Metodele abuzive ale IFN-urilor românești care îi fac pe cămătari să pară băieți buni

De regulă, acronimele formate din trei litere nu aduc vești bune. Că e PSD, FNI, MLM sau PCR, sunt mari șanse să dai de dracu’ când apar astea în viața ta. Și fix așa e și cu IFN-urile, cu un potențial deranj infinit mai mare pentru viața ta.

IFN înseamnă Instituție Financiara Nebancară și e o organizație care se ocupă, în principal, cu acordarea de credite de consum. Dar de ce nebancară? Pentru că, așa cum au aflat zeci de mii de români pe pielea lor, instituțiile astea par că dau credite exact ca o bancă, fără a se supune niciunei reglementări bancare în ceea ce privește dobânzile. Mai exact, oamenii ăștia pot să îți ia pielea de pe tine dacă ai avut proasta inspirație să iei un credit într-un moment greu. 

Dobânzile practicate de IFN-urile din România pleacă de la 15 la sută pe an și se opresc undeva la cinci mii la sută. Da, ai citit bine – există în România instituții financiare nebancare care percep ca dobândă anuală de 50 de ori suma împrumutată. 

Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost cămătăria legală. Și m-am apucat să o compar cu cea ilegală, de lume interlopă, iar la prima căutare serioasă am aflat de cel mai celebru Interlop Financiar Nebancar în persoana lui Nuțu Cămătaru. În 2010, Nuțu i-a împrumutat unui anume Gheorghe Antonescu, alias „Gigantu”, suma de 15 mii de euro, cu o dobândă lunară de 1 500 de euro. 

Un calcul simplu îți arată că IFN-ul Nuțu percepea o dobândă de sută la sută pe an. Într-un final, lucrurile nu au ieșit prea bine pentru Nuțu, care a sfârșit în spatele gratiilor, pentru că în România cămătăria se pedepsește. Asta doar dacă nu îmbracă o formă nebancară, care la umbra instituțiilor din România poate să impună orice clauze și dobânzi. 

În general, persoanele care apelează la astfel de credite sunt cele care, în mod normal, nu ar fi eligibile pentru un credit bancar. Când o bancă decide dacă ești eligibil sau nu, se bazează pe un scor – scorul FICO. Dacă punctajul nu e ce trebuie, banca spune pas. Alte instituții nu se bazează pe asta. Credit doar cu buletinul? Bani în 30 de minute? Sună cunoscut, pentru că așa funcționează IFN-urile – majoritatea, fără filtre majore în ceea ce privește veniturile tale. Nu prea contează nici dacă ești rău platnic prin biroul de credite sau undeva, ei îți dau banii, că doar o să te descurci tu cumva să-i dai înapoi. 

În multe dintre cazuri nu se prea întâmplă să-i dai înapoi, deoarece spirala sumelor care cresc de la lună la lună e incontrolabilă și totul explodează. Dobânzile penalizatoare sunt de la 0,5 la sută pe zi până la trei la sută pe zi, ceea ce este absolut enorm, iar ca bulgăre economic datoria se rostogolește până te zdrobește ca pe o furnică. Desigur, aceste dobânzi penalizatoare zilnice reprezintă un caz fericit în cazul IFN-urilor. 

Unele instituții financiar nebancare au o dobândă fixă de o sută de euro pe zi, sau dacă suma e mai mare, de 150 de euro pe zi. 

Dacă ești Gigantu și ai luat bani de la un cămătar celebru, vei fi amenințat, înjurat și, conform rechizitoriului, vei fi chemat la o adresă și obligat să cedezi o proprietate pe numele lui Nuțu. Dacă ai luat bani de la un IFN, vei primi mesaje care să-ți amintească de datorie și cuantumul ei. Fără să generalizez, pentru că există și IFN-uri serioase, cum ar fi cele afiliate băncilor, multe din instituțiile de gen apelează la mesaje de intimidare la limita legii. 

„Azi trebuie să faceți plata indiferent de oră. Se pare că dacă nu vă stresăm zilnic nu ne luați în serios. De mâine sunteți penalizat cu o sută de euro pe zi” – așa sună un mesaj primit de o clientă din partea unui IFN în momentul în care a rămas în urmă cu datoriile. Telefoane zilnice, SMS-uri și e-mail-uri care îți amintesc de datorie, de parcă ai mai putea să te gândești la altceva din moment ce îți dai seama în ce carusel ai urcat. 

Fascinant este cazul Dianei Miu, care a contractat alături de mama sa un credit de 20 de mii de euro de la un IFN cu o perioadă de rambursare de cinci ani. Rata lunară a fost stabilită la șase sute de euro, iar o bună perioadă au reușit să plătească acest credit, inclusiv cu un al doilea job. Doar că în urma consultării scandențarului au observat că plăteau doar dobânda, iar ultima rată era una cu valoare reziduală de 20 de mii de euro, adică exact suma împrumutată. În urma unui scurt calcul matematic constați că pentru cei 20 de mii de euro, cele două trebuiau să achite practic 56 de mii de euro, asta în cazul în care totul mergea brici și nu întârziau.

Dacă ești Gigantu, te duci la poliție, spui toată povestea și astfel îl trimiți pe Nuțu într-o vacanță de câțiva ani pentru cămătărie. Rămâi cu proprietățile, dar cu teama că Nuțu se poate întoarce destul de nervos de acolo. Dacă ești client IFN, nu e chiar așa simplu. 

Există, desigur, faza negării și revoltei. În 2016, un tip s-a urcat pe Intercontinental – el susținea că are penalizări de 1 500 de euro pe zi la „cămătarii cu gulere albe”. La între 2015 și 2016, peste patru mii de români s-au plâns inspectorilor de neregulile din contractele cu IFN-uri.

România stă dezastruos la capitolul dobânzilor. O analiză publicată în februarie 2021, realizată de Asociaţia CREDERE, la solicitarea Finance Watch Bruxelles, a arătat că în România a fost identificată una dintre cele mai mari dobânzi anuale efective (DAE) din întreaga Uniune Europeană: 30 341 la sută pentru un credit de 180 de euro acordat de un IFN pe o perioadă de 30 de zile. Aceeași analiză sublinia și o cauză majoră a acestui haos: 60 la sută dintre consumatori nu pot face o alegere informată când accesează un credit, deoarece o mare parte dintre entităţile financiare nu oferă informaţii pre-contractuale suficiente înainte de acordarea unui credit și, de cele mai multe ori, informaţiile prezentate sunt neclare.

Dacă nu ai norocul să câștigi la Loto pentru a plăti absolut toate sumele alea astronomice, probabil îți va fi executat silit orice bun pe care îl ai. Contractele sunt beton, executorii judecătorești nu-s cei mai empatici oameni, așa că rezultatul e sigur. Poate părea incredibil, dar, în anumite cazuri, entitățile astea grotești îți execută silit apartamentul doar pentru că te-ai împrumutat să-ți iei un frigider.

În timp ce stânga și dreapta se ceartă pe educația sexuală în școli, nimeni nu vorbește de educația financiară care ar trebui predată copiilor. Nu e de la avocado, bere artizanală și speciality coffee. Climatul economic și lipsa unor cunoștințe elementare de ordin financiar fac din unii români victime sigure, în lipsa unor instituții care să protejeze cetățeanul vulnerabil.  

În vara lui 2020, proiectul de lege inițiat de PSD (surpriză?) și senatorul Daniel Zamfir care impunea o limită dură pentru creditele acordate consumatorilor a fost adoptat de Parlament. Relevantă în context era prevederea pentru creditele de consum, unde DAE nu putea depăși cu mai mult de 15 la sută dobânda BNR – la acel moment, dobânda medie la creditele noi de consum în piață era de 10,4 la sută. În cazul creditelor cu o valoare de sub 15 mii de lei valoarea totală plătibilă nu putea depăși dublul sumei împrumutate. Altfel spus, fără abuzuri de peste sută la sută. 

Niște băieți de prin Parlament au fost nemulțumiți de lege și au atacat-o la Curtea Constituțională. Legea a picat (surpriză?). 

Desigur, acest jaf la drumul mare nu ar putea exista fără acordul acordul tacit al factorilor de putere din stat. Poate îți amintești de Robert Sighiartău, tipul ăla care țipa ca din gură de șarpe că alocațiile trebuie mărite, în timp ce milita pentru familia tradițională. Se pare că nu vrea doar alocațiile mărite, ci și dobânzile. 

Într-o dezbatere pe care am găsit-o pe YouTube, Sighiartău susținea că nu este necesară o plafonare a dobânzilor, pentru că piața se reglează singură. Am aflat însă că familia lui are un IFN care oferă credite pentru achiziționare de mașini – cât timp pot plăti, că dacă nu, le ia mașina celor care nu mai au bani. E drept că pe respectivul site este menționată o dobândă între patru și șase la sută, dar nu am văzut un calculator de rate și ce alte comisioane se percep. 

La o căutare mai amplă, am observat că Nuțu e un nume predestinat în ceea ce privește acordarea de credite cu dobânzi uriașe. Nuțu Fonta, fost deputat și apropiat de Gabriel Oprea, este acționar într-unul dintre cele mai mari IFN-uri din țară. La același IFN administrator este un domn Ianfred Silberstein, fost angajat în compartimentul juridic al BNR. Ieșit la pensie, omul a rămas consultant al BNR și administrator de IFN. 

Ițele care duc la interese politice legate de instituțiile financiar nebancare sunt încâlcite, dar nu este întâmplător că nimeni nu ia vreo măsură pentru a bloca abuzurile de acest gen. 

În Europa, există țări care au plafonat aceste dobânzi pentru că s-au confruntat la un moment dat cu această spirală a creșterii dobânzilor, iar aici amintim de Franța care plafonează dobânzile la creditele de consum la nouă la sută, Belgia cu un plafon de 12,5 la sută, și mai aproape de noi, Polonia, cu un maxim de 21 la sută. În țările în care nu există o plafonare a creditelor de consum, există o autoreglementare a pieței, pe care o evocă și Sighiartău, dar, vorba unui alt politician celebru, iarna nu-i ca vara, iar în cazul ăsta nici România nu este Germania. 

Am descoperit câteva recomandări interesante. De exemplu, în Codul European de Conduită pentru Acordarea de Microcredite la secțiunea gestionării riscului de credit, se vorbește de principiul creditării responsabile. Negru pe alb, se recomandă ca sumele împrumutate să nu depășească capacitatea clientului de rambursare. 

Termenele de rambursare ar trebui să fie suficient de lungi pentru a permite rate și dobânzi accesibile. Foarte importantă în acest cod este recomandarea prin care orice cerere de credit să fie analizată de minimum două persoane din companie pentru aprobarea unui împrumut, tocmai pentru a minimiza riscul de neplată. Dar, de fapt, oare IFN-urile vor să fie plătite sau vor să execute debitorul? Indiferent de cum decurge povestea, aceste societăți nu pot ieși în pierdere, fie le sunt plătite dobânzile, fie execută un bun infinit mai valoros decât împrumutul acordat.

În ciuda începutului sper să nu crezi că la cămătari e mai bine. Nicidecum. Ideea e însă pe cât de simplă, pe atât de dificil de pus în aplicare: informează-te și nu te băga la nimic care are iz de-a te lăsa fără bani și cu un munte de datorii. Totodată, încearcă să apelezi la alți oameni care te-ar putea ajuta să înțelegi contractele. Fii atent la cifre, la procente și ia-ți timp să cauți pe Google ce ți-e neclar. DAE, dobânda BNR și alte acronime și indicatori pot căpăta sens când cercetezi un pic. În cazul în care ai ajuns prea departe cu un credit prin IFN, o ultimă resursă poate fi să te interesezi la bănci dacă îți pot acorda un credit de nevoi personale, direct prin bancă, nu printr-un IFN afiliat, și să-l obții la o dobândă mai mică și, eventual, o rată lunară mai mică.