Cele mai dubioase lucruri pe care le-au văzut studenții la arte

La școlile de artă dubioșeniile sunt la ordinea zilei. Ia ca exemplu momentul când un student de la Goldsmiths a aruncat 29 de tone de morcovi în campus, lucru de care s-au plâns protestatarii anti-morcovi fiindcă studentul a făcut o așa risipă de mâncare. Apoi a fost studentul de la Central Saint Martins care trebuia să-și piardă virginitatea anală pentru un performance, dar în schimb a sfârșit prin a mânca banane într-o cabină.

Bineînțeles, școlile de artă britanice au produs mereu niște minți inovative și creative - Tracey Emin, Jenny Saville, Chris Ofili, etc. - care probabil că nu ar fi devenit niciodată faimoși dacă s-ar fi conformat normelor. Până la urmă, Emin și-a distrus propriile tablourile cu un baros când studia la Royal College of Arts. Lucru care face cu atât mai deprimant faptul că guvernul britanic va înjumătăți fondurile pentru cursurile de artă și design.

Fondurile alocate pentru școala de artă poate că sunt în declin, dar cum rămâne cu tradiția studenților la artă care fac dubioșenii? Este încă bine mersi în Marea Britanie?

Am decis să aflu și am întrebat câțiva studenți la artă despre cele mai ciudate și mai nebune lucruri pe care le-au văzut la școala de artă.

Eu am fost la cursul de ilustrație și animație. Eram mereu puțin precauți față de cursul de Fine Arts fiindcă putea deveni cam ciudat. Am aflat că o fată de la Fine Arts avea o fiolă cu sânge pe care îl colecta de la alte persoane și că a făcut un întreg proiect de fotografie și pictură cu el. Chiar am găsit o bucată de hârtie cu sânge maro și uscat pe ea - a fost cel mai ciudat lucru.

Într-o zi m-a abordat tipa și mi-a zis: „Pot să-ți iau puțin sânge?”. Chiar m-a întrebat. I-am răspuns că nu.

O tipă de la cursul de Fine Arts făcea un proiect pentru care avea nevoie de puțin păr de la colegii ei de clasă, inclusiv de la profesori. Nu-ți cerea o șuviță, ci îți tăia părul când voia ea. Într-o zi lucram la un curs și am simțit foarfeca la ceafă. Mi-a tăiat părul și l-a pus într-o pungă pentru sandvișuri. Am văzut-o că a făcut asta și la cantină.

De asemenea, când am început școala la St. Martins, am primit niște sacoșe din pânză pe care scria: „Sunt la CSM, tu nu?”. Un grup a făcut un proiect în care cu toții am purtat sacoșele pe cap ca la Centrul de Detenție de la Guantanamo, alături de numerele noastre matricole la baza imaginii.

Este vorba despre o tipă de la Central Saint Martins - nu o cunosc personal, e ca o legendă de la University of the Arts London. Tipa asta a adus o saltea în mijlocul campusului, unde toată lumea își făcea temele, și a început să se masturbeze pe ea. S-a masturbat în mijlocul campusului de la Saint Martins și a zis că era un performance art. Profesorii au fost ok cu asta și i-au permis să o facă fiindcă era artă.

Mai există și o mare afinitate pentru nuditate. Prietena mea mi-a spus că la un curs de Fine Arts au avut ca temă autoportretul și majoritatea tipilor din clasa ei, în loc să se picteze pe ei înșiși, au decis să-și deseneze penisurile. Vreo zece sau 11 tipi au făcut asta. Cred că a fost interesant, pentru că ce naiba? Au adus poze cu penisurile lor? Sau le-au desenat din memorie? Cum își pot aminti cum arată exact?

În cadrul expoziției de licență de anul trecut o persoană a făcut o instalație de artă cu animale împăiate. Practic, persoana în cauză a luat cadavrele unor animale călcate de mașină - veverițe, iepuri, posibil și bursuci - le-a împăiat și apoi le-a expus ca și cum aveau propriile locuințe. Le-a pus în jurul unei mese ca și cum erau oameni care-și trăiau viețile obișnuite. A pus și sunete de ambianță cu sunete de pădure. Mirosul a fost… interesant.

La un moment dat m-am dus la facultate să lucrez în laboratorul de informatică, dar când am dat să trec de ușă m-a lovit un haos sonor. Am urcat scările și am văzut că avea loc un întreg concert: o persoană lovea niște găleți goale, cineva cânta la orgă, o persoană cânta la chitară cu picioarele și altcineva desena toată scena. Pe fundal se auzea și o piesă distorsionată. Era atât de zgomotos totul, în mijlocul universității, chiar lângă cantină. Unii oameni treceau pe acolo ca și cum era ceva normal, dar alții se opreau și făceau poze.

​​Cât am studiat la Central Saint Martins, unul dintre colegii mei de clasă avea părul lung până la umeri. Pentru o operă de artă, l-a pus pe prietenul lui să-i taie tot părul cu un cuțit pe un fund de bucătărie. Prietenul lui a amestecat părul cu ingrediente ca să facă pâine, pe care a copt-o în cuptor, a acoperit-o cu ipsos și a sigilat-o într-o cutie de plastic.

Primul lucru care-mi vine în minte s-a întâmplat în a doua sau a treia săptămână de cursuri, pe vremea când abia ne cunoșteam. Am fost chemați într-o cameră de către un coleg în timp ce un altul ne filma, iar pe fundal rula un clip audio ciudat. Nu ni s-a spus nimic. Apoi a intrat un coleg îmbrăcat doar cu o pereche de chiloți tanga roz și cu ghete Dr Martens în picioare. S-a dus în spatele clasei, s-a întors, a scos un pahar, apoi penisul și a început să se pișe o urină închisă la culoare. Apoi și-a băut urina încet până la capăt și a anunțat „e gata”. Asta a fost tot.

Eram în timpul unei o ore de desen live și, când m-am uitat pe fereastră, am văzut un grup de studenți la teatru care urlau la noi și gesticulau cu bețe. Cred că erau în jur de 30 de oameni. Apoi, puțin mai târziu, când eram în studio, am auzit urlete de afară și i-am văzut din nou cu bețe în mână. Așa că am luat un mop și am urlat înapoi la ei.

Cel mai nebunesc lucru pe care l-am văzut s-a întâmplat chiar de curând. Eram foarte mahmură și stăteam în sala pentru seminarii. Camera se învârtea cu mine și încercam din greu să stau trează și să nu vomit în timp ce mă uitam la un video cu una dintre cele mai bune prietene de-ale mele care, îmbrăcată într-un morph suit albastru și cu un blue bunny hat, mânca caca fals și-l întindea pe ea. Mi s-ar fi putut face rău. A fost bun.