunt oportunități de învățare și, așa cum a spus Elan, procesul de învățare nu este neapărat distractiv. 

Asta înseamnă că nu e bine să te temi de tripurile rele și să vrei numai experiențe psihedelice bune și ușoare. În schimb, să iei psihedelice înseamnă să accepți experiența în timp ce se întâmplă.

„Natura experienței psihedelice nu e neapărat menită să fie doar distractivă, frumoasă și minunată. Poate fi și de multe ori este așa, dar poate fi și extrem de plină de provocări”, a spus Elan. 

Potrivit spuselor lui, înfruntarea traumelor și a altor părți inconștiente din propriul sine în timpul unui trip psihedelic este cheia creșterii. De multe ori, cu cât este mai provocatoare experiența, cu atât înveți mai mult, mai rapid și mai profund din ea. 

Elan a reiterat că oamenii care iau psihedelice fără să înțeleagă în ce se bagă pot avea experiențe rele și periculoase. De exemplu, cu cât oamenii înăbușesc emoțiile intense în timpul unui trip psihedelic, cu atât vor avea un trip mai plin de provocări. Uneori, ideea că o persoană are un trip nasol poate fi exact bucla de gândire care constituie acel trip rău. 

Dar când este făcut cu înțelegerea și suportul corespunzătoare, chiar și cele mai provocatoare experiențe psihedelice pot avea un nou înțeles. 

Un studiu care a implicat 50 de oameni care au folosit psihedelice, majoritatea dintre ei între zece și 50 de ori fiecare, a descoperit că actul de a vorbi despre un trip rău poate fi o modalitate puternică de a-i da un sens și deci să-l transformi într-o experiență pozitivă și utilă. 

Quintern a spus că poate fi tentant pentru oameni să dea uitării tripurile provocatoare imediat cum se termină. Dar să înfrunți ce anume a ieșit la suprafață în timpul tripurilor imediat cum se termină este o parte importantă din experiența psihedelică. 

Acea practică se numește integrare. Gândește-te la asta ca la stabilirea unei intenții. 

„Integrarea este procesul prin care extragi sensul și îl integrezi. Adică aplici ce înseamnă această experiență psihedelică pentru tine și pentru existența ta de zi cu zi”, a spus Quintern. 

Elan a descris-o ca pe amintirea, procesarea și analizarea experiențelor psihedelice. Potrivit lui, este dificil să obții mare lucru dintr-o experiență psihedelică fără vreun fel de practică de integrare. În integrare, a spus el, sunt întipărite rezultatele fiecărui trip. 

Dar experiențele psihedelice sunt adesea destul de dificil de descris, a spus Quintern. Asta înseamnă că poate fi dificil să le analizezi, în special când s-au încheiat. În timpul tripului, oamenii s-ar putea gândi: Oh, totul este atât de clar pentru mine. Asta trebuie să fac. Ca mai apoi, după trip să se gândească: Am simțit că m-am prins de ceva… dar despre ce era vorba?

„Integrarea este atât de importantă fiindcă poți avea aceste experiențe extrem de utile și spectaculoase pe psihedelice, dar dacă nu le integrezi pe deplin, sensul și profunzimea lor se pot pierde puțin”, a spus Quintern. 

Activitățile de integrare precum scrisul în jurnal, crearea de artă sau muzică sau vorbitul cu alții despre experiență îi ajută pe oameni să dea un sens experiențelor psihedelice, să le aplice în viața de zi cu zi și să le permită să le schimbe tiparele de gândire și obiceiurile ca să crească cu adevărat de pe urma lor. 

Este în special important pentru tripurile provocatoare, a spus Quintern, fiindcă ar putea îndruma oamenii către insight-uri care altfel ar rămâne inconștiente sau reprimate și deci să nu învețe niciodată din ele. 

Elan a menționat citatul faimos al scriitorului Jack Kornfield: „După extaz, rufele”.

Mulți oameni care consumă psihedelice au tendința să caute experiențele de vârf, a spus Elan. Apreciază sentimentele de bucurie și conectare, adesea asociate cu high-urile psihedelice, dar nu reușesc să depună munca necesară ca să integreze în viața de zi cu zi ce au învățat în timpul tripului. 

Să te ocupi de „rufe” e partea care le permite oamenilor să reîncadreze experiențele psihedelice în așa fel încât niciun trip nu e vreodată chiar „rău”. Pot fi în continuare dificile, dar combinate cu înțelegerea că psihedelicele permit oamenilor să învețe despre ei înșiși în moduri în care altfel nu ar putea (și că procesul de învățare nu este neapărat ușor), practica de integrare a fiecărui trip este una necesară din experiența psihedelică. 

„Integrarea este unul dintre lucrurile de bază pentru ce urmează după experiența psihedelică ca să însemne ceva”, a spus Elan. 

Părerile exprimate în acest articol sunt exclusiv ale celor intervievați. VICE nu susține, nici nu încurajează consumul de narcotice/substanțe psihotrope.