Cărțile astea LGBT+ traduse în România îți arată în 2023 cât de complexă e lumea-n care trăiești

Ți-am arătat deja ce au scris autorii români cu tematică LGBT+, iar acum e timpul unei liste de la autori străini, dar cărți care-s traduse și în română. Sunt 14 titluri de ficțiune pentru adulți plus unul de memorii, unul de poezie și șase romane pentru tineri, cu recomandări de la scriitori, critici și cititori din comunitate și aliați.

O surpriză sunt cele șase volume de ficțiune pentru tineri și copii, ceea ce ar putea însemna o relaxare a cititorilor și mai ales a părinților în legătură cu aceste subiecte. Întâmplător sau nu, toate cele șase volume pentru tineri apărute în 2022 sunt despre băieți gay.

Ca tendințe: în primul rând, se traduce în continuare mai degrabă ficțiune queer. Singurul volum de nonficțiune în traducere descoperit de mine este cel de memorii al regizoarei belgiene Chantal Akerman. Îmbucurător în mod deosebit este că multe dintre aceste cărți se regăsesc pe listele cu cele mai valoroase apariții din 2022 făcute de cronicari și critici – în domeniul traducerilor literatura queer e bine integrată în zona literaturii de prestigiu, și nu marginală.

O altă observație ar fi că uneori descrierile de pe copertele acestor cărți evită să menționeze aspectele LGBT+, inclusiv când personaje principale sau relații centrale pentru poveste sunt queer, considerând probabil asta puțin important sau dorind să nu îndepărteze publicul general. Există încă printre literați o tendință de a ocoli subiectul, pe motiv că „nu asta contează aici”, „nu asta face cartea bună”.

Un redactor mi-a spus chiar că, după el, locul volumelor lui Soviany din lista cărților cu temă queer de autori români, care au în prim-plan relația dintre versiunile ficționale ale poeților Verlaine și Rimbaud, nu este în această retrospectivă. De parcă ar fi o listă de tratate despre homosexualitate, nu de cărți în care figurează relații între persoane de același sex într-un rol însemnat.

Pe de altă parte, adesea descrierile sunt premeditat explicite, uneori cu tot cu jargon, probabil mizând pe ideea că astfel volumele își vor găsi publicul lor – cel asumat, interesat de temele LGBT+.

Și încă o chestiune: intelectuali din comunitate și mari aliați nu s-au ostenit uneori să-mi dea o recomandare pentru o carte citită de ei, în timp ce alții, fără renume de progresiști și la care nu te-ai aștepta neapărat, mi-au dat imediat. Că așa e lumea. Mulțumiri speciale Alinei Purcaru, care a citit și a scris mai multe recomandări din această listă decât oricine altcineva și lui Danny Cassy, care mă ajută să o fac.

Ai mai jos lista de titluri. Ordinea este aleatorie.

„Înainte de a muri, Leila Tequila, o femeie care făcea muncă sexuală, agonizează într-un tomberon de la periferia Istanbulului timp de 10 minute și 38 de secunde. În acest interval, mintea Leilei dezvăluie o lume crudă, plină de abuzuri, nedreptate, excluderi și marginalizare, superstiții, ierarhii patriarhale și religioase. Paradoxal însă, lumea aceasta stranie este și spațiul unor prietenii și iubiri trainice, din care Leila este scoasă cu brutalitate prin crimă. 

Prin ea ajungem să îi cunoaștem pe prietenii ei de suflet, fiecare un proscris ori «neîngăduit» de societate: un bărbat care se situează departe de modelul masculinității hegemonice, o femeie transgender, energică și hotărâtă, o cântăreață care a fugit dintr-o căsătorie abuzivă, o femeie din Somalia care a ajuns în Istanbul ca victimă a traficului de persoane și o femeie profund credincioasă, marginalizată din cauza nanismului. Este o lume multifațetată în care viața nu are o unică desfășurare.” — Oana Băluță

„«Magicianul» urmărește minuțios și cu o pleiadă de detalii viața lui Thomas Mann: atât pe cea publică, încărcată de cele mai mari onoruri, cât și pe cea privată, adesea în contrast cu imaginea atent cultivată pentru exterior. Bisexualitatea lui Mann e explorată cu accent pe latura ei secretă, adesea chinuitoare pentru scriitor, care părea îngrozit că fanteziile și chiar idilele cu băieți foarte tineri ar putea ajunge subiect public. 

Devotat o viață Katiei, soția sa extrem de cultivată și rafinată, cu care a și avut șase copii, Mann a fost mereu atras și de bărbați, în special de tineri. Jurnalele lui, la un pas de a fi fost confiscate de naziști, apar în roman ca depozitare ale acestor dorințe, cel mai adesea sublimate în literatura lui. Dar nu numai viața erotică a lui Mann e explorată în carte, ci și alegerile propriilor copii, Klaus, Erika și Golo, la rândul lor queer, însă în văzul lumii, aproape ca o sfidare la adresa unei lumi învechite și violente care trebuia să dispară.” — Alina Purcaru

„Romanul este construit în jurul misterului morții unui adolescent queer din Nigeria, viața sa fiind reconstituită din perspectiva vocilor rudelor și prietenilor care l-au cunoscut și l-au iubit, dar nu îndeajuns încât să-l salveze de la moarte. Akwaeke Emezi, una dintre cele mai puternice voci din Nigeria, este non-binary și are o sensibilitate aparte pentru traumele celor aflați într-un conflict constant între interioritate și așteptările comunității. Scriitura sa este înrădăcinată în ontologiile indigene africane, dar acest lucru este mereu pus în slujba unei universale dorințe de libertate, de descoperire sau reinventare a sinelui. Actualmente traduc de același autor «You Made a Fool of Death with Your Beauty», pentru Curtea Veche Publishing.” — Oana Zamfirache

„Sub pretextul unui roman istoric Kiran Millwood Hargrave scrie o superbă poveste queer feministă, care dezgolește în toată brutalitatea lor structurile patriarhatului susținut de biserică și rolul lor în construcția societăților. În 1620, zeci de femei de pe insula norvegiană Vardø au fost acuzate de vrăjitorie și ucise, în urma unor procese prin care regele Christian voia să-și impună controlul în zonele îndepărtate ale acestor teritorii.

Pretextul acestor procese a venit după ce o furtună a ucis toți bărbații insulei, aflați la pescuit, iar femeile, rămase singure, s-au organizat așa încât să nu aibă nevoie de ajutor din exterior. Regele trimite un om pentru a restabili ordinea în zonă, dar între tânăra soție a acestuia și o tânără de pe Vardø se înfiripă o poveste de iubire care le ia pe amândouă prin surprindere. Cu forța ei evocativă, cu simetriile fine, cu dezinhibarea și armonia din firele narațiunii, Femei pe rug rămâne unul dintre cele mai emoționante și mai subversive romane citite de mine în 2022.” — Alina Purcaru

Un volum de memorii emoționant, care sondează adânc o temă centrală a filmelor uneia dintre cele mai apreciate regizoare, belgianca Chantal Akerman: viața mamei ei. Akerman se concentrează pe dificultățile cu care se confruntă în legătură cu apropiere morții mamei, combinând o scriitură directă și foarte personală cu fotografii de familie și cadre din propriile filme. Intercalate cu acesta sunt referiri la mai multe relații romantice cu femei, două din trecut și una prezentă, identificate după inițialele C, L și M. Cea mai intensă este cea cu mai tânăra C, relația fiind marcată de gelozia celei din urmă. „Mama râde” este ultima operă a artistei, care s-a sinucis la un an după moartea mamei sale.

„După ce bea bine, Agnes Bain doarme liniștită. Micuțul Shuggie îi pune patru căni pe noptieră: apă, lapte, bere și apă de gură – și scrie: «Nu-o bea, PERICOL». Shuggie are doar opt ani, dar știe deja că vrea să-și ajute mama și vrea să fie ca toți ceilalți, un băiat normal. Dar, într-o lume degradantă și în plină descompunere, Shuggie își dă seama că e cumva diferit. Ca și cum ceva în interiorul lui e îmbinat greșit, pentru că e mereu hărțuit Toți pot vedea ce este, doar el nu. Băiatul încearcă să se adapteze, corectându-și mersul «de fată» și memorând scorurile de la fotbal în loc să se joace cu păpușile.

Această poveste sfâșietoare este despre dragostea necondiționată a copiilor. Este, de asemenea, despre dependență, despre o țară măcinată de șomaj și despre cât de greu este să te integrezi într-o societate damnată și abandonată. Este o carte luminoasă, tragică și sfâșietoare – cum să iubești demn pe cei de lângă tine când societatea îi abandonează și dezumanizează.” — Vasile Ernu

„Toată lumea queer știe că Frida Kahlo a fost bisexuală, motiv pentru care a și tot fost recuperată în ultimii ani. Dar, din tot ce s-a mai scris despre ea, pare că mai degrabă și-a trăit atracția pentru bărbați – vezi Diego Rivera și Troțski –, decât cea pentru femei. Din punctul ăsta de vedere, și nu numai, romanul e dezamăgitor. Mi s-a părut o variantă mai poetică a filmului pe care s-a chinuit Salma Hayek să-l facă în 2002 (pentru că nu era nimeni interesat de povești ale femeilor) și, evident, nu prea e explorată atracția artistei și pentru femei.” — Iulia Stoichiț

„Un roman de debut scris cu multă vervă, care se concentrează pe relațiile dintre trei protagoniști de naționalități și din medii sociale diferite din Hong Kong: o tânără irlandeză care predă engleza într-o școală cu pretenții, un bancher britanic absolvent de Eton și Oxford cu care tânăra irlandeză începe o relație fără obligații, și o avocată de drept corporativ din Hong Kong, școlită la Cambridge. La apariția celei din urmă, cele două femei se îndrăgostesc subit una de cealaltă.

Romanul e o critică socială spumoasă, dar și o scanare lucidă a trecutului colonial și a dinamicii dintre irlandezi, britanici și asiaticii din vechiul protectorat. În subtext, explorează felul în care limbajul codifică diferențe culturale și de clasă, ca și modul în care traumele, stigma și homofobia ating și periclitează iubirea queer.” — Alina Purcaru

„Pe insula Procida, în apropiere de Napoli, dar într-o izolare de tot și de toate, crește sălbatic Arturo, un băiat orfan de mamă, lăsat să se descurce singur de un tată aventurier, Wilhelm. În curând, tatăl își va lua o mult mai tânără soție, Nunziata, care are aproape vârsta lui Arturo, adolescent fascinat de tată, de la care împrumută inclusiv cruzimile și răceala. În curând va afla însă că plecările prelungite ale tatălui nu sunt escapade cavalerești acoperite de glorie, cum își imagina, ci incursiuni hedoniste în căutarea iubirii altor bărbați. 

Casa însăși în care locuiesc cu toții, Casa junilor, pe care Wilhelm o moștenește de la excentricul ei proprietar, e un loc al întâlnirilor nocturne, la care nicio femeie nu e acceptată. Romanul Elsei Morante rămâne o capodoperă inepuizabilă despre feluritele iubiri și cruzimi cu care adesea acestea se confundă.” — Alina Purcaru

„«Sărutul femeii-păianjen» vorbește, în primul rând, despre puterea ficțiunii. Două personaje masculine, un homosexual mai în vârstă și un tânăr revoluționar marxist, care par a nu avea nimic în comun, se găsesc în aceeași celulă de închisoare din Argentina în 1975; doi bărbați pe care-i despart gusturile estetice, ideologia și orientarea sexuală ajung să dezvolte o relație dincolo de simpla amiciție ori cordialitate prin miracolul filmelor povestite de unul dintre ei. Romanul e un vârtej de istorii – ca din gura unei Șeherezade moderne – care dislocă miraculos prejudecăți & clișee, dovedind încă o dată că forța de seducție a poveștilor e inepuizabilă. Romanul a stat la baza unui celebru film omonim din 1985, regizat de Hector Babenco.” — Dan-Liviu Boeriu

„Acțiunea romanului Cetatea cucului din nori acoperă, alternativ, planuri și epoci diferite – antichitatea târzie, cucerirea Constantinopolului, prezentul dintr-un orășel din Idaho, viața la limita supraviețuirii în războiul din Vietnam și cea dintr-o capsulă hipertehnologizată, Argos, care poartă toată cunoașterea omenirii și câțiva supraviețuitori, după ce Pământul intră în stadiu terminal. 

Legătura dintre toate acestea o face un manuscris antic, parțial recuperat și tradus cu pasiune din greaca veche de Zeno Ninis. Zeno e un bărbat gay care niciodată nu și-a făcut publică identitatea și nici iubirea pentru camaradul de luptă din Vietnam, un profesor britanic de limbi clasice, care i-a aprins și mai mult apropierea de greaca veche. E un roman splendid, despre curaj și povești care ne ridică în cele mai crâncene momente, iar Zeno, un salvator, în toate sensurile cuvântului.” — Alina Purcaru

Roberts îți prezintă o explorare complexă și nuanțată a unui triunghi amoros în Anglia anilor 1950. Marion povestește cum, la 14 ani, l-a întâlnit pe Tom, fratele puțin mai mare al prietenei sale, de care s-a îndrăgostit. Dragostea ei pentru Tom continuă până la vârsta adultă, după ce acesta devine polițist și, în cele din urmă, soțul ei. Dar Tom și Patrick, un curator de artă homosexual care le devine prieten intim, sunt la fel de atrași unul de celălalt. Roberts schimbă inteligent naratorii pentru a oferi perspective alternative asupra complexității și intimității crescânde și excelează în a descrie provocările de a fi homosexual într-o perioadă în care sexul între bărbați era ilegal. Romanul a stat la baza filmului omonim din 2022, cu Harry Styles, pe care îl regăsim pe copertă.

„Hustvedt spune povestea unei artiste a cărei operă este în mare parte nerecunoscută și care este convinsă că arta ei rămâne mereu în umbră pentru că este femeie. Decide să folosească trei «măști» masculine pentru a-și face cunoscute creațiile, iar la final să dezvăluie acest lucru lumii artistice new-yorkeze, pe care ea o consideră superficială și dominată de bărbați. Cele trei așa-zise măști pe care le alege sunt un tânăr frumos și necunoscut, un homosexual de culoare și un artist celebru. Doar că, așa cum se întâmplă adesea în viață, planul ei nu decurge până la capăt întocmai cum și-a dorit. 

Siri Hustvedt te aruncă într-un carusel de idei și de percepții, multe dintre ele deformate de perspectivă, de memoria colectivă, de dorințe sau de zidurile pe care le construim în jurul nostru.” — Dorina Tătăran

„A doua parte din integrala prozei scurte a unuia din cei mai populari scriitori brazilieni din toate timpurile, prima numindu-se «Cea mai mică femeie din lume». Clarice Lispector scrie o proză psihologică, texte scurte și intense care au în prim-plan mai ales lumea interioară a femeilor și relațiile dintre ele, fie romantice sau de familie. Pentru ea cu adevărat contează stările, senzațiile, emoțiile, experiențele interioare, angoasele, trăirile, vulnerabilitățile la care ajunge cu ajutorul a foarte puțină acțiune în care se implică personajele sale (de multe ori copii ori bătrâni în situații limită), care mai mult trăiesc și gândesc decât acționează, psihologicul aici fiind mai important decât aventura.” — Mihail Vakulovski

„Nefericirea este corpul amorf și monocrom în care plutesc personajele și acțiunile acestui roman. Dar în această mare de neîmplinire sunt câteva vârfuri fosforescente, câteva chipuri și pasiuni care îl ridică în galeria celor mai apreciate cărți ale secolului XX. Două dintre aceste chipuri coagulează toată tensiunea homoerotică a mediilor universitare, upper middle class și aristocratice ale Angliei interbelice. 

Mai întâi e lordul Sebastian Flyte, un tânăr «fermecător de frumos», care-și poartă cu grație ursulețul de pluș, cămășile de mătase și povara unei familii disfuncționale, de care protagonistul, căpitanul de infanterie Charles Ryder, se îndrăgostește fără a-și putea numi iubirea altfel decât prietenie. Apoi e excentricul Anthony Blanche, un estet plimbat prin lume, proprietar al două sculpturi de Brâncuși, care-și declară apetitul pentru «băieții gustoși», neputând însă să trăiască după bunul plac într-o Anglie unde homosexualitatea era încă incriminată. Locuind în aceeași Anglie, Evelyn Waugh nu explicitează relația lui Charles cu Sebastian, dar obsesia deghizată în prietenie este atât de intens și minuțios construită, că-i mai convingătoare decât ar fi orice ecuație amoroasă scrijelită pe pereții bătrânului conac de la Brideshead.” — Oana Purice

„Volumul cuprinde o selecție relevantă, ordonată cronologic, din uriașul corp poetic lăsat de Pasolini. Profund racordată la problemele politice care au marcat Italia postbelică, directă, cu o notație frustă, realistă, poezia lui încorporează un lung inchizitoriu făcut unei societăți ipocrite, fasciste, mic-burgheze și amnezice. 

Trimiterile la iubirea queer sunt parte din același flux hiperconștient prin care își delimita o poziționare în propria epocă și încerca să integreze conflictul propriei moșteniri, inclusiv raportarea la credință. E o poezie pe cât de virulentă, de directă, pe atât de densă, interogativă, erudită și aluzivă. În ea intră și periferia Romei, și moartea lui Gramsci, și crezul plin al unui poet marxist, și contestarea absolută a unei ordini vechi, și corul eriniilor și «băietanii frumoși» care aleargă în lumină.” — Alina Purcaru

În „Aristotel și Dante descoperă secretele Universului”, prima carte din serie, doi băieți dintr-un orășel de la graniță s-au îndrăgostit. Acum ei sunt nevoiți să descopere ce înseamnă să rămâi îndrăgostit și să-și construiască o relație într-o lume care pare că le pune la încercare însăși existența. Toată perioada liceului, Ari a îngropat adânc în sine cine este el cu adevărat, rămânând tăcut și invizibil. S-a așteptat ca ultimul an să fie la fel. Dar când s-a îndrăgostit de Dante, ceva din el a ieșit la iveală și acum simte că nu se mai poate întoarce la cine era înainte.

„Simon și Baz sunt elevi la școala de magie Watford. Ei sunt dușmani și colegi de cameră, dar curând aflăm ca Baz e îndrăgostit în secret de Simon. Acesta îl ajută pe Baz să descopere cine a ucis-o pe mama lui și, din rivali, devin iubiți. Totul într-o lume fantastică cu magie, magi, vampiri și tolomaci.” — Danny Cassy

Continuând povestea din „Scandalul” și „Noi contra voastră”, noul roman al lui Backman ne propune un final răvășitor. Reîntorși în oraș pentru a conduce pe ultimul drum o ființă iubită, Maya și Benji – personajul gay al seriei – vor fi atrași, vrând-nevrând, în vârtejul vechilor probleme. 

Doi băieți se întâlnesc. Se împrietenesc. Se îndrăgostesc. Charlie și Nick merg la aceeași școală, dar nu au vorbit niciodată. Până când, într-o zi, sunt obligați să stea împreună. Se împrietenesc repede și, în scurt timp, Charlie se îndrăgostește de Nick, chiar dacă nu crede că ar avea vreo șansă. Dar iubirea lucrează în moduri surprinzătoare, iar Nick este mai interesat de Charlie decât realizează oricare dintre ei. Romanul a devenit de curând un serial de succes produs de Netflix.

„Avocatul Wallace moare și ajunge la ceainăria lui Hugo, luntrașul de culoare care duce sufletele spre tărâmul de dincolo, pe o ușă de la etajul patru al ceainăriei lui. Dar Wallace nu este pregătit să renunțe la viață, în care s-a ocupat mai mult de serviciu decât să trăiască. Cei doi se îndrăgostesc, deși unul e fantomă, iar celălalt om viu. O poveste plină de speranță despre cum niciodată nu e prea târziu pentru dragoste.” — Danny Cassy

„Amândoi mor la sfârșit” a fost un adevărat fenomen, iar acum, în romanul a cărui acțiune se desfășoară cu șapte ani înainte, doi străini își petrec o singură zi împreună. Ziua în care „Crainicii Morții” dau primul telefon. Orion și Valentino se cunosc în Times Square, iar intre ei se formează imediat o legătură profundă. Însă când se dau primele telefoane de Ziua Sfârșitului, viețile lor se schimbă pentru totdeauna: unul dintre ei este sunat. Deși niciunul dintre băieți nu știe sigur cum se va termina ziua, amândoi știu că vor să o petreacă împreună.