Cum era să-mi distrug cariera pentru că nu beau cafea

Tânjesc să stau și eu la soare, pe terasa unei cafenele, în mirosul de espresso. Îmi place aroma de cafea.
Dar nu suport gustul. Ba chiar îl urăsc. De asta n-am băut niciodată o cană de cafea în viața mea. Știu că deja mă judeci pentru asta.

Majoritatea oamenilor sunt aproape șocați că nu beau cafea. Se pare că persoanele care nu beau cafea sunt o specie rară în ziua de azi. E atât de normal să-ți începi ziua cu o cafea încât multora nu le vine să creadă că încă n-am băut o cană de cafea până acum. Dar ăsta e adevărul.

Până de curând, nu m-am gândit niciodată dacă absența unui lucru atât de important în viețile altora a creat un gol semnificativ în viața mea. Dar acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că au existat trei momente care mi-au dovedit că faptul că nu beau cafea are repercusiuni.

Primul moment a fost când mi-am început cariera ca scriitoare. Dădusem telefoane, e-mailuri, îmi epuizasem toate relațiile, când am primit un mail în inbox. La subiect scria „Bem o cafea?"

Mi se propunea un interviu de job, la care am răspuns entuziasmată, fără să menționez dezgustul meu față de cafea. De ce aș fi făcut asta? Evident că o să existe și alte băuturi la cafeneaua aia.

În dimineața aceea, am fost emoționată ca înainte de o primă întâlnire. Mi-am ales cu grijă hainele, mi-am pus muzica preferată în căști și am pornit spre cafenea. Am ajuns plină de încredere și am făcut glume la casă cu tipa care urma să dau interviul. Ea și-a comandat o cafea mocha.

Eu am optat pentru o sticlă de apă.

Atmosfera interviului s-a schimbat instant – din relaxată și prietenoasă, a devenit formală și înțepată. Tipa m-a întrebat dacă nu vreau și altceva. I-am zis că îmi era sete și că nu beau cafea. Am simțit din tăcerea ei cum mă judeca. Se simțea inconfortabil că mă chemase într-o cafenea, iar eu nu găsisem nimic în meniul cu o sută de opțiuni nimic care să mă satisfacă.

„Bravo ție!", mi-a zis cu voce tare, dar pe fața ei se citea că mă consideră o prețioasă enervantă. Știu că faptul că nu beau cafea nu-mi distruge direct oportunitățile de job, dar îl poate face pe angajator să se întrebe dacă o să mă integrez în echipă. Ar fi fost mult mai ușor să ne conectăm dacă discutam despre cafelele noastre preferate.

Următorul moment în care m-a afectat lucrul ăsta a fost după ce mi-am găsit un job nou. Se pare că persoanele care nu beau cafea își fac mult mai greu prieteni la birou. Mi-am dat seama că nu ceva nu era în ordine când stăteam cocoșată la laptop, am ridicat privirea și am văzut că toată lumea dispăruse. Era 3 după-amiaza, nimeni nu terminase programul. Unde s-or fi dus?

Un sfert de oră mai târziu, am auzit pași și râsete pe coridor. Colegii au intrat și le-am zâmbit prietenos, cu speranța că data viitoare mă vor chema și pe mine. Dar nu m-au invitat niciodată.

Când mi-am făcut curaj să întreb o colegă de ce nu mă invitau și pe mine la cafea, mi-a explicat că e ca atunci când oamenii care beau alcool preferă să nu bea cu un nebăutor. Cafeaua e echivalentul alcoolului din timpul zilei – un lubrifiant social – așa că regulile culturii sociale ale cafengiilor sunt similare. Nu era vorba că nu mă plăceau ca persoană, ci pur și simplu nu voiau să bea cafea cu o persoană care nu bea cafea, așa cum mulți oameni n-au chef să bea martini cu o persoană care bea Sprite.

Oricât de mult am încercat să le arăt că nu-mi pasă dacă ei beau cafea în jurul meu, situația nu s-a schimbat. O persoană dependentă de cafea se poate simți judecată în prezența cuiva care n-are treabă cu cafeaua. De câte ori mă duceam cu ei la cafea, dar nu consumam nimic, cineva făcea un comentariu despre cât sunt de interesată de sănătate (deși s-a dovedit că și cafeaua are efecte benefice pentru sănătate), când de fapt mie doar nu-mi place gustul.

Pe lângă sentimentul de excludere pe plan social, simțeam că sunt exclusă și de la ședințele de brainstorming pe care le aveau la cafea. Practic, ratam oportunități. În lumea editorială, conversațiile creative sunt totul. Am aflat pe pielea mea că cele mai importante decizii despre coperta și conținutul revistei se iau în cadrul unor discuții la cafea.

În momentul acela am hotărât că trebuie neapărat să fac ceva să-mi placă băutura asta consumată de toată lumea sau să găsesc alte metode de a întări relațiile cu colegii. Cu privire la ultima variantă, mi-am dat seama că trebuie să găsesc alte lucruri la care rezonez cu alți colegi. Fanii cafelei se întâlnesc la o cafea, fanii serialelor vorbesc despre ultimul episod din serialul preferat. Nu trebuia decât să găsesc și eu ceva.

Din fericire, mă uit la The Bachelor și asta a fost salvarea mea.