În fiecare an, în jur de 70 de mii de femei din Germania se îmbolnăvesc de cancer la sân, iar 18 mii dintre ele mor. În România, cancerul mamar reprezintă principala cauză a mortalității la femei: 16 la sută din totalul deceselor survin din această cauză. În octombrie 2021, Rebecka Heinz, o femeie în vârstă de 38 de ani, a descoperit un nodul la unul din sâni. La început, a crezut că ar fi format dintr-un reziduu de lapte matern după înțărcarea fiicei sale, însă ginecoloaga i-a spus că e vorba despre cancer la sân.
Publicitate
A început chimioterapia în noiembrie 2021 și a terminat-o în martie 2022. O lună mai târziu, i-au fost îndepărtați ambii sâni. În prezent, Rebecka e considerată vindecată. Cu toate astea, viața ei nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de boală.
Rebecka Heinz: Dacă ai cancer la sâni, uneori e atât de mult țesut afectat încât sânul nu mai poate fi salvat. Am făcut o mastectomie în care mi s-au îndepărtat ambii sâni împreună cu tumora. Unul dintre sâni a trebuit să-mi fie îndepărtat și apoi am decis că și celălalt ar trebui. Mi s-a sugerat să-mi reconstruiesc sânii cu grăsime autologă sau silicon, dar n-am vrut asta. Am decis să am un corp fără sâni și așa vreau să rămână. Partea de sus a corpului meu este complet plată. Am două cicatrici mari pe piept care îmi amintesc de perioada nasoală prin care am trecut. Ce-ți trecea prin minte când te pregăteai pentru operație?
Pentru mine, ăsta a fost un pas necesar din terapie și nu puteam să ocolesc operația. Aveam în mine celule care mă puteau ucide. Când te confrunți cu întrebarea „Sâni sau viață?” decizia nu e dificilă. Înainte de procedură, eram relativ calmă și încrezătoare. Dar a fost amuzant când mi-au desenat pe piept tot ce trebuia să fie îndepărtat. Cum se simte frica de moarte?
Nu o poți explica și nu ți-o poți imagina dacă n-ai experimentat-o pe pielea ta. E iadul. După ce mi-a fost descoperită tumoarea, a trebuit mai întâi să fie clarificat dacă aveam metastaze. A ajuns cancerul deja în oase, în plămâni, în ficat sau altundeva? Metastazele înseamnă incurabil. Tratamentele sunt atunci diferite și totul se rezumă la menținerea calității vieții și prelungirea ei. N-am știut timp de două săptămâni dacă cancerul de la sân s-a extins. Și aia a fost o perioadă scurtă, am fost norocoasă. Unele paciente trebuie să aștepte mult mai mult timp ca să obțină rezultatele. Eu m-am distras foarte mult cu munca în perioada aia.
VICE: De ce ți-au fost îndepărtați sânii?
Rebecka Heinz: Dacă ai cancer la sâni, uneori e atât de mult țesut afectat încât sânul nu mai poate fi salvat. Am făcut o mastectomie în care mi s-au îndepărtat ambii sâni împreună cu tumora. Unul dintre sâni a trebuit să-mi fie îndepărtat și apoi am decis că și celălalt ar trebui. Mi s-a sugerat să-mi reconstruiesc sânii cu grăsime autologă sau silicon, dar n-am vrut asta. Am decis să am un corp fără sâni și așa vreau să rămână. Partea de sus a corpului meu este complet plată. Am două cicatrici mari pe piept care îmi amintesc de perioada nasoală prin care am trecut. Ce-ți trecea prin minte când te pregăteai pentru operație?
Pentru mine, ăsta a fost un pas necesar din terapie și nu puteam să ocolesc operația. Aveam în mine celule care mă puteau ucide. Când te confrunți cu întrebarea „Sâni sau viață?” decizia nu e dificilă. Înainte de procedură, eram relativ calmă și încrezătoare. Dar a fost amuzant când mi-au desenat pe piept tot ce trebuia să fie îndepărtat. Cum se simte frica de moarte?
Nu o poți explica și nu ți-o poți imagina dacă n-ai experimentat-o pe pielea ta. E iadul. După ce mi-a fost descoperită tumoarea, a trebuit mai întâi să fie clarificat dacă aveam metastaze. A ajuns cancerul deja în oase, în plămâni, în ficat sau altundeva? Metastazele înseamnă incurabil. Tratamentele sunt atunci diferite și totul se rezumă la menținerea calității vieții și prelungirea ei. N-am știut timp de două săptămâni dacă cancerul de la sân s-a extins. Și aia a fost o perioadă scurtă, am fost norocoasă. Unele paciente trebuie să aștepte mult mai mult timp ca să obțină rezultatele. Eu m-am distras foarte mult cu munca în perioada aia.
Publicitate
Cum i-ai explicat copilului tău că s-ar putea să mori?
Fiica mea avea numai un an și jumătate pe atunci, deci n-am putut să-i explic direct. Dar am luat-o cu mine prin tot procesul ca să înțeleagă că acum asta e viața mea normală. Chiar și acum trebuie să merg la doctor la fiecare câteva săptămâni pentru injecții. Fiica mea e adesea prezentă la aceste programări și injecții, iar așa e cel mai bine. Se uită și apoi primește o seringă cu care să se joace. Cum te-ai simțit când ți-a căzut părul?
A fost un moment ciudat, când lucrurile au devenit cumva serioase. A fost grozav că de la spital mi-au putut spune cu exactitate momentul când îmi va cădea părul. Mai exact, în a 17-a zi după prima doză. În acea a 17-a zi, am putut să-mi smulg cu ușurință părul din cap. Atunci am dezvoltat într-un mod ciudat multă încredere în medicină, fiindcă mi s-a prezis atât de precis ce se va întâmpla cu corpul meu și când anume. Mi s-a părut mai nasol când mi-am pierdut genele și sprâncenele. Abia atunci am arătat cu adevărat bolnavă. Chimioterapia declanșează menopauza la femei. Cum e să treci prin procesul ăsta la o vârstă atât de fragedă?
E nasol, dar sunt norocoasă. Alte femei au probleme mari cu menopauza. Eu am făcut față destul de bine la schimbarea hormonală. Înainte să mă îmbolnăvesc, nici măcar n-am știut că intri la menopauză după chimioterapie. Ovarele mele au fost paralizate artificial după chimioterapie și fac injecții și iau pastile care previn producerea de hormoni feminini. Asta înseamnă, de asemenea, că nu mai pot avea copii. Mi-ar fi plăcut ca fiica mea să aibă frați.
Fiica mea avea numai un an și jumătate pe atunci, deci n-am putut să-i explic direct. Dar am luat-o cu mine prin tot procesul ca să înțeleagă că acum asta e viața mea normală. Chiar și acum trebuie să merg la doctor la fiecare câteva săptămâni pentru injecții. Fiica mea e adesea prezentă la aceste programări și injecții, iar așa e cel mai bine. Se uită și apoi primește o seringă cu care să se joace. Cum te-ai simțit când ți-a căzut părul?
A fost un moment ciudat, când lucrurile au devenit cumva serioase. A fost grozav că de la spital mi-au putut spune cu exactitate momentul când îmi va cădea părul. Mai exact, în a 17-a zi după prima doză. În acea a 17-a zi, am putut să-mi smulg cu ușurință părul din cap. Atunci am dezvoltat într-un mod ciudat multă încredere în medicină, fiindcă mi s-a prezis atât de precis ce se va întâmpla cu corpul meu și când anume. Mi s-a părut mai nasol când mi-am pierdut genele și sprâncenele. Abia atunci am arătat cu adevărat bolnavă. Chimioterapia declanșează menopauza la femei. Cum e să treci prin procesul ăsta la o vârstă atât de fragedă?
E nasol, dar sunt norocoasă. Alte femei au probleme mari cu menopauza. Eu am făcut față destul de bine la schimbarea hormonală. Înainte să mă îmbolnăvesc, nici măcar n-am știut că intri la menopauză după chimioterapie. Ovarele mele au fost paralizate artificial după chimioterapie și fac injecții și iau pastile care previn producerea de hormoni feminini. Asta înseamnă, de asemenea, că nu mai pot avea copii. Mi-ar fi plăcut ca fiica mea să aibă frați.
Publicitate
Care consecințe pe termen lung de pe urma cancerului la sân sunt cele mai nasoale?
Mi-am pierdut încrederea în corpul meu. Diagnosticul ăsta a venit ca o surpriză completă. Sunt tânără, fac sport și mă simt sănătoasă. Nu mi-am dat seama că eram atât de bolnavă. Oficial, în prezent sunt vindecată de cancer, dar încă mă bântuie frica să nu cumva să o ia iară razna ceva în corpul meu. Am auzit de la alte paciente care au avut cancer la sân că uneori durează ani de zile ca sentimentul ăsta să dispară. Cât de mult ai vomitat când ai făcut chimioterapie?
Deloc. Am avut o stare de greață zile întregi și m-am simțit mai rău ca niciodată, dar nu am vomitat. Am stat în pat zile întregi fiindcă nu mă puteam ridica. Starea asta ținea mereu aproximativ o săptămână, uneori după trei zile eram din nou okay. Am făcut în total 16 sesiuni de chimioterapie, dar numai primele patru au fost foarte grele. 16? Am crezut că ți se pune o singură dată o perfuzie și aia e.
Da, înainte să mă îmbolnăvesc nici eu nu știam cum funcționează chimioterapia. Am primit un medicament de patru ori și altul de 12 ori intravenos. Primul, care e cel mai nasol, are aceeași culoare ca Aperol Spritz. Multe paciente sunt încă dezgustate de Aperol ani mai târziu. Vezi lichidul portocaliu cum se scurge în corpul tău și știi că te va face să te simți rău. Care medicamente pentru cancer sunt cool?
Termenul „cool” nu-și are locul aici. Mi s-au administrat medicamente pentru producerea de globule albe în timpul chimioterapiei. De asemenea, am luat și medicamente pentru durere și starea de greață ca să pot face față chimioterapiei. În prezent fac în continuare terapie cu anticorpi, iar echilibrul hormonal este controlat de pastile și injecții. Niciunele nu te fac să te simți high sau foarte bine, ci doar cumva normal. Medicația mi-a salvat viața și sunt recunoscătoare pentru asta. Dar nu e „cool” fiindcă un corp sănătos n-are nevoie de toate medicamentele astea. Am făcut pace atât cât am putut cu viața asta nouă, dar e diferită de cea a unei persoane sănătoase. Diagnosticul a fost punctul de cotitură pentru mine. Există viața dinainte și viața de după. Iar viața mea de după e acum așa, cu pastile și fără sâni. Dar trăiesc. Articolul a apărut inițial pe VICE Germania.
Mi-am pierdut încrederea în corpul meu. Diagnosticul ăsta a venit ca o surpriză completă. Sunt tânără, fac sport și mă simt sănătoasă. Nu mi-am dat seama că eram atât de bolnavă. Oficial, în prezent sunt vindecată de cancer, dar încă mă bântuie frica să nu cumva să o ia iară razna ceva în corpul meu. Am auzit de la alte paciente care au avut cancer la sân că uneori durează ani de zile ca sentimentul ăsta să dispară. Cât de mult ai vomitat când ai făcut chimioterapie?
Deloc. Am avut o stare de greață zile întregi și m-am simțit mai rău ca niciodată, dar nu am vomitat. Am stat în pat zile întregi fiindcă nu mă puteam ridica. Starea asta ținea mereu aproximativ o săptămână, uneori după trei zile eram din nou okay. Am făcut în total 16 sesiuni de chimioterapie, dar numai primele patru au fost foarte grele. 16? Am crezut că ți se pune o singură dată o perfuzie și aia e.
Da, înainte să mă îmbolnăvesc nici eu nu știam cum funcționează chimioterapia. Am primit un medicament de patru ori și altul de 12 ori intravenos. Primul, care e cel mai nasol, are aceeași culoare ca Aperol Spritz. Multe paciente sunt încă dezgustate de Aperol ani mai târziu. Vezi lichidul portocaliu cum se scurge în corpul tău și știi că te va face să te simți rău. Care medicamente pentru cancer sunt cool?
Termenul „cool” nu-și are locul aici. Mi s-au administrat medicamente pentru producerea de globule albe în timpul chimioterapiei. De asemenea, am luat și medicamente pentru durere și starea de greață ca să pot face față chimioterapiei. În prezent fac în continuare terapie cu anticorpi, iar echilibrul hormonal este controlat de pastile și injecții. Niciunele nu te fac să te simți high sau foarte bine, ci doar cumva normal. Medicația mi-a salvat viața și sunt recunoscătoare pentru asta. Dar nu e „cool” fiindcă un corp sănătos n-are nevoie de toate medicamentele astea. Am făcut pace atât cât am putut cu viața asta nouă, dar e diferită de cea a unei persoane sănătoase. Diagnosticul a fost punctul de cotitură pentru mine. Există viața dinainte și viața de după. Iar viața mea de după e acum așa, cu pastile și fără sâni. Dar trăiesc. Articolul a apărut inițial pe VICE Germania.