Cum își cresc copiii părinții din generația Z

Pentru mulți oameni dornici să-și întemeieze o familie, pandemia a oferit perioada propice să se așeze la casele lor. Pentru cei care aveau deja copii, balanța în schimbare dintre muncă și viața de acasă a venit cu beneficii și dezavantaje. Printre mamele mileniale și tații muncitori s-au numărat și cei din Generația Z. 

De obicei auzi despre Generația Z în presă, unde sunt asociați majoritar cu TikTok, anxietate și schimbările climatice. Parțial ca răspuns la acele stereotipuri, VICE l-a trimis pe fotograful Chris Bethell într-o călătorie prin Marea Britanie să viziteze părinți tineri, ca să discute despre cum își cresc copiii și ce înseamnă să fii mamă sau tată în timpul unei pandemii. 

VICE: Îmi poți povesti puțin despre stilul tău de parenting?
Zoe: Aș spune că este unul relaxat. Știu mulți oameni care cred că e ok să le inspiri copiilor teamă, că îți sunt inferiori. Dar eu vrea ca fiica mea să știe că relația noastră este foarte deschisă și că-mi este egală mie și oricui altcuiva, că putem crește împreună și să fim apropiate. Cred că este important să știe că este puternică și că poate face orice își dorește și să fie cine vrea ea. Să fii deschis este lucrul principal. Am prieteni care, chiar și la vârsta mea, nu pot să fie complet deschiși cu părinții lor. Cred că relația cu părinții nu trebuie să fie ierarhică, nu trebuie să fie sub ei, puteți fi egali, prieteni. Vreau să ies cu ea în oraș când o să aibă 16 ani.

Ce-ți dorești pentru viitorul ei?
Sper ca lumea pe care încearcă generația noastră să o construiască acum va fi și cea în care va trăi. Toți egali, fericiți și fără discriminări rasiale. Egalitate de gen. Cred din nou că totul se rezumă la deschidere. Chiar încerc să o educ în lucrurile în care eu nu am fost educată până recent, cum ar fi mișcarea Black Lives Matter. M-am uitat la mine ca părinte și la colecția ei de cărți. Am realizat că nu avea nicio carte cu o persoană de culoare în ea, dar nu m-am gândit deloc la asta până la mișcare. Asta trebuia să se schimbe, așa că am luat cărți și păpuși mai diverse pentru ea. În vremurile astea grele, oamenii învață. Cred că asta va aduce beneficii majore generației ei când va fi mare. 

Cum e să-ți crești copilul în timpul unei pandemii?
Foarte greu. Avea doi ani în decembrie, deci totul a început când avea 15 luni. Mergeam la cursuri pentru mămici și bebeluși, dar nu a mai luat contact cu alți copii de un an. Pot vedea ce efecte a avut asta asupra ei. Pare încrezătoare când aleargă pe aici, dar când suntem la locurile de joacă, este timidă și singuratică. Este greu și pentru mine, am avut un job pe care l-am pierdut. Ador să fiu mamă, dar să am o pauză de două, trei ori pe săptămână când mergeam la muncă mă ajuta. Acum suntem în casă tot timpul. Fac comenzi pe Amazon, găsesc tot felul de activități pe Pinterest, cum ar fi colorarea spaghetelor și ascunderea jucăriilor în boluri mari pline cu jeleuri; lucruri foarte aleatorii. A fost greu, dar m-a făcut să apreciez lucrurile mărunte.

VICE: Ce înseamnă pentru tine să fii părinte?
Alexis: E atât de amuzant că toată familia mea spune că Kenzo este fratele meu mai mic și că „mama ta trebuie să aibă grijă de el!”. Nu trebuie, eu am grijă de copilul meu. Acum am două joburi, încerc să-mi continui cariera și am grijă și de fiul meu. Stilul meu de parenting este unul foarte relaxat, deși nu am decât un an de experiență. Nu voi fi cu siguranță genul ăla de părinte care să-și țină copilul într-o cutiuță. Știi genul, ăla care vrea să faci anumite lucruri, să fii „un anumit tip de persoană” sau „să urmezi o anumită carieră”. Eu vreau doar să-i ofer libertate, să fie sincer. Încă cresc ca persoană și învăț ce vreau să fac, așa că voi renunța la orice tip de limite pentru el. Vom merge împreună în cluburi.

Ce crezi că vor crede alte generații despre părinții din Generația Z?
Îmi imaginez că ei cred că facem copii la fel cum ne jucăm Sims. Că vrem doar să vedem cum arată, să-i îmbrăcăm în haine drăguțe și cam atât. Nu voi minți, el e cel mai mișto accesoriu al meu. Ador să ne îmbrăcăm în haine complementare. Dar da, probabil că au impresia că suntem naivi ca părinți.

Ce rol a jucat până acum pandemia în creșterea lui?
Chiar și la onomastica lui, se vedea că erau anxioși copiii. Nu prea știau cum să interacționeze cu oamenii. Cred că generația lui va avea multă anxietate socială. Cred că e mai rău pentru el decât e pentru mine. Pentru mine a fost destul de ok: nu am avut FOMO (frica de a nu rata lucruri) fiindcă am intrat în carantină la o săptămână și jumătate după ce l-am născut. Nu am fost ca părinții ăia care s-au săturat să stea acasă cu bebelușul în timp ce prietenii lor își petrec vara afară.

Cum arată maturizarea lui în versiunea ta ideală?
Vreau ca viitorul lui să fie plin de oportunități. În primul rând, este de rasă mixtă. Sper pentru viitorul lui să aibă aceleași sau chiar mai multe oportunități decât am avut eu. Sper ca rasa lui să nu fie un impediment. Și sper doar să trăim o viață mai bună ca acum. Simt că suntem pe fundul prăpastiei, iar de acolo lucruri pot doar să meargă înspre mai bine.

VICE: Ce părere crezi că au alte generații despre Generația Z?
Hannah: Am impresia că de fiecare dată când vorbesc cu cineva mai în vârstă decât noi, cred că suntem ciudați fiindcă suntem fie vegetarieni, că studiem un tip de artă, fie din cauza stilului de parenting. Când vorbești cu alți oameni de aceeași vârstă cu tine, e ceva normal. Aș spune că modul de trai și de parenting sunt destul de similare cu cele ale unui părinte milenial.

Crezi că generația ta face mai mulți copii decât milenialii la vârsta ta?
Hannah: Mi-e greu să spun. Mulți dintre prietenii noștri au în jur de 35 de ani și nu au copii, dar toți cei care au aceeași vârstă cu noi au. Cred că poate Generația Z realizează că nu trebuie să ai o viață de familie tradițională, o casă și să te căsătorești. Poate că generația noastră provoacă normele sociale, lucru foarte bun de altfel. Familia este ceea ce construiești tu să fie.

Cum e stilul vostru de parenting?
Oli: Aici intră în scenă ciudățenia. Am petrecut mult timp studiind stilurile de parenting.

Hannah: Dar totul se duce pe apa sâmbetei când naști. Am crezut că-l voi alăpta exclusiv și va trebui să-l fac să mănânce fructe zilnic, dar e atât de liniștit… Nu a fost greu să-i fim părinți, așa că l-am lăsat să ne arate el calea. Vorbim cu el ca de la egal la egal și cred că a funcționat tare bine pentru noi, fiindcă se va juca singur și va fi foarte independent. Suntem și norocoși că a împlinit un an la începutul carantinei și atunci eram în concediu maternal. Deci am avut tot timpul din lume să petrecem momente de calitate cu el.

Ce speranțe aveți pentru viitorul lui?
Hannah: Sper doar să fie mulțumit. Orice-și va dori să facă, noi îl vom susține. Pentru viitorul apropiat, sper că se va simți încrezător să-și facă prieteni fiindcă nu prea a văzut alți copii.

Oli: Atâta timp cât e fericit și mulțumit și noi suntem încântați.

Hannah: Mai cred și că oamenii ar trebui să-și crească băieții să aibă mai mult respect pentru femei, pare un dat și poate părea ciudat sau teoretic să zic asta, dar trebuie făcut.

VICE: Cum te-ai descrie ca părinte?
Billie: Foarte relaxată, condusă de bebe. Este destul de independentă și are o cameră cu jucării în mijlocul case, deci o lăsăm să-și facă de cap. Și când vine vorba de dormit, tot ea decide. Personal nu sunt de acord cu o rutină în care să le impui ceva și apoi să-i lași să plângă până se potolesc. Practic face ce vrea ea.

Ai idee ce ar putea crede generațiile mai vechi despre stilurile de parenting ale Generației Z?
Probabil că trebuie să fie mai multe urlete și palme peste fund. Dar eu nu sunt de acord cu insuflarea fricii. Eu nu am fost crescută cu bătaie, deci nu e ceva la care m-am gândit, dar nici nu vreau să mă gândesc vreodată la asta.

Cum a fost pandemia pentru voi?
Singuratică. Ethan (partenerul lui Billie) a fost tot timpul pe tură cu autobuzele Stagecoach, așa că nu a prea fost pe aici în pandemie. Pe atunci nu locuia aici. A fost greu fiindcă am fost singurul părinte cu ea. A fost dificil să ajung oriunde. Ratam grupurile pentru bebeluși și ea nu a avut parte de genul ăla de dezvoltare și socializare, și nici eu. Să te întâlnești cu alți părinți este o parte importantă din parenting.

A fost mișto să petreci atât de mult timp cu ea?
Cu siguranță, înveți mult mai multe despre copii așa. Sunt niște oameni mici, indiferent ce faci cu ei, au stilul lor propriu. E pusă mereu pe șotii!

Ce-ți dorești pentru ea când va crește mare?
Sper că va crește puțin diferit. Așa cum am fost și eu crescută de fapt. Bunicul meu era de modă veche și nu a înțeles relațiile mixte, credea că „nu sunt ok”. Mi-ar plăcea să crească fără ca asta să fie o problemă. Fratele ei, care se va naște în iulie, este de rasă mixtă, deci mi-aș dori să fie ușor pentru ei.

VICE: Cum v-ați descrie ca parte din Generația Z?
Noah: Tehnic asta suntem. Dar nu am stat pe social media și nici nu ne-am uitat la televizor când eram copii. Ne ocupam cu cărți de colorat și genul ăsta de chestii. Nu am fost super influențați de tehnologie. Pe când azi, Nyla știe exact ce este un telefon. Nu știe cum să-l folosească, dar știe că poate să primească divertisment prin intermediul lui.

Natasha: Știe ce este YouTube. Cred că din perspectiva de mamă, lucrurile sunt mai ușoare pentru noi decât pentru generațiile trecute.

Noah: Într-o oarecare măsură, dar, din nou, am fost afectați de reducerile bugetare și de tot ce a fost luat de la comunități.

Natasha: Ca părinte, cred că e mai ușor pentru mine să cunosc alte mame decât era pe timpuri. Mi-am făcut majoritatea prietenelor mămici prin Instagram. Avem și luxul de a da drumul la TV ca să luăm o pauză sau să facem treabă, lucru pe care părinții noștri nu l-au avut atât de ușor. Puneau o casetă video, dar acum copiii au parte de mai mult divertisment.

Cum e să crești un copil în pandemie?
Noah: Trist.

Natasha: A fost dureros. S-a prins de asta, are nevoie de prieteni. Se duce către alți copii, dar ei pleacă de lângă ea. 

Noah: Erau niște copii care se jucau de-a v-ați ascunselea, mai mari ca ea, cred că aveau cel puțin opt sau nouă ani. Îi urmărea și voia să vorbească cu ei, dar ei n-au vrut să aibă de-a face cu ea. 

Natasha: E greu fiindcă nu știi dacă lor li s-a spus să păstreze distanța din cauza lucrurilor care se întâmplă acum.

Ce v-ar plăcea să se întâmple în viitorul ei?
Natasha: Să sperăm că generația noastră o va educa pe următoarea, suntem mai treji și mai conștienți de lucruri precum sănătatea mintală.

Noah: Vreau doar să fie în siguranță.