Cele mai dubioase lucruri pe care le cer românii când sună la call center

Cel mai recent studiu făcut de eJobs arată că doar 6,34% români au ca prim loc de muncă call center-ul, dar la câți oameni știu că au făcut asta, chiar puteam să bag mâna-n foc că procentul e mai mare. Treaba e simplă: tu ești student și vrei să nu le mai ceri bani alor tăi, dar ai și o mică dorință să mai dai pe la facultate. Firmele de call center îți promit bani, avansare și bineînțeles cuvintele magice: program flexibil. Așa că te angajezi, vezi că viața nu e așa roz și de fiecare dată când cineva te întreabă unde muncești, le spui numele firmei și nu departamentul sau ce faci mai exact.

N-am lucrat la call center până acum și asta cred că din simplul motiv că poveștile prietenilor m-au speriat destul încât să cred că viața e prea scurtă pentru asta. Nu mă înțelege greșit, respect fiecare job și admir oamenii care nu freacă menta, dar cred că cele mai multe din call center-uri sunt locul în care creativitatea se duce să moară, încet și sigur. Oamenii își arată cele mai urâte părți și speranța în omenire se micșorează cu fiecare apel preluat. Dar asta cred că depinde mult și în ce domeniu e call center-ul.

Am vrut să văd cele mai trăsnite, enervante, idioate povești de la mai multe tipuri de call center-uri, așa că am vorbit cu mai mulți oameni care au lucrat în astfel de locuri. Mă gândeam, inițial, că n-am pierdut nimic, dar îmi dau seama acum că aș fi putut avea cele mai dubioase povești de bere.

Când eram în liceu cunoscusem un taximetrist care s-a îndrăgostit de dispeceră pentru că i s-a părut că are o voce frumoasă. Deși doamna în cauză era măritată și cu copil, băiatul dezvoltase o pasiune pentru ea. Sună absurd, dar asta se poate întâmpla și la call center, noul loc de matrimoniale undercover.

Georgiana, 20 de ani, a lucrat vara trecută la un restaurant. Era persoana care, între altele, prelua și comenzile la telefon. Fata s-a simțit ca la linia fierbinte când un băiat i-a zis că, dacă îi spune niște cuvinte drăguțe, îi lasă bacșiș mare.

„După ce un tip a comandat vreo zece pizze pe care urma să vină să le ridice, am vorbit vreo 20 de minute despre cum se certase cu iubita și acum petrecea cu băieții ca să uite. I-am zis că el e un om mișto și că sunt sigură că iubita lui o să regrete. A venit și mi-a lăsat o sută de lei în plus.”

Cu Narcisa, 20 de ani, alt bărbat, la o vârstă respectabilă, voia să treacă direct la fapte. „Eram pe proiect de vânzare TV și internet și vorbeam cu un bărbat de 51 de ani, iar când l-am întrebat dacă mai locuiește la aceeași adresă, mi-a propus să ieșim la o cafea, dacă trec prin zonă. Am încercat să ignor asta și să-l întreb de un pachet TV și internet, iar, după ce i-am oferit detaliile, a venit replica lui: «Domnișoară dragă, dacă accept serviciile pe care mi le oferi, accepți și tu să ieșim la masă împreună? Vin până în București dacă este cazul.» L-am refuzat. Și nici serviciile nu mi le-a cumpărat.”

Printre replicile auzite de fete la call center s-au mai găsit și: „Ce nume frumos ai, de unde ești? Sigur ești frumoasă!” sau „Cu o voce ca a dumneavoastră, cum aș putea să renunț la acest serviciu?”. Lista de hărțuiri telefonice poate fi completată într-un viitor articol.

Există replica aia standard pe care o folosesc oamenii ca argument când sunt de căcat: „Tu ești plătit să mă ajuți. Dacă nu-ți convine, schimbă-ți job-ul!”. Fără să-și dea seama că oamenii ăia nu-s plătiți să suporte prostiile altora.

„Eu muncesc la Formula 1 (serviciu de streaming pentru Formula 1) și, la un moment dat, un conațional îmi cere informații cu apelativul «sclavule». A fost îngrozitor. Trebuia să-mi păstrez calmul și să nu-i spun nimic. În procesul de soluționare al problemei, el s-a gândit că rezolvă totul spunându-mi «hai, bă sclavule, pune-mi net»”, mi-a povestit Bogdan, 21 de ani.

Ruxandra, 22 de ani, a lucrat și ea la o aplicație de genul și dacă vreodată, din naivitate, ți s-a părut că românii nu sunt snobi, mai gândește-te o dată. Replica auzită de ea a sunat așa:

„Eu sunt pe plajă în Mexic și nu-mi merge aplicația, tu ești într-un birou și trebuie s-o repari”.

Ți s-a întâmplat vreodată să ai telefonul în mână și să-l cauți? Sau ochelarii pe ochi? Ei bine, tuturor ni se întâmplă, singura diferență e doar cât timp îți ia să-ți dai seama că ești varză (dacă nu ai deja de la 70 de ani în sus). Ei bine, unii oameni au nevoie de asistență pentru asta.

Și-a închis, mi-a povestit Robert care la 20 de ani lucrează la un call center pe IT Support. Tot el mi-a povestit o altă situație asemănătoare.

Acum înțelegi de ce oamenii ăștia de la IT Support te întreabă, aparent prostesc, „aveți computerul în priză?”.

Cred că e o chestie tipică românilor, nu ne place pur și simplu să citim instrucțiunile. Manualul ăla de vine cu produsul are prea multe pagini și nici măcar pe cutie nu te uiți. Le știi din start și, ce nu, rezolvi tu din mers. Așa a făcut și un client al Ioanei, angajată la call center pe X-box și console de jocuri. El nu înțelegea de ce nu i se deschide consola, iar replica a fost „Trebuie băgată în priză? Credeam că are baterie reîncărcabilă la soare”.

Alexandru, 23 de ani, lucrează la un call center pe dispozitive pentru smart homes. Un client de-ai lui își ținea un termostat în frigider de câteva luni doar pentru că zicea că dacă îl ține în cameră, nu se încălzește casa.

Angajații de la call center merg la training-uri și sunt formați să știe să răspundă și să convingă alți oameni. Au replicile la ei - deși multe dintre ele sună lemnos și papagalicesc -, dar de puține ori poți să-i lași chiar fără cuvinte. Ei bine, mai sunt clienți care se pricep la asta.

Narcisa care a lucrat la call center pentru o companie de telefonie a auzit toate nebuniile: oameni care credeau despre ea că îi sună din partea Poliției sau de la bancă (cea mai mare frică a românului cu credit) și replici ca ,,Doamnă, mulg vacile acum, nu pot să vorbesc" sau ,,tableta nu plantează căpșuni în grădină”.

Poveste de la Narcisa.

Ai zice ca nu există una, dar te înșeli. Sunt oameni care văd în operatorii de la call center un fel de supereroi care, în loc de pelerină, poartă tricouri și, în loc de superputeri, au tastatură și telefon.

Pentru că Formula 1 va avea loc în Vietnam în 2020, oamenii de acolo cred că Bogdan care lucrează la call center poate salva cățeii. „Ne cer să ne implicăm în problema folosirii câinilor ca fel de mâncare în Vietnam. Ne trimit poze și filmări cu modul de preparare."

Nici în asigurări, viața din call center nu e mai ușoară. Irina, 22 de ani, și-a amintit de povestea cu cangurul.

„O clientă avea asigurare de călătorie și-a plecat în Australia. Acolo a fost lovită de un cangur cât timp stătea pe motocicletă și ne întreba dacă putem asigura reparațiile motorului. După ce i-am explicat de cinșpe ori de ce nu se poate, am strigat în tot biroul: «Doamnă, noi nu asigurăm canguri!!».”

„Înainte de revelion ne-a sunat un tip și, după ce i-am înlocuit componentele la țigara electronică, ne-a cerut s-o facem rezistentă la apă. Dacă îi cade în șampanie, el ce fumează după?”, mi-a povestit Violeta, care muncește într-un call center pe țigări electronice.

Tot ei i s-a întâmplat să fie întrebată de ce au program până la ora 22.00, că dacă i se strică țigara după, omul ce mai fumează? Ce-i drept, o întrebare legitimă pentru un fumător sârguincios. Dar asta n-ar fi doar în cazul țigărilor electronice. Și altora li se întâmplă să fie luați la rost pentru faptul că li se termină programul.

La vicii se încadrează și povestea Ruxandrei care a fost sunată de o clientă care credea că cineva îi folosește ilegal cardul pentru abonamentul la Formula 1. „După vreo două zile în care credeam că cineva i-a folosit cardul în mod ilegal și tot căutam soluții, a revenit cu un e-mail în care ne spunea că soțul și-a făcut abonamentul pe ascuns, pe cardul ei. Cu toate astea. a hotărât să păstreze subscripția de dragul lui.”

Faith in humanity restored.

Data viitoare când te cerți cu cineva de la capătul liniei, gândește-te că persoana respectivă a trecut prin multe. Nu te transforma și tu în poveste absurdă.