De ce interzicerea lui Andrew Tate, acuzat de proxenetism, nu rezolvă problema reală a bărbaților

„Interzicerea și ștergerea mea lasă o gaură neagră. Sunt eu sau nimeni”, a spus neironic Andrew Tate, regele neîncoronat al masculinității toxice pe internet.

În caz că nu știi care-i faza, permite-mi să te pun în temă: Andrew „Cobra” Tate și-a luat ban forever pe Facebook, Instagram, YouTube și TikTok din cauza discursului său misogin, care instigă la ură. Asta în contextul în care Twitter îi banase contul încă de prin 2017, când a spus că femeile ar trebui să „își asume o anumită responsabilitate” pentru că au fost agresate sexual. 

După ce a rămas fără jucăriile preferate, Andrew Tate a postat un mesaj pe Vimeo de o oră și 13 minute de bullshit. Pe scurt, a spus că declarațiile sale au fost scoase din context, că dacă platformele l-ar fi avertizat în legătură cu ce se întâmplă ar fi putut deveni „un campion pentru drepturile femeilor”, că lumea e rea și perversă și că big tech l-au banat pentru că mulți erau de acord cu valorile lui masculine. Ah și a mai zis că de fapt el era acolo să ajute bărbatul de rând care e depresiv că nu arată ca un milionar cu Ferrari și multe femei – ca el, adică.  

Dincolo de încercarea penibilă a lui Andrew Tate de a face gaslighting întregii lumi, ceva îmi spune că nu va fi ultima dată când vom auzi de el. Pentru că dacă are dreptate cu ceva, acel lucru este că mulți bărbați din lumea asta au rezonat cu ideile lui și l-au luat drept model pentru cum arată un bărbat adevărat.

Deși conturile lui aveau deja sute de mii de urmăritori, fan base-ul lui e considerabil mai mare. Asta pentru că videourile cu el erau multiplicate pe alte mii de canale create de fanii săi. De fapt, aceste conturi fac parte dintr-o întreagă schemă de marketing care l-a făcut să fie trending de câteva săptămâni pe tot internetul.

Tocmai pentru că sunt atâtea conturi care îl promovează îți arată că blocarea lui Andrew Tate nu va avea succes, iar ban-ul e doar o soluție de avarie pentru o problemă mult mai răspândită.

Andrew Tate a antrenat o armată de masculi toxici, singuri și agresivi care vor continua să îl idolatrizeze. Chiar dacă el, prin absurd, ar vrea să se retragă din business și să se izoleze singur pe o insulă pustie acești indivizi vor găsi alte și alte figuri masculine problematice pe care să le divinizeze. 

Andrew Tate e un fost kickboxer de 35 de ani, fost concurent la reality show-ul Big Brother din UK, de unde a fost dat afară după ce The Sun a publicat un video în care bătea o femeie cu o curea și chiar o amenința cu moartea dacă mai vorbește cu alți bărbați. La scurt timp după a apărut un al doilea videoclip, în care îi spunea altei femei să numere vânătăile pe care se pare că i le-a provocat. Atât Tate, cât și femeile au negat orice abuz și au spus că ce s-a văzut în videouri nu e altceva decât un role play și some kinky stuff.

Omul a fost acuzat de violență împotriva mai multor femei și, deși a vorbit public despre acuzațiile sale, acestea încă nu i-au adus și repercusiuni de ordin penal. În perioada în care poliția britanică investiga acuzațiile de abuz, se înțelege că Tate s-a mutat în România, despre care sugerează într-un videoclip că e o țară în care ar fi mai ușor să eviți acuzațiile de viol. „Nu sunt un violator, dar îmi place ideea de a putea să fac ceea ce vreau. Îmi place să fiu liber.”

Cel numit „Regele Masculinității Toxice” a reușit să agreseze prin discursul lui toate femeile din lumea asta, pe care nu le consideră altceva decât un bun deținut de bărbați și fabrici de copii. El însuși a vorbit despre femeile din viața lui ca fiind „Andrew’s property” și s-a lăudat pe Insta că „soțiile lui” au asta tatuat pe piele. 

E greu de explicat de ce Andrew Tate urăște în așa hal femeile. Într-un video de al său vorbește despre lovirea și sufocarea femeii, despre cum să-i distrugi obiectele personale și să o sechestrezi în casă.

„Trebui să dai cu maceta, să o lovești în față și să o apuci de gât. Taci din gură, cățea”, a spus el într-un videoclip despre cum ar ataca o femeie dacă ea l-ar acuza că înșală. În altul, povestește despre cum a aruncat lucrurile unei femei pe fereastră, iar în alt video vorbește despre o fostă care l-a acuzat că a bătut-o – desigur, a negat asta și a numit-o „panaramă proastă”.

Tate nu doar că jignește femeile, dar și profită de pe urma lor. Acesta a povestit într-un podcast cum a câștigat primul său milion de pe urma fetelor care făceau videochat pentru el. Spune că a ajuns cu afacerea în punctul în care 75 de femei făceau videochat în patru locații, iar asta-i aducea aproximativ 600 000 de dolari pe lună, din care Tate lua 20–30 la sută din veniturile fetelor. Conform Daily Mirror, Tristan Tate, fratele lui Andrew, a spus că „totul este o mare înșelătorie” și că foloseau modele de videochat pentru a păcăli bărbații să le trimită zeci de mii de dolari. 

Dar stai că devine și mai rău. În aprilie 2022, poliția română a deschis o anchetă asupra fraților Tate după ce o tânără din SUA a susținut că a fost răpită. Pe fir a intrat și Ambasada SUA la București care a sesizat autoritățile din România după ce tânăra din SUA i-ar fi trimis iubitului ei din America adresa locuinței din Pipera a fraților Tate, iar acesta a anunțat serviciul diplomatic. Anchetatorii au percheziționat casa și au găsit în imobil și o româncă închisă acolo. În luna august, ancheta DIICOT a fost extinsă și pe acuzațiile de viol și trafic de persoane. 

Videourile lui Andrew Tate se încadrează în ceea ce sociologii numesc „manosferă", adică ecosistemul online al site-urilor web anti-femei – de la cele care promovează activ comportamentul extremist, violența împotriva femeilor sau cultura incelilor, până la cele care împărtășesc opinii cu privire la superioritatea masculină.

Ascensiunea și popularitatea lui Tate în manosferă vin pe un drum care a fost deja bătătorit de alții înaintea sa, precum Jordan Peterson, Dan Bilzerian și Roosh Valizadeh.

Peterson e tatăl toxic care îți vorbea la cinele în familie despre criza masculinității și politica conservatoare, Dan Blizerian e vărul tău playboy care s-a haladit și acum flexează pe internet cu femei, bani și arme, iar Roosh e unchiul tău creepy care hărțuiește femei pe stradă. Și dacă te întrebi de ce nu ai mai auzit așa de des de aceste personaje, e pentru că și ei au fost sancționați de platformele de social media. 

Bine, nu atât de drastic precum Andrew Tate. Asta pentru că discursul lui Tate se evidențiază față de al altora din cauza agresivității sale. El a mai reușit să facă un lucru – să combine anti-feminism reacționar cu cultura hustler, sporturile de contact și schemele piramidale. 

Chiar dacă multe dintre discursurile lui n-au nicio noimă, asta nu l-a împiedicat să devină viral pe internet în doar câteva luni. Mă refer aici la videourile în care râde de bărbații care vapează și le spune să respire aer curat sau să fumeze țigări ca bărbații adevărați sau ca acela în care elogiază consumul de apă minerală, pentru că așa beau bogații. Cu cât un video era mai controversat, cu atât era distribuit mai intens. 

Dovezile obținute de The Observer arată că adepților cultului lui Tate li se spunea să inunde rețelele sociale cu videoclipuri cu el și să aleagă cele mai controversate declarații pentru a obține maximum de vizualizări și engagement. Vorbim despre un efort coordonat, care implica mii de membri ai academiei private online a lui Tate, Hustler’s University, și o rețea de conturi false de pe TikTok. Experții au catalogat această schemă de marketing drept o „încercare flagrantă de a manipula algoritmul” și a-i spori artificial conținutul. 

I-a ieșit schema – în iulie, numele lui a fost mai căutat pe Google în Marea Britanie decât Donald Trump sau Kim Kardashian, iar în prima jumătate din august clipurile lui au depășit un miliard de vizualizări. Așa a ajuns ca fața lui Tate cu ochelari de soare și trabuc în gură să invadeze telefoanele copiilor, iar profesorii să se plângă că îi influențează prost și că mesajele lui au făcut să se înregistreze o creștere a cazurilor de hărțuire sexuală și misoginie. 

O profesoară a început în urmă cu câteva zile un thread pe Reddit despre efectele pe care viralele lui Andrew Tate le au asupra elevilor săi. „Toți băieții tăi de gimnaziu și liceu sunt dependenți de conținutul lui. Doar săptămâna aceasta a trebuit să am șase conversații cu familiile despre fiii lor care spuneau lucruri de genul «femeile sunt inferioare bărbaților» sau «femeile trebuie să stea în bucătărie»”, a povestit profesoara. Aceasta susține că elevii refuză să facă sarcini școlare care sunt date de către femei sau care au legătură cu femeile, cum ar fi să citească articole scrise de autoare. 

Copiii sunt doar victime colaterale. Faptul că genul ăsta de conținut a ajuns la ei e încă o dovadă a faptului că rețelele sociale nu sunt deloc safe pentru cei mici. Dar scopul lui Andrew Tate a fost să adune acoliți pe care să-i înscrie la școala lui de jmenării. Aceștia plăteau 49 de dolari pe lună ca să-nvețe cică cum să câștige 10 000 de dolari pe lună prin crypto, dropshipping sau alte combinații. 

Membrii universității primeau comision pentru fiecare persoană nouă pe care o introduceau în schemă, ceea ce-mi aduce aminte de Caritas și alte scheme piramidale. Potrivit unei investigații The Guardian, Hustler University avea 127 000 de adepți înainte să fie închisă. Cert e că dincolo de afacere, acesta a reușit să propage și mai multă masculinitate toxică pe internet, de parcă de asta aveam cu toții nevoie. 

Când zic masculinitate toxică mă refer la acel set de concepții și idei specific societății profund patriarhale. Vorbim despre un bărbat dominant și agresiv, cu porniri misogine și homofobe care promovează violența, inclusiv cea îndreptată împotriva femeilor.

Normele culturale ale masculinității nu se opresc la granițele vieții private; masculinitatea toxică smulge ușile caselor noastre și ajunge să dăuneze femeilor, bărbaților, copiilor, relațiilor și societății per ansamblu. N-ai să crezi, dar feminismul, atât de blamat de unii masculi, e tocmai mișcarea care luptă împotriva masculinității toxice. E cea care vrea să ridice această povară de pe urmele bărbaților. 

Masculinitatea toxică poate să se învețe din sânul familiei, ca mai toate lucrurile bune sau nașpa. Și de cele mai multe ori, „vinovatul” în familiile tradiționale heteronormative e chiar tatăl. Psihologul John A. Minahan de la University of Virginia scria în lucrarea sa de doctorat că pentru ca un bărbat să-și păstreze „bărbăția”, trebuie să fie ori violent în sfera domestică, ori absent cu desăvârșire din aceasta. 

Cred că în cazul primei situații e intuitiv de ce un model de tată abuziv ar putea să influențeze viața unui tânăr. Doar că aici studiile arată asemănător cu cele legate de consumul de alcool. În cazul în care un copil crește cu un părinte dependent de alcool sunt 50 la sută șanse să abuzeze și el de această substanță, sau din contră, să evite alcoolul cu desăvârșire. Cam așa e și cu comportamentul toxic al tatălui: asistarea și/sau trăirea abuzului în familia de origine e o componentă cheie a transmiterii intergeneraționale a violenței.

Dar ce se întâmplă în cazul în care tatăl e absent? Jonathan P. Schwartz de la University of Houston a arătat într-un studiu al său că absența tatălui e legată de comportamente sociale deviante – inclusiv violența, atât în comunitate, cât și în familie. Dar există multe modalități de a fi absent, inclusiv o îndepărtare emoțională. Un tată rece și distant, preocupat de muncă pentru că societatea i-a zis că asta e datoria sa, să fie provider, poate să facă mai mult rău decât își imaginează. Și culmea e că această atitudine e de multe ori cea așteptată într-o familie, conform normelor de gen. 

Normele de gen sunt atât de adânc impregnate în mentalitatea colectivă că ne schimbă în totalitatea percepția asupra lucrurilor. Și undeva în această poveste își face loc și violența. 

Să îți dau un exemplu: când vine vorba de violența domestică îndreptată asupra copilului, e condamnat bărbatul, dar e mai condamnată femeia.

Un studiu despre părinții care își ucid propriii copii a constatat că numărul de crime produse de mame și cele înfăptuite de tați e aproximativ egal în Statele Unite. Pentru oricine întreg la minte e clar că această faptă e o atrocitate și cine o comite trebuie pedepsit ca atare. Totuși, nu la fel e și percepția societății sau a presei. Astfel se consideră că mamele care își ucid copiii sunt mai rele decât tații care comit această faptă. Asta pentru că așteptarea societății este ca mamele să se ocupe de îngrijire și merită să fie pedepsite și mai aspru dacă nu își îndeplinesc acest rol. 

Pentru ca personaje ca Andrew Tate să nu își mai găsească adepți e nevoie de o schimbare de paradigmă în ceea ce privește educația noilor generații. Nu, nu trebuie să arunci ideea de masculinitate la gunoi, ci să o transformăm într-o variantă sănătoasă și mai puțin nocivă. 

Din fericire, rolurile de gen sunt în schimbare, iar ideea ca un tată să fie implicat activ în creșterea unui copil a devenit o normalitate pentru o parte din societate. Însă pentru mulți alții evoluția către o societate egală e încetinită radical de valorile conservatoare împărtășite de populație și promovate de decidenții politici. 

La îmblânzirea masculinității toxice contribuie și schimbarea dinamicii din relații, iar aici rolul cel mai important îl are emanciparea femeii. În ciuda discriminării încă existente, faptul că femeile din ziua de azi au mai multe drepturi și majoritatea dintre acestea și-au câștigat independența financiară și autonomia le-a făcut să își modifice și standardele de relații. Cu alte cuvinte, nu se mai mulțumesc cu puțin, iar bărbații care nu reușesc să îndeplinească cerințele necesare pentru a avea o relație sănătoasă rămân inevitabil singuri. 

Conform statisticilor, bărbații tineri și middle-aged sunt mai singuri ca niciodată și asta pentru că femeile din ziua de azi preferă indivizi care sunt disponibili din punct de vedere emoțional, care știu naibii cum să comunice și au valori sănătoase. Incapacitatea de a-și exprima sentimentele e și ea văzută ca un defect când vine vorba de alegerea unui partener. 

Dacă vrei să crești băieți sănătoși într-o lume bolnavă, e nevoie de iubire și implicare din partea ambilor părinți, o conexiune emoțională stabilă, o educație sănătoasă și crearea unui spațiu safe în care băieții să își poată exprima trăirile liber. Nu-i mai spune „fii bărbat”, „nu plânge” și nici nu normaliza violența, bullying-ul și agresiunea spunând că „așa sunt băieții”. Nu de alta, dar mai târziu se va așeza în fața unui webcam și va împrăștia ură pe internet.