„Mama Polidinului” mi-a zis cum a devenit cea mai dureroasă injecție din România un jeleu

PO-LI-DIN – sau cea mai mare frică din copilăria mea. Ani de-a rândul m-am rugat, ori de câte ori îmi curgea nasul, să n-ajung să fac injecții. Aș fi suportat orice, dar nu să fac Polidin. Într-o zi m-am îmbolnăvit rău. Am făcut pneumonie. O vecină care era asistentă într-un spital din Capitală mi-a făcut vreo șapte zile antibiotic în venă. La fiecare opt ore. Nu a dat niciun rezultat. Tușeam de îi trezeam pe toți vecinii de pe etaj.

Tanti Nela, care stătea deasupra noastră, credea că am o boală gravă la plămâni de care n-o să mai scap. 

Într-o zi însă a venit salvarea: Polidinul. Șase zile. Șase zile de chin cumplit în care mi-am făcut un obicei de-a plânge înainte să-mi bage serul ăla care simțeam că-mi ajunge direct în inimă. La ultima injecție, m-am așezat pe un pervaz și, la câteva minute după ce mi-a făcut tanti Cati injecția, am rămas pur și simplu paralizată de durere.

Am stat și am plâns așa vreo 20 de minute. Nu știu dacă de spaimă sau de fericire că a fost ultima injecție. M-am ales cu o umflătură și am stat cu o pungă de gheață pusă pe fund alte șase zile. O folosea tata după ce juca fotbal. 

După cura asta cu Polidin nu am mai răcit vreo trei ani. Și nu glumesc. A fost un fel de supervaccin care mi-a ridicat din morți sistemul imunitar și l-a dus deasupra tuturor sistemelor imunitare din Univers – probabil. Și a fost excelent. Apoi, după alți câțiva ani, m-am ales cu niște chisturi oribile pe ovare. Ginecologul mi-a zis atunci că niște Polidin ar fi făcut minuni, dar ce să vezi? Nu mai era pe piață. 

De curând, Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino a anunțat că s-a reluat producția de Polidin și că, în curând, va ieși, din nou, pe piață. De data asta diferit, sub formă de ursuleți gumați (oficial denumiți „capsule gelatinoase”) – Polidin-O – și spray nazal – Polidin-N. Reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale mi-au spus că, sub forma asta, miza e ca produsul să devină mai atractiv pentru un segment cât mai larg de populație. „Noul produs imunostimulator va fi un supliment alimentar care va conține lizatul bacterian al vechiului Polidin și excipienți încorporați în funcție de formularea produsului finit.”

Munca la noul produs a început în 2019 și, pentru viitor, e prevăzută și dezvoltarea unei variante injectabile, dar asta ar părăsi zona suplimentelor alimentare și necesită mai multe teste și verificări. Deocamdată, atenția e pe noile produse care ar trebui să stimuleze imunitatea celor care le iau. 

Contextul în care e lansat e unul aparte. Piața remediilor care promit un sistem imunitar greu de zdruncinat e imensă și poate chiar mai mare este naivitatea celor care cred că toate fac minuni. Sunt puține cele eficiente și foarte greu de găsit. Polidin e pe lista scurtă a celor care și-ar putea dovedi eficiența, dar se va putea discuta pe rezultate abia când va intra în farmacii. 

Odată cu vestea asta mi-am adus aminte de experiența mea cu Polidin și așa am ajuns să vorbesc cu Sylvia Hoișie, cea supranumită „mama Polidinului”. În timp ce Polidin a ajuns la nivel de legendă, femeia care a stat în spatele celui mai popular și mai eficient imunomodulator apărut vreodată în România a intrat într-un con de umbră. Are 94 de ani. 

Sylvia Hoişie s-a născut în iunie 1927, la Câmpulung Moldovenesc. A fost persecutată din cauza originilor evreiești, iar la sfârșitul anului 1941 a fost deportată în Transnistria alături de întreaga familie. A revenit în România în 1944, după o perioadă de foamete și muncă silnică. Nu s-a gândit niciodată să devină doctor, însă sora ei mai mare a convins-o chiar înainte de examen. A învățat și a intrat din prima la cea mai grea facultate din acea vreme: Medicină. 

În 1952 a dat examenul şi a fost repartizată de către cei de la Ministerul Sănătăţii la Institutul Cantacuzino. A fost sclipitoare, spun cei care o cunosc. Dornică de muncă, și-a adunat o echipă de tineri și a lucrat cu mult entuziasm la apariția Polidinului, un produs imunostimulator similar cu cele care se foloseau deja în multe țări occidentale. Șase ani au muncit, iar serul a fost gata în 1963. După finalizarea testelor pe animale a făcut cerere la OSIM pentru brevet. A primit hârtia de inovator în primăvara lui 1966 și, ulterior, Polidinul a fost testat la Laboratorul de Control al Medicamentului ca să se vadă dacă are un efect pozitiv și, mai ales, dacă nu are efecte secundare nocive asupra organismului.

După ce l-au produs a început, de fapt, cercetarea prin care să vadă în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce efecte adverse la copii, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate. Apoi, a venit permisiunea de a-l testa pe comunităţi şi rezultatele au fost bune.

VICE: Polidinul a fost vaccinul emblemă al copilăriei mele și era văzut drept o combinație minune de substanțe care te vindeca de aproape orice. Cum a apărut?
Sylvia Hoișie: Am lucrat în jur de șase ani până l-am produs, apoi a trebuit să îl și testăm. Și l-am experimentat întâi pe animalele de laborator, că trebuia să dovedim că este eficient și a durat ani întregi până să iasă pe piață. Am lucrat două echipe: una la București și o alta la Iași. Eu făceam parte din echipa de la Iași, unde exista o filială a Institutului Cantacuzino, și eram patru medici plus asistenți. La București lucrau 12-15 oameni. 

Nu ni s-a părut greu, pentru că eram foarte tineri și aveam mult chef de treabă. Zilnic lucram cel puțin șapte ore și foarte mult a contat dorința de a scoate acest produs. În perioada aceea nu existau multe preparate de acest tip la noi în țară, în timp ce Franța, Germania sau Ungaria aveau așa ceva. Cei de la conducerea Institutului și literatura de specialitate au arătat că era nevoie mare să se producă un preparat pentru stimularea imunității și așa a apărut.

Cum se derula o zi de laborator?
Trebuia să știm clar ingredientele preparatului și ce specii microbiene vom pune în el. Acestea erau lucruri care necesitau o documentare bună. Trebuia să citim mult, să vedem dacă animalul pe care testam Polidinul rezistă, dacă are efect produsul. Sunt lucruri de laborator care nu pot fi explicate prea ușor. Este o muncă de o viață întreagă. Personal, am muncit din 1951 până în 2003 și, după ce am am scos Polidinul, am mai scos și alte suplimente care se asemănau și erau foarte eficiente. 

Cum ați trăit momentul în care vaccinul a fost aprobat oficial?
Când a ieșit Polidinul ne-am bucurat foarte mult, firesc, și am primit pentru preparate o sumă frumoasă de bani – cel puțin pentru vremea aia. Atunci nu veneau oamenii să-mi mulțumească, dar acum mă întâlnesc cu unii dintre ei și-mi mulțumesc pentru ce am făcut. Era munca noastră și aprecierea e binevenită. Și chiar dacă astăzi nu mai am putere să mă întorc în laborator, am o vârstă înaintată, îmi face plăcere să văd ce se întâmplă și m-am bucurat enorm când am văzut că se lucrează la ceva ce nu credeam că o să mai apară.

Acum, vorbim de Polidin sub formă de jeleu și spray nazal. Cum diferă de cel pe care l-ați făcut?
Acea primă formulă de Polidin dădea rezultate foarte bune. Era folosit în gripă, în infecții acute, în infecții respiratorii, în infecții genitale. Era și perioada în care antibioticele au început să nu mai aibă efecte așa strălucitoare ca la început, dar împreună cu Polidinul rezultatele erau foarte bune împreună. 

Acum, pot spune că-i foarte interesantă noua variantă de Polidin și sunt sigură că va fi foarte eficientă. Este și pentru copii, și pentru adulți, sunt și ursuleți, este și spray nazal, iar aceste forme îl fac mult mai ușor de administrat. O să fie scoasă și o variantă injectabilă a Polidinului, însă aceea nu o să mai fie supliment alimentar și o să fie nevoie de o experimentare mult mai mare. Această etapă de teste durează mai mult, cel puțin un an sau doi. Nu o experimentezi pe zece oameni, acolo trebuie să faci experimente pe mult mai multe persoane și cred că va fi varianta Polidinului vechi.

De ce a fost însă retras prima dată?
Trebuia să respectăm și noi condițiile Uniunii Europene. Știam că urmează să intrăm în UE și a urmat un fel de pregătire în sensul acesta. La noi condițiile de lucru nu erau așa bune, mai ales circuitele de lucru. Erau de proastă calitate și ăsta este adevărul. Așa s-a încheiat povestea Polidinului.

Când România voia să facă acest tratament pentru imunitate, el era gândit ca un înlocuitor pentru Omnadin cunoscut și drept cel mai popular imunomodulator din istorie. Era utilizat înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. În cazul creației locale, producția s-a derulat între 1966 și 2002 și a fost întreruptă, deoarece nu erau respectate standardele de cercetare din Uniunea Europeană. Apoi au urmat aproape două decenii în care Institutul Cantacuzino n-a mai reușit să producă nici măcar vaccinul antigripal. Acesta din urmă e avut în vedere și e în faza de testare.

Ca să ajungă la suplimentul alimentar de-acum, MApN a anunțat în august 2021 că era necesară modernizarea, un fapt de altfel evident. Au început de la procesul de fermentație bacteriană prin trecerea de la o tehnologie convențională (plăci Roux) la o tehnologie modernă cu bioreactoare specializate. Ce-a ieșit sunt cele două forme de administrare: jeleuri și spray. 

Ce ar face noul Polidin ar fi să dea, pe scurt, un boost pentru imunitatea organismului. În noiembrie 2020, chiar Sylvia prezenta pe scurt cum s-ar administra și la ce ar fi util: trei luni la rând, câte 10 zile, cu scopul de a preveni toate răcelile, toate virozele care sunt în timpul toamnei și iarna. Ar ajuta și la altceva? Posibil, dar nu poate oferi nimeni o certitudine pentru așa ceva. Ce-i cert e că, nici cel vechi, nici cel nou, nu reprezintă soluția miraculoasă pentru orice boală prezentă sau viitoare.