De ce eviți cu săptămânile să faci treaba aia care-ți ia doar zece minute de fapt?

Dintre toate tweet-urile virale care îți definesc existența, puține sunt atât de universale ca ăsta, de la scriitoarea Kimberly King Parsons: „Mi-a luat 11 minute să fac lucrul pe care îl evitam de trei luni: un memoriu”.

Câteodată pur și simplu nu te poți motiva să faci lucruri. Luna trecută, când am cerut oamenilor să-mi povestească despre momentele în care au ales să nu facă ceva ce puteau face cu ușurință, am primit o mulțime de răspunsuri. Uite câteva exemple reprezentative:

• „Mi-am făcut o poză pentru pașaport în februarie. Stă pe dulap de atunci, fiindcă nu îmi aloc zece minute să completez cererea de reînnoire și să o trimit prin poștă.”
• „Bonfe mi-a luat lunar opt dolari pe lună TIMP DE UN AN, fiindcă mi-a fost prea lene să sun și să anulez sau să răspund la telefon când m-au sunat să programăm revizia cazanului de încălzire.”
• „Am înlocuit ieri un bec de pe terasă. Mi-a luat trei minute să fac asta. Era ars de doi ani.”
• „Am cumpărat o mașină în urmă cu doi ani și de atunci tot evit să cumpăr sticker-ul care-mi permite să parchez în Chicago. Nu trebuie decât să trimit un e-mail. Poate la anul.”

Fie că-ți privești plantele cum se ofilesc săptămâni întregi înainte să le replantezi (timp total: șase minute) sau că aștepți să fii tras/ă pe dreapta ca să-ți înlocuiești certificatul de înmatriculare expirat de un an (eu am făcut asta), mulți oameni procrastinează cu o mulțime de lucruri.

Dar de ce? Când e relativ simplu Să Faci Acel Lucru, și când consecințele Dacă Nu-l Faci pot fi grave sau destul de neplăcute, de ce atâția aleg să ignore asta?

Joseph Ferrari, profesor de psihologie la Universitatea DePaul din Chicago și autor al Still Procrastinating?: The No Regrets Guide to Getting It Done, a relatat pentru VICE că o perioadă bună de timp oamenii au privit genul ăsta de procrastinare ca pe lene sau dezorganizare, când de fapt este o strategie de evitare. „Nu are legătură cu gestionarea timpului, e un concept mult mai complicat”, a spus Ferrari. 

„Oamenii consideră procrastinarea o problemă de gestionare a timpului fiindcă așa arată la suprafață, nu?”, a spus Fuschia Sirois, care studiază procrastinarea la Universitatea din Sheffield și a coeditat cartea Procrastination, Health and Well-Being. „Dar de fapt nu prea are legătură cu gestionarea timpului, ci a stării de spirit.”

Uite câteva motive specifice din cauza cărora eviți sarcini relativ simple, conform experților, și câteva moduri prin care îți poți gestiona procrastinarea ca să faci lucrurile necesare.

Poți avea parte de consecințe financiare, personale și profesionale de pe urma procrastinării cu lucrurile mărunte. Dar câteodată nu sunt chiar așa. Gândește-te la poza pentru pașaport care zace în casă și așteaptă să îți iei zece minute ca să o trimiți. Cât timp călătoriile sunt anulate din cauza pandemiei, de ce să aloci timp pentru asta?

Similar, Ferrari a subliniat că nu trăim într-o societate care să ne încurajeze să facem lucrurile din timp. Dacă nu ți-ai plătit taxele, guvernul ar putea spune: „Plătește până pe 15 februarie și-ți vom face o reducere”. Dar nu se întâmplă asta, deci de ce să plătești înainte de aprilie?

„Suntem pedepsiți pentru întârzieri în cultura noastră”, a spus Ferrari. „Nu suntem recompensați dacă facem lucrurile din timp.” Când internalizezi mesajul că nu are niciun rost să faci lucrurile mai devreme, poți să folosești abordarea asta la orice sarcină pe care trebuie să o faci.

Tim Pychyl, profesor asociat al Departamentului de Psihologie și lider al Grupului de Cercetare a Procrastinării la Universitatea Carleton, a spus că să sărbătorești lucrurile pe care le-ai făcut te poate ajuta. „Trebuie să te concentrezi pe sentimentele pozitive de care vei avea parte după ce duci la îndeplinire ceva, în loc de cele negative din prezent”, a spus Pychyl.

Poate că sună ciudat, dar, chiar dacă nu ai o listă cu lucruri de făcut, scrie toate sarcinile finalizate sau pe cele pe care le-ai început. Taie-le de pe listă și consideră-le reușitele zilei. Și asta îți poate oferi sentimente pozitive care să te ajute să faci mai multe. „Te vei simți mai eficient”, a spus Pychyl. 

Ce e mișto la asta e că odată ce începi, progresul te face să te simți bine în timp ce duci la îndeplinire acel lucru. „Este unul dintre puținele momente când vezi o spirală care duce în sus, că progresul hrănește starea de bine și asta duce la mai mult progres.”

„Procrastinarea este un mod evitant de coping”, a spus Sirois. „Cum îmi gestionez sentimentele neplăcute în legătură cu ce am de făcut? Știu, le las deoparte și o să mă simt mai bine. Uite, deja mă simt mai bine. Tocmai ai reușit să-ți gestionezi starea de spirit prin procrastinare.”

Sirois a spus că procrastinarea se întâmplă de obicei când te simți nesigur/ă. Când o sarcină este ceva nou pentru tine sau pare grea și importantă, cum ar fi să aplici pentru un card de credit sau să-ți faci CV-ul, este mai puțin probabil să o abordezi cu plăcere. E o ecuație destul de simplă: Mai puțină încredere egal mai multă evitare.

Sau poate că te simți incompetent/ă sau anxios/ă fiindcă îți faci griji de cum te vor judeca ceilalți pentru cum ai făcut acel lucru. Se discută mult despre încrederea în sine, dar Ferrari a spus că încrederea socială este la fel de importantă. „Oameni sunt foarte, foarte îngrijorați de ce părere au ceilalți despre ei.” Există tendința să crezi: „Mai degrabă aș prefera ca oamenii să creadă că îmi lipsește efortul, nu capacitatea.”

Acea frică de a nu greși te poate împiedica să începi un lucru, chiar dacă e ceva minor care îți ia doar cinci secunde, cum ar fi să scrii un mesaj sau să răspunzi la un e-mail. Dar, pe de altă parte, dacă faci treaba bine, ce se întâmplă dacă nu o și menții? Dacă nu o vei mai face la fel de bine data viitoare?

Poate sarcina respectivă nu e foarte distractivă de făcut. Conform lui Sirois, oamenii caută plăcere, ceea ce înseamnă că dacă lucrul pe care îl tot amâni e măcar puțin neplăcut sau necesită efort, este mai ușor să-l lași deoparte, chiar dacă știi că-l poți da gata în mai puțin timp decât ți-ar lua să revezi un episod din Friends. 

Majoritatea motivelor pentru care amâni lucrurile au o bază comună: sunt legate de emoțiile negative. Pychyl a spus că la bază procrastinarea este o „strategie de coping bazată pe emoție”.

„Ai de-a face cu o sarcină care, din orice motiv, te face să te simți oribil”, a spus Pychyl pentru VICE. Frustrarea, plictiseala, resentimentul, frica, oricare dintre ele ar fi, există o emoție negativă atașată sarcinii. „Creierul emoțional, sistemul limbic, te-au prins”, a spus Pychyl. „Și te zguduie bine.”

Multe drintre cele mai populare sfaturi ca să învingi procrastinarea oferă soluții raționale: împarte sarcina în bucăți mici, rearanjează-ți programul, ieși la o plimbare, închide cele 47 de tab-uri deschise. Lucrurile astea te pot ajuta câteodată, într-o oarecare măsură.

Dar problema este că soluțiile raționale sunt pentru o problemă irațională și emoțională. Sirois a spus că da, „poți să-ți faci spațiul „mai puțin pro-procrastinare. Dar nu cred că asta va fi soluția”. În schimb, recomandă să privești asta ca pe o schelă în jurul căreia va trebui să-ți clădești celelalte eforturi.

Dacă lipsa de încredere te face să amâni o sarcină, Sirois sugerează să te asiguri că ai toate informațiile și resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinii. Sunt clare instrucțiunile? Ai întrebări? Dacă ești slab pregătit de la început probabil că vei renunța.

Ocupă-te de asta pentru început și-ți vei diminua nesiguranța, apoi îți va fi mai ușor să continui. Fiindcă atunci când supra-analizezi o sarcină, o poți transforma în ceva mai mare decât este de fapt.

Conform lui Sirois, procrastinatorii au tendința să nu fie foarte empatici cu ei înșiși. Sunt răutăcioși cu sine; cred că nimeni altcineva nu procrastinează și că tendința lor de a face asta îi transformă în niște oameni oribili. Dar faza e, după spusele ei, că „nimeni altcineva nu crede asta. Tu faci asta, tu îți provoci și mai multe emoții negative”.

Dacă amâni o sarcină fiindcă deja ai sentimente neplăcute în relație cu ea și-ți mai faci și griji de cum vei fi judecat/ă, nu reușești decât să o eviți și mai mult. Criticul tău interior e și mai răutăcios: „De ce nu ai făcut asta până acum?” devine rapid „De ce ești așa un/o ratat/ă?”.

„Tot ce face acea critică de sine este să genereze mai multe emoții negative în legătură cu acea sarcină, lucru care te face să vrei să o eviți și mai mult”, a spus Sirois. „Așa cari după tine toate lucrurile astea.” S-ar putea să începi să te gândești mai mult la așteptarea în sine decât la ce eviți, un tipar numit „cunoaștere procrastinatoare”, cu alte cuvinte, să ruminezi despre propria procrastinare.

Sirois a spus că atunci când oamenii sunt evitanți, au tendința să se întrebe imediat „Ce e în neregulă cu mine?”, lucru care nu rezolvă problema și nici nu oferă vreun insight real. În schimb ar trebui să se întrebe: „De ce mi-e greu să fac lucrul ăsta?”

Procrastinarea tinde să fie o luptă solitară, dar toată lumea o face. Și asta înseamnă că poți oricând vorbi despre ea. „Recunoaște că nu ești prima persoană care să procrastineze, și nu vei fi nici ultima”, a spus Sirois. „Toată lumea o face. Cred că există un mesaj foarte important: să o normalizăm și să ne eliberăm de vinovăția și rușinea cu care se confruntă de obicei oamenii.”

Să vorbești despre ea te poate chiar ajuta să o depășești. Sirois a ajutat la realizarea studiului care a descoperit că sprijinul social poate reduce o parte din stresul care permite procrastinării să aibă loc. Poți primi suport emoțional în care să spui „Mă chinui cu asta, pot să mă plâng?”. Apoi mai există și sprijin social informațional, unde poți întreba: „Ai mai făcut asta vreodată? Îmi poți da niște sfaturi?”

Bineînțeles că există și o piedică: pentru cei care au internalizat normele sociale negative despre procrastinare, nu le va fi ușor să ceară acel sprijin. Dacă ești mai degrabă blând/ă cu tine în loc să te critici, îți va fi mai ușor să ceri ajutorul.

Nu te aștepta să scapi de tendința de procrastinare în cele zece minute când ai citit sfaturile astea și încearcă să nu mai fii dur/ă cu tine. După cum a spus și Sirois: „Nu vei face decât să te împingi să procrastinezi mai mult”.

Și în cazul în care comportamentul ăsta a devenit o obișnuință, genul de lucru care te paralizează în viața personală și profesională sau te împiedică să-ți atingi scopurile, ar fi timpul să vorbești cu un profesionist. Procrastinarea cronică poate fi un simptom al tulburărilor de anxietate, depresive și ADHD; un expert în sănătate mintală va fi în măsură să-ți spună mai multe.