Cum e să descoperi că ești queer când părinții tăi sunt mormoni

Benjamin Patch se relaxează într-un atelier de olărit din Berlin – Tiergarten. În spatele lui sunt vaze, castroane și căni făcute din argilă. S-a născut în Utah, America, și a venit în Germania acum doi ani ca să joace volei. E vedetă în echipa Berlin Recycling Volleys și în comunitatea queer. Într-un articol din Tagesspiel din 2020, a vorbit deschis despre faptul că e queer.

A crescut în Layton, Statele Unite. Părinții lui sunt mormoni. L-au adoptat pe Benjamin când era mic și a fost înscris direct în biserica lor. Mormonii cred că Dumnezeu apare sub formă umană și ajunge în forma divină printr-un comportament corect. Prin comportament corect, mormonii înțeleg abstinență, servicii de misionar pe viață și un trai sănătos. Astfel, cafeaua, țigările, alcoolul și alte droguri sunt tabu. Ca să nu mai vorbesc despre homosexualitate. Azi, Benjamin merge în clubul Berghain și e deschis sexual spre persoane de orice gen. „În copilărie, au fost momente în care mă gândeam că sunt sigur hetero. Apoi am observat că sunt atras și de bărbați.” A fost atras de ambele sexe, atât emoțional, cât și sexual, de la vârsta de trei ani.

Abia la 26 de ani a început să își analizeze trecutul. „Colegii îmi spuneau că sunt gay – se pare că aveau dreptate.” Acum râde când se gândește la asta, dar au fost niște ani foarte grei. Era hărțuit aproape în fiecare zi și se temea să meargă la școală. Nu-și dorea să fie queer, pentru că nu mai suporta. „În adolescență, am încercat să fac ce mi se spunea la biserica mormonilor, inclusiv să fiu hetero. La vârsta de 16 ani, mi-am dat seama că eram atras de prietenii mei și am avut experiențe sexuale cu ei. Am încercat să mă abțin, dar până la urmă m-am spovedit mormonilor.” Aceștia i-au zis că actele homosexuale sunt împotriva lui Dumnezeu și, deci, un păcat. Că va ajunge în iad dacă va mai face vreodată sex cu bărbați. „A trebuit să suprim partea din mine pe care o simțeam aproape. Evident că a fost extrem de dificil.” Timp de patru ani, Benjamin nu și-a permis să fie liber și a ascultat ce i s-a spus. A trăit în rușine și vinovăție.

Când a împlinit douăzeci de ani, a plecat într-o misiune mormonă în Columbus, Ohio, timp de un an. Misiunile sunt o parte integrală a credinței mormone. Bărbații pleacă în străinătate vreo doi ani ca să-i coopteze și pe alții la religia lor. Lui Benjamin i s-a permis să rămână în America și să aibă un program de muncă mai scurt. Trebuia să bată la ușile oamenilor și să îi convingă să se convertească. „Columbus e un oraș foarte liberal. Acolo locuiau mulți homosexuali. Normal că am intrat în contact cu ei.” Benjamin nu mai cunoscuse persoane queer înainte și nu își putea imagina că e ok să locuiești cu un partener de același sex. „Băteam la uși și îmi deschideau cupluri de persoane de același sex care aveau copii. Nu am putut face față.”

„Trebuia să le propun religia mea și să îi conving că mormonii sunt super mișto. În același timp, trebuia să le spun că stilul lor de viață e greșit și că vor ajunge în iad.” Benjamin a început să aibă remușcări. „Nu mi se părea corect să le spun altora cum să trăiască. Păreau fericiți, aveau o familie, copii frumoși.” Atunci am înțeles că homosexualitatea nu era un păcat, ci ceva frumos. A învățat că dragostea are multe fațete și că poate exista în multe forme.

La 21 de ani, s-a întors în Utah și a luat o decizie: voia să lase religia în urmă. Anul petrecut în Columbus și contactul cu persoanele queer îl redefiniseră în așa măsură încât nu se mai putea împăca cu credința mormonă. Voia să trăiască o viață nouă, fără reguli care să-l facă nefericit. „Când m-am întors în Utah, am știut că îmi plăceau bărbații. Totul a decurs rapid de acolo. Mi-am făcut imediat un iubit.” De atunci, și-a jurat să trăiască doar cum îi spune inima.

În retrospectivă, știe că perioada mormonă i-a influențat enorm emoțiile și psihicul. „Am trăit ani de zile în comunitatea asta care îmi spunea că trebuie să mă căsătoresc la 21 de ani și să fac un copil la 22.” Asta a pus multă presiune pe el. „De câte ori cunoșteam o femeie, mă întrebam dacă o să mă căsătoresc cu ea și o să am copii cu ea. Nu știam să mă relaxez. Mi-a luat mult timp să scap de credința cu care am crescut.” Între timp, și-a găsit un echilibru, încearcă să aibă relații sănătoase, să iasă la date-uri și să vadă unde îl duce această călătorie – fără să se gândească prea mult la viitor și să cadă în capcana unor tipare vechi.

Când Benjamin a plecat de la mormoni, și-a dorit să fie liber și să nu mai fie nevoit să se justifice: „Sunt cine sunt. Nu văd niciun motiv să fac vreo declarație oficială. Dacă am un iubit, îl iau cu mine. Dacă am o iubită, la fel. Ce mare chestie? Ar trebui să fie normal.” Și-a schimbat și înfățișarea. Și-a vopsit părul, și-a făcut piercing-uri și tatuaje – lucruri care contravin regulamentului mormon. „Pentru mormoni, eram întruparea diavolului când mă plimbam prin campusul universității.” Pe de-o parte, avea prieteni care îl susțineau. Alții voiau să fie dat afară din facultate, care era mormonă, și l-au raportat, fie în baza orientării sexuale, fie în baza înfățișării. „Eram vedeta echipei de volei la universitate. Așa că aveam totuși o poziție.” Dar asta nu l-a ajutat să fie acceptat. Masele erau împotriva lui.

Benjamin și-a terminat studiile și a plecat în Italia să joace volei profesionist. „Eram în sudul Italiei, o regiune similară cu Utah. Oamenii erau închiși, conservatori, la fel și cultura și religia. Mă simțeam din nou ca la douăzeci de ani.” Benjamin trăia într-un mediu în care nu își permitea să fie el însuși. „Am stat acolo un an și n-am fost fericit. Era chiar periculos să mă exprim, aș fi putut fi atacat, așa că am preferat să fiu discret.” A fost super ușurat când a fost transferat la echipa Berlin Recycling Volleys în 2018.

Berlin, orașul cu cluburi gay și baruri drag. În Berlin m-am simțit deodată susținut și acceptat. Berlinul are o atmosferă care îți spune că poți fi tu, fără să te temi de nimic. Toată lumea își găsește locul în orașul ăsta. Totuși, în primul an în capitală, a trebuit să își gestioneze problemele trecutului ca să se poată bucura de libertate. „A trebuit să scap de balast. În Utah eram mereu stresat. Apoi am putut fi eu însumi o scurtă vreme, după care a trebuit să mă ascund în Italia. Am trecut prin multe.”

În ultimii ani, a reflectat la trecut ca să se poată înțelege mai bine pe sine. Astfel, a intrat în contact cu o problemă total diferită: identitatea lui de persoană de culoare. „Sunt negru, dar părinții mei sunt albi. Părinții adoptivi ar trebui să știe că, dacă adoptă un copil de culoare, acesta ar trebui să interacționeze cu comunitatea de culoare. Eu n-am avut parte de asta.” A crescut într-o regiune unde toți erau albi. „Am fost crescut de albi. Nu am avut acces la rădăcinile mele.” Abia la maturitate a realizat că îi lipsea lucrul acesta. „Aveam în suflet un gol pe care nu știam cum să-l umplu.” Mai ales în copilărie, se simțea mereu izolat. Crede că s-ar fi descoperit mai ușor dacă ar fi avut contact cu persoane de culoare. „Acum sunt în legătură cu părinții mei biologici. Asta m-a ajutat mult să mă relaxez și să-mi găsesc pacea.”

Faptul că n-a avut voie să fie queer, că a fost adoptat și că nu a simțit că aparține comunității albe și-a lăsat amprenta asupra sa. „Au fost perioade întunecate în care plângeam mult. Dar sunt o persoană puternică.” Sportul l-a ajutat să nu cadă de tot. „Am fost promovat rapid în echipe și am ajuns sus. Cei care mă hărțuiau au început să se laude că mă cunoșteau. Povestea clasică.” Din aceste experiențe, Benjamin a învățat ceva foarte pozitiv: să fie prietenos și de treabă cu toată lumea – indiferent cum e tratat. „Știu cum e să nu fii văzut. Nu vreau să-i dau nimănui sentimentul acela.”

Ca să poată fi relaxat și în contact cu el însuși, nu are nevoie doar de sport, ci și de olărit. Mi-a arătat cu mândrie lucrările lui din atelierul din Berlin-Tiergarten. „Ceramica a fost prima mea iubire. Modelam mereu obiecte din argilă după cursurile de la școală. Mă ajuta să uit de probleme.” A devenit un refugiu pentru el. Roata olarului are legătură doar cu sufletul lui, nu cu așteptările altora de la el.