Românca asta se îmbracă, la propriu, în mâncare și face Bravo, ai stil să pară depășit

Ia-te după mine în acest exercițiu de imaginație: pune pe masă câteva legume – ciuperci, dovlecei, vinete, ridichi, morcovi, poate bagi și niște salată sau coji de ouă. Ce zici, ai putea să-ți faci un outfit nebun cu toate aceste ingrediente? Până să ți-o ia imaginația razna, lasă-mă să-ți povestesc despre tipa care face deja treaba asta, în cel mai creativ mod posibil.

Aura Petrașcu are zeci de outfit-uri create din mâncare, iar, uneori, legumele sunt soft, pe lângă ghearele de găină sau urechile de porc. Are 34 de ani și spune despre ea că-i o „bucureșteancă undercover”. Locuiește în Brașov de peste zece ani.

Jobul ei este de fotograf culinar, iar combinația cu aceste costumații deosebite vine din campania sa de promovare „Don't play with your food, Let me do it for you”. Înțelegi acum de ce voiam să vorbesc cu ea. Și-am făcut asta, ca să descoperi și tu că ce bagi în gură poți, uneori, și să tragi pe tine. 

A terminat Politehnica și a lucrat într-o corporație, fără gânduri creativ-artistice. A dat însă peste o cameră foto și ceva inspirație. A lucrat ca fotografă de evenimente vreo trei ani, dar nu era „ea” și asta simțea de fiecare dată când pornea câte un proiect fără avânt. Transformarea de sine s-a produs când s-a mutat în Brașov și-a intrat în lumea food photography. „Un contact mai profund cu ingrediente noi, preparate de care nici nu auzisem, oameni interesanți și vibe de «probably the best city in Ro» mi-au fost de ajuns ca să fac switch-ul”, explică ea pornirea de atunci.

Primul ei proiect plătit a fost documentarea evenimentelor de catering de la Bistro de l'Arte (o cârciumă populară din oraș). A făcut asta vreo trei ani, dar înainte de banii ăștia au fost alte colaborări și mai mereu negocierea pe bartere, nu plată propriu-zisă. „Ia uite, am un produs nou. Îi facem niște poze pentru catalog și apoi îți rămâne ție un bax?! — de la lapte vegan și roboți de bucătărie până la făină, produse bio și câte și mai câte.”

Aura își spune des că este un explorator în corp de femeie, pentru că experimentează continuu cu superputerile pe care le găsește în ea. „Îmi place să mă joc și să mănânc, de cele mai multe ori uit că sunt adult și mă trezesc citind poezii în gura mare, vibrând pe ritmuri muzicale dubioase. Când stau chill dorm sau adorm la jumătăți de filme cu greu alese, ciugulesc constant câte ceva dulce (pentru că munchies) sau beau cafea.”

Să fii food photographer în România nu-i însă chiar lipsit de bătăi de cap. Aura lucrează acolo unde este chemată. Ultimul job a fost în Râmnicu-Sărat, de exemplu. Mai are și alt job pe lângă, chiar unul care-i permite libertate de mișcare și aerisire la cap. 

Problema e, în mare parte, la industrie. „Unii sunt sceptici, alții confundă treaba asta cu food-bloggerii. Dar deschiderea lor a depins de noile trenduri gastronomice: chefi în bucătării, fine dining, meniuri cu preparate locale.” Ea zice că de vreo trei–patru ani au început și patronii de restaurante să nu mai confunde chef-ul cu fotograful, chiar dacă are un smartphone în buzunar.

Fără să ia în calcul 2020, Aura mărturisește că portofoliul ei de clienți a crescut în ultimii trei ani, dar asta și pentru că a avut o colaborare de lungă durată cu o agenție de publicitate locală. Treptat, au venit spre ea și doritori prin recomandări sau social media. „Am tot timpul în minte o listă de dorințe (nespusă) cu «mamă, ce mi-ar plăcea să fotografiez la bistro-ul X sau la event-ul Y». E okay însă, că întotdeauna Almighty-Fork Zeus mă însoțește și spre finalul anului bifez cel puțin unul din clienții la care visez și care e pe această listă.”

De câte ori n-ai auzit în copilărie vorba „nu te juca cu mâncarea”? Aura a luat filosofia asta și-a transformat-o într-un proiect personal de food portraits: „Don't play with your food, let me do it for you”. Asta se întâmpla în 2016, când a simțit că poate face awareness în HoReCa. Campania ei de promovare a început ca o joacă și, spune acum, nu s-a agitat foarte tare pe ingredientele folosite ca props în imagini. „La început, îmi puneam în dreptul ochilor două roșii drept ochelari, o legătură de baby morcovi crescuți în grădină ca dreads sau poate câte două cireșe la urechi. Joaca simplă s-a dus în direcția bună, am atras atenția oamenilor, au început să mă întrebe de ce fac asta și au intervenit în comentarii.”

Costumele au evoluat. Intrau proiecte plătite, avea contact cu oameni din industrie, am aflat tot mai multe despre produse și mâncăruri locale, dar și beneficiile de a merge la piață. „Dezvoltarea conceptului a venit de la sine. Acum costumele sunt specifice anumitor zile (vezi edițiile de Crăciun–Paște) sau făcute la cerere, cum ar fi un client care are brutărie și știa că un astfel de costum ne va ajuta pe amandoi.”

Nevoia ei continuă de explorare se simte și în proiectul ăsta, unde și-a propus să dea atenție ingredientelor din piață. „Mă știu doamnele drept «nu rupeți cozile de sfeclă» sau «niște roșii mai urâte n-aveți.» Plus de asta, nu vreau să ratez vreo idee care îmi răsare în minte peste noapte – cum ar fi costumul cu coji de ouă pentru care am adunat și eu și prietenii mei de la Bistro vreo două săptămâni coji. Cum se simte? Tot timpul ca o eliberare! De la idee la faptă printr-un proces pe care-l ador: joaca!”

Fotografierea nu-i ia mai mult de zece minute, pentru că setup-ul e cam același, dar are nevoie să se miște repede. „Ori mi se desprind nucile de pe cască, ori îmi curge zeama de la pepene pe piept, ori mă ustură ochii de la feliile de ceapă purtate ca ochelari.”

Momentan n-are niciun gând să renunțe la portretele cu mâncare, ba chiar plănuiește să se țină de ele cât timp va avea chef de joacă. „E un mod bun de a atrage atenția asupra fotografiei culinare și a modului meu de lucru, în special. E un material bun pentru content pe Instagram – are reach și reacții mișto de la cei care ajung să îl vadă. Mersi VICE că ați dat un ochi prin seria asta de fotografii și că, uite, am ajuns acum să povestim despre asta.”

Aura crede că job-ul de fotograf culinar este un job pe care îl faci cu plăcere sau nu îl faci. „În plus, fotografia e o artă, așa că e important să privești mai degrabă latura asta, decât cea de job.” Dacă îți face cu ochiul domeniul, atunci ia aminte de sfaturile ei, dar dacă doar vrei să-ți surprinzi mâncarea din unghiul ăla bun pentru Instagram, atunci „urmărește trendul, asigură-te că ai o sursă de lumină naturală, camera foto de la telefon bună și, mai ales, curată. De aici, may the hashtags #foodphotography și #foodlovers be with you.”

Dacă ești curios de unde-și ia inspirația, Aura a făcut o listă scurtă de recomandări: rețete pe FeedFeed.com sau pe Food52, trenduri în bucătărie din podcastul The Chef (John Mitzewich) sau Restaurant Unstoppable (Eric Cacciatore), iar fotografii frumoase de admirat la orice oră găsești la Alice Gao și EyeSwoon (Athena Calderone).

În viitor, Aura nu mai vrea să ajungă la concesii când vine vorba de colaborări, doar de dragul de a bifa ceva sau de a mai încasa niște bani. „Viitorul e așa incert că n-aș putea arăta cu degetul spre ceva anume de care să fiu sigură. Știu însă că voi continua să mă joc cu mâncarea într-un fel sau altul.” Închei pe dorința ei de-a avea o colaborare cu un laborator de carne produsă prin magie inginerească, dar și o expoziție într-o galerie cu seria ei de portrete. „Până una–alta, fac ceva ce ține doar de mine: caut frumosul în ce mi-e prin preajmă.”

Aura este și pe Instagram, unde vezi și mai multe dintre fotografiile și creațiile ei vestimentare inedite.