Ce am învățat despre relații din Sex and The City, când România nici nu auzise de educație sexuală

Acum douăzeci de ani, când sexualitatea era un subiect și mai tabu decât acum, un serial care vorbea despre plăcerea feminină fără rușine și false pudori a făcut istorie. Mă refer la Sex and the City, desigur. O avocată pragmatică, o nevastă wannabe, o jurnalistă atrasă de bărbați toxici și un PR guru care dă de pământ cu idealurile relațiilor tradiționale au însemnat pentru mine un fel de Mesia – Sfânta Pătrime? – a cărui religie era feminismul. 

În timp ce coloana sonoră a copilăriei părinților a fost dirijată de The Beatles și The Rolling Stones, a mea a fost definită de notele muzicale care răsunau în casă la începutul fiecărui episod din Sex and The City. Timp de șase sezoane și două filme, Carrie Bradshaw (Sarah Jessica Parker), Samantha Jones (Kim Cattrall), Miranda Hobbes (Cynthia Nixon) și Charlotte York (Kristin Davis) au vorbit despre cum stă treaba cu jucăriile sexuale, sex anal, părul pubian, dar și despre cum e practic imposibil să schimbi un bărbat sau cum e okay ca femeie să nu vrei să ai copii. 

Sigur, privit cu ochii de-acum, serialul are destule chestii problematice, de la superficialitatea cu care sunt prezentate persoanele de culoare la felul în care Samantha vorbește la un moment dat despre noile ei „vecine” transgender. Dar hei, să arunce primul piatra cel care era extrem de progresist la începutul anilor 2000.

Sex and The City a reprezentat un ghid franc despre ce înseamnă viața. Și cum fiecare manual trebuie revizuit o dată la ceva vreme, serialul revine, cumva, pe 9 decembrie cu zece episoade. Se numește And Just Like That… și ai ocazia să-l vezi și pe HBO Go în România. Primele două episoade sunt deja. Și uite așa am ajuns să împărtășesc învățăturile pe care Carrie, Samantha, Miranda și Charlotte mi le-au oferit până acum. 

Samantha e personajul care a pus sexul în Sex and The City, așa că e un mare păcat că n-o s-o vezi și în And Just Like That…, pentru că prieteniile din serial nu se continuă întotdeauna și-n viața reală. Îmbrăcată mai tot timpul într-o rochie destul de decoltată cât să facă pe oricine să-și culeagă fața de pe jos și cu o atitudine care impune respect, ea reprezenta tot ce-i mai rău pentru societatea patriarhală și prejudecățile societății anilor 2000.

Samantha n-avea nicio problemă să se bage la un sex oral în cele mai dubioase locuri, să experimenteze cât se poate, ba chiar să se implice într-o relație cu o femeie, iar stilul ei de viață în care n-au loc regretele și prejudecățile m-a învățat să pun propria fericire pe primul loc. De aici și replica ei faimoasă: „Te iubesc, dar mă iubesc pe mine mai mult”. 

Sex and The City a deschis al treilea ochi în ceea ce privește tărâmul ezoteric al one night stand-urilor, sexului oral și quickie-urilor înghesuite între prânz și meeting-ul de la ora trei. Dar nu a întârziat să-ți amintească că plăcerea sexuală îți aparține ție, în primul rând. Impulsionată de mantra Samanthei „Vaginul meu nu așteaptă după niciun bărbat”, Charlotte – de departe cel mai vanilla personaj al serialului – decide să-și ia următorul orgasm în propriile mâini. Literalmente. Chiar dacă discuția despre jucăriile sexuale concluzionează cu faptul că un vibrator nu bate actul sexual, Charlotte se încuie în apartament, anulează toate întâlnirile din săptămâna respectivă și dedică zile întregi gratificării vaginului său. 

Într-un climat social în care bărbații vorbeau pe șleau despre masturbare în timp ce femeile roșeau doar la auzul cuvântului, episodul ăsta din Sex and The City a venit ca un atac revoluționar asupra ideii că femeile nu se masturbează. Știi clișeul ăla expirat cu: „Dacă nu te iubești pe tine, nu o să te iubească nimeni”? Asta se aplică și ritualului de masturbare, așa că descoperă-ți corpul, apreciază-l, ascultă-l și asigură-te că ai un vibrator care să-ți bifeze toate căsuțele. Propria ta plăcere merită investiția la fel de mult ca o pereche de Manolo Blahnik. 

Frăția celor patru „it” girls ți-a arătat că sprijinul moral al prietenilor și ajutorul câtorva cocktailuri vindecau orice rană, chiar și atunci când ești lăsată baltă la altar. Dacă acțiunea s-ar petrece în 2021, cele patru ar avea cel mai probabil un grup de WhatsApp plin până la refuz de meme despre cât de rahat sunt bărbații. 

În lipsa oricărui tip de ierarhie, cele patru protagoniste nu sunt în competiție una cu cealaltă și aleg în schimb să-și fie alături la shopping, despărțiri și beții. Timp de 47 de ore, cvartetul feminin a supraviețuit cu brio unei serii de întâmplări nefericite, printre care se numără un diagnostic de cancer, un divorț tumultuos, infertilitate și sarcini neprevăzute. Deși fiecare a avut aproape permanent o prezență masculină de-a lungul serialului, pare că cea mai pură poveste de dragoste pe care fiecare a experimentat-o a fost în cadrul prieteniei lor. Oricine ar fi pornit faimoasa zicală „Sufletul tău pereche îți e cel mai bun prieten”, mai mult ca sigur terminase de binge-uit Sex and The City.

Când prea perfectul iubit al lui Charlotte îi propune să pună în funcțiune ușa din spate, latura ei conservatoare intră într-o stare de alertă acută. În mod previzibil, propunerea dă naștere unei conversații hilare despre argumentele pro și contra sexului anal între patru femei îngrămădite în spatele unui taxi. În locul discursului emancipat și feminist caracteristic serialului, am primit ceva asemănător cu discuția pe care toți am avut-o în liceu cu BFF, finalizată cu „Hai să nu mai vorbim despre asta niciodată”. Charlotte se îndoiește că bărbații se căsătoresc cu femeile care fac sex anal, în timp ce Miranda e convinsă că, odată ce se intră prin spate, respectul o să facă puf. 

Memento: nu ai cum să te simți judecată sau respinsă pentru propriile kink-uri într-o eră în care 42 la sută dintre femeile care fac sex anal și ajung la orgasm. Regulile de aur? Control, consimțământ, tipul potrivit și un lubrifiant pe bază de ulei. Poți să-i mulțumești Samanthei mai târziu. 

Cu toate că un ménage à trois e privit în general ca o fantezie a bărbaților, protagonistele Sex and the City au contrazis vehement și stereotipul ăsta obosit. Charlotte, care mănâncă conservatorism pe pâine, duce lucrurile la următorul nivel (trei, mai precis) cu partenerul ei. Samantha piperează viața sexuală a unui cuplu monogam. Miranda se folosește de un proto-Tinder ca să țină pasul cu prietenele ei. Carrie e mai șocată de participarea lui Mr. Big la un threesome decât că e divorțat. Timp de un episod, Pământul se învârte în jurul threesome-urilor și pare că toată lumea are cel puțin unul la activ.

Experiența Mirandei (sau, mai degrabă, lipsa ei), te învață însă că a vrea să fii în pat cu două persoane în loc de una singură trebuie să vină din propria dorință, nu pentru că toată lumea o face. Altfel, cel mai probabil o să te simți jenată la final, iar celelalte două părți ale trioului o să fie lăsate – la propriu – pe uscat. 

Ce-am mai învățat din Sex and the City este că cu cât cunoști mai puține persoane din threesome, cu atât mai bine. Ménage à trois-urile sunt ca o petrecere și un singur invitat nepotrivit poate să fută totul, dar nu în sens bun. Până la urmă, din genul ăsta de experiență trebuie să rămâi cu un zâmbet provocat de amintirea întâmplării, nu cu anxietatea socială și frica de cifra trei. 

Dintre toate relațiile toxice cu care cele patru s-au confruntat timp de șase sezoane, cea dintre Carrie și Mr. Big e cea mai relevantă portretizare a consecințelor încăpățânării de a renunța la partenerul nepotrivit. Deși afaceristul demonstrează o dată la câteva episoade că are fobie de atașament emoțional, Carrie se întoarce de fiecare dată la el.

Nici măcar plecarea pe alt continent, implicarea într-o altă relație sau pornirea spre o călătorie de autodescoperire nu au împiedicat-o să fugă din brațele toxicității. 

Spun toxicitate pentru că, din punctul de vedere al angajamentului amoros, Mr. Big era opusul #couplegoals. Alooo, a refuzat să o prezinte pe Carrie mamei lui după ani de relație! În momentul ăla, toate semafoarele roșii din New York ar fi trebuit să se adune în fața lui Carrie, acompaniate de un semn luminos din Las Vegas cu textul „ABORT!”. Degeaba te scoate cavalerul în armură de frac la cele mai somptuoase cine dacă te tratează ca pe modul incognito de la browser.

Timpul e prețios, așa că nu ți-l consuma crezând că persoana de lângă tine o să se schimbe pentru că, spoiler, nu o s-o facă. Dacă simți că ceva e putred, cel mai probabil așa e. Motivul pentru care Carrie și Mr. Big au sfârșit prin a spune „da” în fața altarului este pentru că vorbim de un serial TV. În viața reală și-ar fi dat block după a șasea despărțire și acolo s-ar fi terminat rollercoasterul emoțional. 

Spre deosebire de seriale ca Girls și The Bold Type, Sex and The City a înfățișat viața de burlăciță ca pe o experiență fabuloasă și reconfortantă, nu ca pe un dezastru natural. Unde mai pui la socoteală că protagonistele aveau vârsta la care rudele îți opresc procesul de sinapsă pentru câteva secunde cu întrebarea: „Auzi maică, dar tu când te căsătorești?”. 

Carrie, Charlotte, Miranda și Samantha erau prea ocupate cu succesul profesional, brunch-urile săptămânale și promenadele pe 5th Avenue presărate cu bârfe ca să aibă nevoie de un bărbat. Și se simțeau foarte fericite așa. Împlinirea poate să aibă multe forme și mărimi, dar pentru cele patru asta nu a însemnat neapărat un mascul alpha. Serialul ți-a demonstrat că partenerii sunt ca taxiurile în New York: nu trebuie să fugi după unul, că la cinci secunde după ce ai ridicat mâna apare altul. 

Când Sex and The City a fost difuzat pentru prima oară în 1998, serialul a reprezentat alternativa educației sexuale predate în școli de niște profesori mai religioși decât măicuțele. Experiențele personajelor privind metodele contraceptive și infecțiile cu transmitere sexuală au reprezentat pentru educația sexuală ce a fost câștigarea dreptului la vot al femeilor pentru feminism. Te-a încurajat să te testezi periodic, să pui „căciulă” băiatului indiferent de circumstanță și să discuți liber despre toate astea dacă simți nevoia.

Pentru că gura lumii și practicarea sexului protejat erau ultimele priorități ale Samanthei, în episodul șase al sezonului trei personajul decide să se testeze de HIV. Totodată, serialul subliniază în repetate rânduri că sexul e mișto dacă e protejat. N-ai chef de prezervativ sau crezi că anticoncepționalele te scapă de boli? Nu-i problemă, așteptarea rezultatului testului o să te umple de anxietate până când leșini în clinică ca Samantha. Iar dacă tragi bățul scurt, poate se întoarce și pozitiv. 

Un pui de chlamydia sau sifilis e mai ușor de prins decât crezi. Să nu crezi că nu ți se poate întâmpla ție. Una din cinci persoane suferă de o infecție cu transmitere sexuală în timp ce una din două BTS aparțin unei persoane cu vârsta între 15 și 24 de ani. Așadar, dacă membrii grupului tău de prieteni s-au testat recent și sunt curați, știi ce trebuie să faci. Ține minte că trăim în România, spațiul mioritic în care educația sexuală e săracă cu duhul și unde asistentele se uită la tine de parcă ai ciumă când le ceri un test HIV. 

Cu toate că la prima vedere Sex and The City pare genul de serial care se hrănește din consumerism și chestii superficiale, cele patru eroine au o latură palpabilă. Există o Charlotte în fiecare grup social, Samantha e sora pe care ți-ai fi dorit să o ai, toți avem nevoie de o Miranda în viața noastră, iar Carrie te face să te simți mai puțin jenată că te-ai întors la fostul sau fosta de mai multe ori decât trebuia. Cele patru sunt la fel ca noi, doar că au dulapuri de haine notabil mai mari și dubios de mult timp liber la îndemână.