Cum e viața la demisol când vecinii înfundă canalizarea cu oase, caltaboși, un tricou cu Steaua

Trăim vremuri dificile, fără îndoială. Coșul de cumpărături s-a scumpit într-un an și jumătate cu 40% în condițiile în care, la final de 2022, salariul mediu net lunar crescuse doar cu 17%, undeva la 4.100 de lei, arată datele Institutului Național de Statistică (INS). Calculul ăsta se aplică pentru București, dar în alte zone din țară situația arată și mai nasol.

La fel de scump a devenit și să locuiești undeva. 90.000 de euro pentru un apartament în câmp, undeva „lângă București”? Peste 100.00 de euro un apartament de două camere în centrul orașului? Ă, nu mulțumesc. Chirie de 450 de euro la ieșirea pe Autostrada A1? Sau o garsonieră de 350 de euro în Militari. Parcă nu. Asta în timp ce diverși se laudă că-s antreprenori, au mai multe case și le închiriază.

Când vrei însă o casă a ta, în lipsa banilor disponibili, calea e către compromis. Și acolo găsești, de regulă, oferte la demisol. Geamurile sunt la jumătate, expuse direct la orice e afară, de la praf până la fumul mașinilor parcate lângă bloc, și te paște mereu incertitudinea canalizării.

E un compromis care vine cu o reducere de preț, și la achiziție, și la chirie, după cum subliniază Matei Sumbasacu, inginer structurist și fondatorul Re:Rise, Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic. „Sunt considerate apartamente de mâna a doua într-o clădire.”

Sunt mai ieftine, undeva cu 20–30% față de prețul unui apartament la parter sau etaj, și asta se reflectă în multele dezavantaje și puținele spre deloc avantaje. Îți enumăr câteva: calitate inferioară de trai, lipsa considerabilă a luminii naturale, ventilație îngreunată, refulările canalizării pot fi și la ordinea zilei și de umezeală nu prea scapi. Mai adaugă la astea și expunerea la factori externi, cum ziceam, de la mașini și praf la ploi și zăpadă. 

Istoric, demisolul, la fel ca mansarda, erau spațiile în care locuiau cei mai puțin privilegiați. Persoanele care aveau grijă de toată casa, mai exact. Era un fel de spațiu tehnic și de locuit, în același timp. Demisolul nu e o invenție recentă. Existau, chiar și în București, și în alte orașe mari din țară, spații amenajate pentru locuire la demisol. Dar în timp ce mansarda își trăiește perioada de glorie, mai ales de când cu lifturile, demisolul nu a intrat într-o lumină mai bună. Și în ansamblurile noi din România nu prea au șanse. 

„Ca să fie demisol trebuie să aibă o comunicare cu exteriorul, deci să aibă niște ferestre prin care spațiul să fie ventilat în mod natural”, explică Matei. Și nu e chiar sub-sol, că e nivelul construcției sub nivelul terenului, dar planșeul e deasupra. Așa că e demi-sol.

E posibil să ai deja o mulțime de întrebări. Cât e de safe, la cutremur, în general sau în alte situații de criză? Se lasă cu multă umezeală acolo, inundații și mucegai? E posibil ca vreun perete să pice – să se surpe pământul – peste tine?

Pentru că încă e hype discuția cu viitorul mare cutremur din România, e important să știi cât de sigur e un demisol dacă ai de gând să te muți acolo sau dacă deja stai. Matei rezumă situația astfel: dacă o clădire pică, pică cu totul, nu se oprește la parter. „În mod normal, atunci când stai la demisol, în momentele de până la colapsul clădirii, siguranța, chiar dacă nu este identică, poate fi tratată ca fiind cam la fel ca la restul etajelor.”

Dacă prinzi sau nu cutremurul acolo mai e cum mai e, dar alte fenomene sunt mai prezente. Cum ar fi cel al refulării. Cumva de înțeles, că sistemul de canalizare nu are cădere ca să angreneze scurgerea. 

În 2018, Alina* și-a dorit să aibă propriul apartament. Alături de soțul ei și-a cumpărat un apartament la demisol, undeva în zona Rahova, în ansamblul rezidențial Confort Urban. Construcție nouă, demisol nou, probleme vechi. 

Când au luat, prețul era mult mai mic în comparație cu apartamente de la etaj. Plus că formatul apartamentului era la fel ca la celelalte etaje. Poate chiar un pic mai mare. L-au luat cu 35.000 de euro, l-au vândut cu 42.000.

Aproape de Crăciun, Alina și soțul ei s-au trezit inundați. Camera tehnică de la demisol în care era o pompă s-a blocat și apa a dat pe-afară. Apă de toaletă, dar în niciun caz aia pe care ai vrea-o. Era 3 dimineața. Și-a alertat vecinii, s-a echipat corespunzător și cu găleți pline și cu multă voință a rezolvat o parte din treabă „într-un miros minunat” până a venit vidanja. 

„Tot demisolul s-a inundat atunci. Covoarele pluteau prin casă, zici că eram pe Titanic. Se întâmpla asta pentru că țevile erau pline de lucruri aruncate de vecini în toaletă: hârtii, pamperși, tampoane. Ăștia de la vidanjă au descoperit și oase de vită, cârnați, caltaboși. Au găsit și un tricou cu Steaua! Ca să înțelegi ce puteau oamenii să arunce în toaletă fără să se gândească ce se poate întâmpla”, povestește Alina.

Există însă și cazurile în care sistemul de canalizare e făcut atât de prost, încât orice ploaie poate însemna haos la demisol. Când plouă, nivelul apei din canalizare poate să ajungă deasupra nivelului sifoanelor de pardoseală din băile de la demisol. „Astfel că, prin principiul vaselor comunicate, apa din stradă refulează în casă”, explică Matei. 

Sunt două soluții. La casele mai vechi există soluția valvelor manuale. Niște robineți prin care închizi scurgerea când plouă. „Și nu vei mai putea să evacuezi niciun fel de apă din casă”, adaugă Matei. Soluțiile mai noi ar fi valvele unidirecționale și niște pompe. Alina spune că a fost precaută în acest sens și și-a instalat singură niște clapete de refulare ca să nu aibă parte de probleme în casă. 

Nu ai cum să eviți apariția umezelii dacă ești sub nivelul pânzei freatice. Umezeala afectează materialele de construcții, în special zidăria. Ca să nu te trezești cu apă pe pereți și să nu dai bani pe renovat în fiecare an, Matei te sfătuiește să apelezi la o tehnică simplă, dar de efect. 

Găsește o porțiune expusă cu zidărie, unde peretele e mai umed, și încearcă mortarul dintre cărămizi. Dacă încă e solid, atunci e de stat la demisol. Dacă e sub formă de nisip și doar umple spațiul dintre cărămizi, atunci pleacă cât mai poți.

La fel, verifică dacă sub demisol există un rezervor. În cazul unei refulări, acolo se strânge apa și este pompată în canalizare, ca să nu ai parte de inundație în casă. Mergi și verifică spațiul pe timp de ploaie. Dacă poți să tragi apa la toaletă și toate sursele de apă să funcționeze, atunci ești safe și știi că mecanismul de sub demisol funcționează.

Poți să mai verifici dacă efectiv sub demisol există o placă de beton. Pentru că, dacă nu există, prin capilaritatea pământului te poți trezi cu apă din pământ direct în casă. Placa asta de beton nu e impusă în construcție prin vreo lege. De-aia e extrem de important să existe acolo. 

Ține cont că dincolo de refulări și cutremure se pot întâmpla și alte nenorociri. De exemplu poate avea loc un incendiu. La demisol spațiul de evacuare e oricum cam limitat și înghesuit. Mai mult de o ieșire nu ai. E important să verifici culoarele de evacuare, în caz de urgență. Culoarele astea trebuie să aibă niște lățimi minime, trebuie să existe o distanță maximă față de ușa de evacuare și față de cea proprie.

„Ar trebui să te asiguri că acele culoare de evacuare care duc către spațiile unde locuiești au cel puțin 1,2 metri lățime. La fel și scările, și ușile”, detaliază Matei. 

Dacă nu le găsești așa, nici nu o să le ai mai late. La demisol oricum nu ai voie să faci modificări. Nici pe holuri, nici la interior. 

„În pereții ăia sunt niște eforturi extraordinare. Toată clădirea se sprijină pe pereții de la demisol. Orice mică găurică, orice extindere de ușă sunt operațiuni excluse. Chestiile astea pot duce la colapsul întregii locuințe”, menționează Matei, așa că grijă mare.

La fel se întâmplă și cu geamurile exterioare. Unii locatari de la demisol au această idee de extindere a geamurilor. Mare prostie. „E una dintre cele mai mari greșeli. Ferestrele de la demisol sunt niște goluri în niște pereți importanți, pereții exteriori, care duc toată clădirea.” 

Alina zice că nu a avut probleme cu umezeala, printr-un noroc aproape divin. Dar alți vecini au avut și cu greu au scăpat de ciupercile din colțurile apartamentului după fiecare ploaie. Ea a descoperit niște mucegai în dormitor atunci când renova apartamentul pentru vânzare. În rest nimic.

Nici cu lumina naturală nu a avut probleme. Curioșii de ocazie, în schimb, îi invadau intimitatea. „Aveam geamuri foarte mari și lumina intra calumea. La alte blocuri din zonă aveau la demisol gemulețe ca de toaletă. Mai aiurea era că dacă stăteam cu draperiile trase toată lumea se uita în casă. Pe timp de zi nu era problemă. Dar pe timp de seară, dacă aprindeam lumina, toți care treceau pe acolo se uitau la noi. O vecină, tot de la demisol, avea acest obicei ca seara să se plimbe pe afară și pur și simplu, fără vreo jenă, să se uite pe geam în casa noastră”, adaugă ea.

Alte probleme țineau direct de lipsa de bun-simț. Mulți vecini de-ai Alinei și-au ales locuri de parcare chiar în dreptul ferestrelor ei. Cum bine intuiești, toate gazele de eșapament intrau la ea în casă. Adaugă la astea și un comportament de meltean care a provocat o problemă majoră. 

„Cu vecinii care parcau în fața geamului meu nu aveam ce face. Acolo erau oricum locurile de parcare. Ce mă deranja era că ei încălcau marcajul”, povestește Alina. „Aveam un trotuar micuț, de vreun metru, care delimita locul de parcare de bloc. Ei nu țineau cont și se urcau pe bordură până aproape de geamul meu. În timp, trotuarul s-a tasat din cauza greutății mașinilor. Și ajunsese apa să se infiltreze în sufragerie.”

Mai mult, unii dintre vecini sau vizitatori parcau intenționat cu spatele mașinii înspre geamul ei, deși existau afișe care interziceau asta, ca noxele să nu ajungă atât de direct în casă. „Veneau, parcau acolo să vorbească cu gagicile, cu amantele, și îi uita Dumnezeu cu orele. Ieșeam pe geam și mă certam cu fiecare în parte. Mă luau cu: «Cine te-a pus să îți iei apartament la demisol?».”

Peste toate astea, praf. Ce era afară și ce era de la alți vecini. Vecina Alinei de la parter avea obiceiul de a face curat des și să-și scuture covoarele pe geam. „Tot praful, toate resturile, tot părul ajungea la mine în casă, fără excepție. Degeaba ștergeam prin casă că mereu era praf.” Dar, spre deosebire de alți vecini, a înțeles de vorbă bună. La fel și cei cu cu copii mici au înțeles că spațiul din fața apartamentului de la demisol nu e loc de joacă.

Uite și două avantaje mari. Ai presiune mare la apă. Pentru că ești cel mai aproape de rețeaua de apă, evident. Dar, mai important, statul la demisol te scutește de facturi mari la întreținere pe timp de iarnă, iar vara e răcoare și fără un aer condiționat. Cu prețul apartamentului și cu costurile astea mai reduse poți zice că mai economisești ceva.

Matei explică și cum ajută statul ăsta în două treimi sub pământ. „Pământul are o energie și un regim termic ale lui. Astfel că pereții, până la un anumit punct, sunt destul de calzi pe timp de iarnă și destul de răcoroși pe timp de vară. Nu e deloc întâmplător că strămoșii noștri trăiau în bordeie îngropate jumătate în pământ. Primul trai la demisol.”

Treaba cu demisolul și cu mansarda e că se poate întâmpla să fie văzut drept second class citizen, la fel ca spațiul. Matei are o poveste proprie cu asta, la mansardă, într-o cameră care pe vremuri era pentru servitori. „Mie doar mi se comunicau deciziile, nu aveam niciun drept sau vreun cuvânt. Eram «ăla de la mansardă». E și ăsta un factor de luat în seamă dacă vrei să stai într-un demisol sau la mansardă, chiar dacă nu ține neapărat de structură.”

Alina n-a avut problema asta, dar vecinii unor prieteni care stăteau tot la demisol, dar la alt bloc, primeau mereu replica asta: „Dacă știam că nu e demisol unde stai îți parcam mașina în casă.”

Acum ce-ar mai fi de zis e că demisolul nu-i nici Iadul pe Pământ, dar în niciun caz Rai. E un spațiu de locuit care vine cu un bagaj mai mare de griji și cu niște avantaje care, la un moment dat în viață, pot însemna ceva. Una peste alta, nu uita că dacă-l iei pe credit tot 25–30 de ani o să plătești. Contează mult dacă vrei să trăiești într-un continuu compromis toată viața sau te muți temporar și apoi îl vinzi. Oricum, acum știi mai multe. 

*numele a fost schimbat