De ce nu te apără CNA de mizeria și minciunile de la televiziunile din România

Se vorbește foarte mult despre fake news în România, după ce televiziuni ca România TV au dat pe post cum niște câini au fost plătiți de Soros să protesteze și după ce Antena 3 a fost prinsă cum a prezentat o piesă de teatru cu Mihai Goțiu ca un act real de violență scos complet din burtă de televiziunea lui Mihai Gâdea.

Astfel de derapaje ar trebui oprite fix de Consiliul Național al Audiovizualului, CNA. Instituția asta este, conform legii, cea care se ocupă cu reglementarea audiovizualului. Una dintre principalele sale misiuni e să vegheze asupra informării corecte dinspre mass-media radio sau TV către cetățeni. Sau, na, teoretic asta ar trebui să se întâmple.

Ei au puterea să sancționeze derapajele din spațiul public și o și fac, dar doar atunci când membrii CNA n-au avioane de prins.

Și-au publicat raportul de activitate pe 2017, dar în afară de niște amenzi și somații, nu prea vezi nimic concret care să schimbe situația periculoasă în care bate audiovizualul în ultima perioadă. Am vorbit cu o membră a instituției, dar și cu câțiva experți media, ca să aflu dacă ea chiar apără interesul publicului sau nu, și cum pot fi oprite derapajele pe viitor.

„Nu ducem lipsă de legislație, ci doar că stăm mai prost la aplicarea ei.

De ce există CNA? Pentru că există o cerință a UE să avem sisteme de autorizare și licențiere a serviciilor media audio-vizuale. În Legea audiovizualului, se stipulează că cei 11 membri ai acestui consiliu sunt dați de către Senat (3 membri), Camera Deputaților (tot atâția), Președintele țării (2 membri) și Guvern (3 membri). Cine lipsește din listă? Publicul însuși!

E o diferență în modul în care CNA se plasează față de presupusele încălcări ale unei companii față de alta.

Codul AV intră la legislație secundară, adică e un set de reguli negociate cu radiodifuzorii, societatea civilă și instituțiile de reglementare din lumea publicității, astfel încât să fie un set însușit de toată lumea. Modul în care ele sunt interpretate diferă de la un post radio sau TV la altul.

M-ai întrebat de reclame la produse fără eficacitate dovedită, și-ai dat exemplul homeopaticelor. Dacă produsele sunt legitime și publicitatea nu e interzisă expres prin lege, CNA n-are ce să facă. Poate doar să facă muncă de informare publică. Nu poate să interzică publicitate, ci să suspende spoturi până acestea intră sub incidența legii (vezi clipurile cu Roșia Montană). Pe publicitate, Consiliul are un protocol de colaborare cu Romanian Advertising Council. Când are vreun dubiu, trimite acolo cazul, spre consiliere. Nu e neapărat o lipsă de reglementare, ci o utilizare diferită de la caz la caz a acestor instrumente.

CNA era low profile în anii ‘90, după care a devenit un actor important în momentul în care de deciziile sale depindeau frecvențele de TV. După ce s-a completat spectrul acestora, forul a început să se intereseze mai mult de conținut. A existat și o curbură de creștere la descreștere a simpatiei față de el. Încrederea publicului a crescut când a încercat să facă curățenie în limitele legii și să aducă situația la nivel european. S-a păstrat până cam prin 2013, când au reînceput să apară acuzațiile de partizanat politic.

Vrem un CNA care să sancționeze riguros conținutul sau unul care să țină lucrurile într-un anumit echilibru, ținând cont și de libertatea de exprimare? Avem atitudinea asta bipolară când vine vorba de lucrurile pe care i le cerem acestei instituții. O dezbatere pe tema asta ar fi foarte bună. Eu n-am auzit nicio chemare la discuție despre propagandă și dezinformare. Lumea crede că e doar pe Facebook. Poate chiar pe TVR, dacă și-așa avem televiziune publică.

Nu poți sancționa o televiziune că face emisiuni de prost gust. Nu ai prostul gust reglementat de lege. În cazul senatorului Goțiu, unde niște imagini de la o piesă de teatru în care el se opunea jandarmilor erau prezentate ca fiind realitate, a fost o dezinformare clară. În lege, ai clar trecut principiul informării corecte, deci ar fi existat o încadrare care să permită sancționarea. Cum sancționezi postul? Asta e deja o chestiune pe care Consiliul trebuie s-o voteze.

Am avut o discuție interesantă cu unul dintre membrii consiliului, care se opunea transmiterii live pe internet a întâlnirilor. Argumentul nostru era că oricum sunt publice, iar al lui era că sunt publice doar pentru cei de-acolo. Care e diferența dintre a privi de la doi metri sau de la douăzeci de metri e încă o discuție pe care se pare că trebuie s-o avem.

Sunt oameni care, pentru a împiedica un vot, pur și simplu ies din sală. Pentru a preveni astfel de lucruri, eu aș forța CNA să facă situația voturilor publică, pe site.

Consiliul are o componenț aleasă pe criterii politice. Pe bune, nu trebuie să ne supărăm pe oamenii ăștia că votează într-un fel sau altul, dar trebuie să ne asigurăm că votează, în primul rând, și că o fac în conformitate cu legislația.”

„Până în urmă cu câțiva ani, declaram că CNA-ul este una dintre puținele instituții post-tranziție care pare să funcționeze conform misiunii. Asta pentru că a fost inspirat de practici europene reușite. De exemplu, că mandatele membrilor consiliului nu sunt sincronizate cu mandatele parlamentarilor. Iar asta a creat, în câteva rânduri, un echilibru în judecarea situațiilor sesizate. Balanța dintre putere și neparticipanți, ca să nu zic opoziție, era ok.

Departamentul de monitorizare a beneficiat de programe de analiză de discurs. La unul dintre ele a participat și asociația noastră. În ultimii ani, însă, polarizarea politică a luat proporții extreme

S-a generat o normă internă, a cărei legalitate e contestabilă, care spune că dacă a trecut ceva timp după ce s-a făcut o sesizare, fapta se prescrie. Un alt tertip folosit pentru a se bloca decizii legate de o cauză anume este următorul: unii membri își iau concediu medical sau de altă natură câte o zi pe săptămână, fix când are loc adunarea consiliului. Astfel, nu se poate ține ședința, și implicit se ajunge la prescrieri.

Gradul de autonomie a membrilor CNA a scăzut considerabil. Asta și din cauza crizei legată de situația președintei consiliului. A rămas cu titlul de președinte, dar participă rar și minimal. Președintele reprezenta, practic, un reper de autoritate și de disciplină, și îi asigura mai temeinic funcționarea.

Toate astea se reflectă în volumul de activitate pe care-l are. În 2016, parcă, au avut loc, treizeci și ceva de ședințe într-un an. Aveau o ședință pe săptămână. La un moment dat, după niște reacții mai vehemente din spațiul public, au încercat să reintre într-un anumit ritm, dar cu greu fac față.

O altă cutumă e următoarea: un difuzor comite, în mod repetat, aceeași abatere. Iar dimensiunea pedepselor ar trebui să fie în creștere, că s-ar considera că e recidivă. Ori, mai nou, dacă pentru un post se adună câteva zeci de sesizări, ele pot fi judecate la pachet și li se acordă o singură pedeapsă. Eu, dacă traversez pe roșu de două ori, e clar că recidivez și voi fi sancționat progresiv.

Modul de comportare a unor televiziuni a ieșit din scara abaterilor pe care noi, ActiveWatch, o măsuram prin instrumentele noastre. În ultimii trei-patru ani, ar trebui să punem termometrul în lavă. La ce folos?”

„Legea audiovizualului și Codul de reglementare a conținutului audiovizual conțin destul de multe reguli care să curețe audiovizualul și să-l facă frecventabil. Problema este că se judecă cu dublă măsură, de cele mai multe ori. Sau că CNA, în loc să se orienteze către public, se orientează mai degrabă către cei pe care ar trebui să-i reglementeze. Și are grijă de cele mai multe ori să nu deranjeze, fie ele radiouri sau televiziuni. Ori, să nu uităm, instituția ar trebui să servească intereselor publicului.

În momentul de față, avem un CNA parțial funcțional. De ce? Că se mai dau cât de cât sancțiuni, însă se dau cu o foarte mare greutate, pentru că din păcate este un consiliu în care este lesne de văzut simpatia unui membru sau a altuia.

Cunosc cât de cât cum funcționează forul de aproape douăzeci de ani. Am constatat că, în timp, calitatea consiliului, ca instituție, a scăzut. S-au pus în funcție oameni doar în baza unor simpatii politice, lăsându-se la o parte competența respectivilor membri în zona audiovizuală. Nu dau nume, dar există anumiți membri care vorbesc efectiv ca niște avocați ai posturilor teve, ceea ce blochează funcționarea.

În plus, la ședințe veneau înainte proprietarii posturilor TV, redactori-șefi, editori - oameni din structura de conducere, în general. Era o formă de respect între ei și Consiliu, care s-a pierdut între timp. În schimb, ultima dată a fost Mircea Badea în calitate de reclamat, iar unii membri CNA erau efectiv topiți în jurul lui.

Eu aș spune chiar că domeniul e supra-reglementat. Avem legislație și cod de reglementare, dar nu se aplică. Noi, Paginademedia, am semnalat multe derapaje de-a lungul timpului. Însă, mai nou, a intrat această cvasi-regulă în funcțiune: și-au dat seama că după șase luni se prescriu reclamațiile, așa că fapte extrem de grave nici măcar nu sunt discutate. E o instituție călduță: ai asigurat un mandat de șase ani, important e să nu deranjezi.

Unul dintre ele este derapajul în masă a televiziunilor la înmormântarea Ilenei Ciuculete, când s-au dat imagini inclusiv din mormânt.

Cum ar putea fi îndreptată treaba? Aș insista mult mai mult pe angajarea membrilor profesioniști: oameni cu experiență în audiovizual, din zona culturală, care fac parte din elita jurnalistică a țării. Dar nu se dorește asta, căci un partid, când propune pe cineva într-o astfel de instituție, își închipuie că acel om îi reprezintă interesele. De multe ori, din păcate, fix așa se întâmplă. Asta se vede cel mai bine când sunt analizate posturile de știri.

Președintele CNA a fost întotdeauna agreat politic. Să nu uităm că Laura Georgescu a fost foarte apropiată de Victor Ponta, pe vremea când ea lucra la ProTV, la emisiunea lui Tatulici.

Nu poți să amendezi un post pentru o politică editorială, cum ar fi că lansează presupuneri sau dă știri incerte, auzite «pe surse», ci doar pentru că încalcă legea. Poți amenda minciunile și intoxicările, dar mult mai greu e cu manipularea, pentru că este un proces mult mai complex și nereglementat.

Ce pot face cetățenii? Pot reclama masiv. De exemplu, dacă vezi la teve «Cioloș, fiul lui Soroș», știi că e o minciună grosolană și atunci pui mâna și faci reclamație. Lucrul ăsta e singura unealtă care forțează CNA să funcționeze.”

„Acționăm uneori foarte târziu și neadecvat. Au fost perioade întregi în care nu s-au ținut ședințele, și atunci au expirat destul de multe sesizări. Astfel, e de înțeles de ce imaginea Consiliului e așa de proastă.

Degringolada asta în care se află instituția cred că a început prin 2013, pe când eu nu eram încă. Dar lucrul ăsta s-a accentuat în perioada în care Laura Georgescu avea conflicte cu ceilalți. Acum nu se mai ceartă lumea. Sigur, e un organism colectiv și fiecare avem răspunderile noastre, dar instituția e acum cum e din cauza ineficienței conducerii.

Câteodată, se întâmplă și să ne facem treaba așa cum trebuie, dar chiar și atunci suntem decredibilizați din cauza situației. Cele două dosare penale ale președintei sunt legate de activitatea ei în CNA.

În plus, părerea mea e că instituția e foarte politizată. Evident că am și eu părerile mele politice, dar majoritatea membrilor sunt numiți de PSD și asta se vede clar în felul în care au loc ședințele. În special când e vorba despre proteste sau emisiuni politice.

Ședințele sunt publice și se transmit live, dar nu se înregistrează sau se pun pe site. La fel, nici voturile. Chiar dacă există un grad de transparență, transcrierile ședințelor pot fi primite doar de către victimele unui caz discutat în ședință. Dar cine vrea să se plictisească sau să se enerveze ascultându-ne, poate să vină sau să se uite.

Să vorbim și despre cazul Goțiu, un pic. În loc să discute despre cum a fost redată situația în emisiune, un coleg de-al meu s-a pus să-i facă un portret negativ lui Goțiu. Nu se poate așa ceva. Un om este victimă într-o emisiune, iar tu indici că merită să i se întâmple asta, pentru că a dormit în parlament sau nu știu unde.

Noi nu discutăm doar chestiuni legate de emisiuni, ci și de acordarea de licențe, autorizări și multe alte subiecte. Astfel, reclamațiile se adună și nu mai avem cum să le discutăm separat. S-a ajuns treptat la situația asta, încă de dinainte să ajung eu în Consiliu.

Problema cea mai mare e să se discute și deciziile să fie corecte. Eu vă spun sincer că mă simt în minoritate acolo. Mi-au și spus anumiți colegi: «oricum, ce propui tu nu ia decât un vot».

Nu am avut cvorum înainte de alegerile din 2016, timp de săptămâni întregi. Pur și simplu nu veneau colegii. Atunci, doi dintre noi am propus ca opinia publică să știe măcar din cauza cui nu a fost cvorum. Dar vă dați seama că n-au fost de acord să restul colegilor să apară asta pe site.

Doar dacă s-ar propune în lege, s-ar putea introduce sancțiuni. Dar legea este făcută de Parlament și Guvern. Oricum, eu aș vedea alte soluții. Să se ia o sumă din salariu pentru un număr anume de absențe nemotivate, de exemplu.

Legea ar trebui schimbată, că e cam învechită. Dar în situația politică în care suntem, nu știu dacă nu s-ar crea un cadru legislativ mai rău ca acum.

Despre episodul cu «plec la fix, am un avion de prins spre Oradea», vă spun că vreo doi colegi sunt legați joia de ora de decolare, iar biletele și le iau pe banii lor.

Problema pe care o văd eu atunci nu e că a plecat după avion, că asta se știa, ci că se pierde foarte mult timp. Nu știu dacă se trage de timp sau nu, dar se vorbește foarte mult pe un subiect, și-atunci nu rămâne timp pentru celelalte.

De exemplu, în ședința despre care vorbiți a fost mai penibil că sesizarea care a expirat era pusă pe ordinea de zi după una cu Viorica Dăncilă, care era mult mai recentă.

Care-i viitorul Consiliului? Și eu mă întreb. În decembrie le vor expira mandatele multor colegi, astfel că nu știm ce urmează. Dar așa e-n politică. Probabil că unora li se va promite sprijin, dar li se va retrage, sau invers. Ce pot să sper e că nu rămânem mult timp fără membri.”