Am întrebat tineri romi de ce nu-i bagă nimeni în seamă în anul Centenarului

România modernă, în ciuda delirului naționalist și militarist, nu a fost și nu este compusă doar din soldăței și persoane cu fetiș pentru portul tradițional. Pentru a arăta și fața cealaltă a României, despre care se discută puțin spre deloc în contextul sărbătoririi Marii Uniri, am vorbit cu tineri romi care schimbă ceva în societatea românească despre ce înseamnă pentru ei Centenarul și cum e să trăiască într-o țară în care istoriografia oficială le ignoră contribuția.

VICE: Ce înseamnă pentru tine să fii tânăr rom în România?
Cosmo: Pentru mine, a fi rom în țara asta înseamnă din ce în ce mai des a naviga cu atenție în multe white spaces. Îmi displace sintagma, dar altfel nu știu cum să explic faptul că în anumite contexte sociale trebuie să vorbesc într-un anumit fel, să fiu din cale afară de politicos, altfel lumea mă privește cu reticență, în anumite cazuri chiar cu dispreț.

De cele mai multe ori, din exterior nu sunt perceput ca rom - aparent nu mă încadrez în imaginea tipică etniei – dar cu siguranță sunt perceput ca un element străin, așa că am învățat cum să-i fac pe cei din jur să se simtă confortabili cu prezența mea. Mă refer la interacțiunile cotidiene cu cei trecuți de o anumită vârstă sau chiar cu tineri mai conservatori de fel - am învățat că cel mai bun mod de a dezamorsa o posibilă situație tensionată este să fiu exagerat de politicos.

Ce evenimente ai vrea să vezi anul acesta cu ocazia centenarului?
Cât mai multe evenimente culturale care aduc în prim-plan aportul minorităților la ce înseamnă astăzi România. Și nu mă refer doar la romi, îmi place să cred că toate minoritățile naționale și-au lăsat o amprentă pozitivă asupra culturii țării ăsteia – fie că e vorba de muzică, de gastronomie sau de vocabularul nostru activ. Oricât ar încerca o mare parte din concetățenii noștri să nege asta, România clar ar fi fost mai săracă fără minorități.

Ce ţi-ar plăcea să se schimbe în România?
Cap de listă ar fi respectul. Respectul pe care îl primim noi, ca etnie. Nu pot să cer oamenilor să mă placă, în schimb, pot să le cer oamenilor să mă respecte. Respectul ăla fundamental - să nu mă lovesc de apelativul „țigan” la locul de muncă sau în vreo instituție publică, să nu fiu tratat diferit prin spitale doar pentru că arăt sau mă îmbrac într-un anumit fel, să nu-mi fie refuzat accesul în restaurante/baruri/water park-uri pe baza etniei.

Ce faci pentru a aduce schimbarea?
Încerc prin propriu-mi exemplu să arăt majoritarilor că merităm respect, că, indiferent de cât de adânc înrădăcinate în mentalul colectiv sunt stereotipurile negative legate de romani, majoritatea trăim o viață absolut normală. Cu toții ne lovim cu aceleași probleme în România și, indiferent de etnie, cu toții vrem ce-i mai bun pentru noi și familiile noastre.

VICE: Cum e pentru tine să fii tânăr rom în România?
Tudor Adrian: Sunt unul dintre copiii romi care a avut norocul de a se naște într-o familie cu venituri modeste, dar suficiente pentru a mă trimite la școală hrănit și îmbrăcat. La școală nu am fost discriminat, dar colegii mi-au dat porecle precum „Guță” sau „Țigane”, apelative care mă urmăresc și astăzi. Când am hotărât să mă angajez, m-am gândit că voi pleca cu a doua șansă doar din cauza pigmentului pielii mele. Mi-am dat seama la scurt timp că au fost niște false probleme. Asta pentru că nu am simțit că aș fi fost discriminat din cauza faptului că sunt rom, sau cel puțin nu știu, și nici cu colegii de la birou nu am avut situații în care să simt vreo inegalitate. Însă, am avut câteva momente în viața personală când am simțit că etnia mea este privită cu reticență.

Am avut iubite care nu au avut curajul să le arate părinților poze cu mine de teama reacției când ar fi văzut că sunt rom. Pe de altă parte, mulți dintre prietenii mei sunt rasiști. Consideră că romii sunt cei care falimentează România și ne fac pe toți de râs prin străinătate, dar că eu sunt diferit, că nu au nimic cu mine pentru că „nu sunt la fel ca ăia”. Adevărul este că, în mai toate grupurile de prieteni, există un „țigan”, despre care toți din acel grup spun că „țiganul lor este diferit, nu este ca ăia”.

Asta ar trebui să le dea tuturor de gândit, că majoritatea romilor suntem la fel ca prietenul lor, nu că amicul lor este diferit, ci că diferiți sunt ăia despre care se spune că ne fac de râs peste hotare.

Ce evenimente ai vrea să vezi anul acesta cu ocazia centenarului?
Aș vrea ca măcar o zi, din cele 365 de zile ale anului 2018, să fie dedicată special minorității rome din România. O singură zi în care să sărbătorim istoria, cultura și obiceiurile romilor, dar să și comemorăm toate abuzurile și nedreptățile la care au fost supuși.

Ce ți-ar plăcea să se schimbe în România?
Nu cred că se poate schimba ceva de la sine, este nevoie de implicare. Văd că se vorbește foarte mult despre discriminarea din alte țări, despre fenomene precum Black Lives Matter, dar discriminarea minorității rome în România este cel puțin la fel de gravă ca discriminarea din SUA, doar că despre asta se vorbește mai puțin. Puțini sunt cei care știu că romii au fost sclavi timp de 500 de ani în țara noastră.

În al doilea rând, cred că România trebuie să devină mai tolerantă pentru a progresa. Sunt prea multe „războaie” în desfășurare între cetățenii români care nu fac altceva decât să ne țină pe loc și să ne transforme în masă de manevră. Romii sunt disprețuiți și văd că ne bucurăm când aceștia emigrează în alte țări ca să „scăpăm noi de problemele cauzate de ei”.

De asemenea, într-o eră în care căsătoriile între persoanele de același sex au devenit normalitate, noi încercăm să mergem în sensul opus. Simt totodată că subiectul refugiaților nici nu poate fi pus în discuție în România de astăzi. Ajung la concluzia că, de fapt, toate problemele sunt cauzate de frica de necunoscut și de lipsa educației, pentru că cel mai ușor mod de a controla masele de oameni este prin frică. Hai sa redeschidem dialogul.

Ce faci pentru a aduce schimbarea?
Mă duc la vot, mi-am exercitat de fiecare dată acest drept. În al doilea rând, mă implic, nu stau să comentez de pe margine. Deși lucrez într-o multinațională, am participat la internship-uri în instituții publice și la multe programe ale ONG-urilor pe care le susțin. În prezent sunt consilierul unui deputat, membru în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. Prin munca asta reușesc să schimb lucruri prin simplul fapt că sunt conectat la problemele grave cauzate de discriminare. De exemplu, chiar în centrul Bucureștiului sunt școli generale în care unii profesori nu acceptă romi în clasele lor. Școli în care copiii romi sunt umiliți și abuzați doar din cauza culorii pielii. Lucru care mă determină și mai mult să continui să mediez sau să rezolv probleme mici.

VICE: Ce înseamnă pentru tine să fii tânără romă în România?
Georgiana: Să fiu tânără romă, albă și cu studii superioare în România este un privilegiu față de celelalte fete rome din cartierul meu, care nu au avut norocul să fie sprijinite așa cum am fost eu, ca să ajung astăzi să termin un master și să am un loc de muncă. Dar, dacă mă raportez la prietenii/le mele ne-rome, pot să spun ca este destul de greu, să nu ai susținerea părinților tăi și să încerci să supraviețuiești în București cu un salariu minim pe economie, locuind în chirie.

Să combați stereotipurile veșnice pe care le au majoritarii despre romi și rome devine o luptă pe care nu ai cum să o duci la final de una singură. E foarte greu să-i convingi că toate problemele pe care le au romii nu se bazează pe lipsa educației și că este un cerc vicios din care este foarte greu să ieși dacă nu ai norocul să fii tras de cineva care te poate ajuta. Totodată, e greu să-i faci pe oameni să vadă întreg contextul: mentalitatea părinților, situația financiară a familiei, domiciliul, sistemul educațional, sexismul, gradul de discriminare prezent în societate, inegalitatea de șanse etc.

Ce evenimente ai vrea să vezi anul acesta cu ocazia centenarului?
Mi-ar plăcea să văd evenimente despre romi și rome finanțate de instituțiile statului român, cum ar fi, de exemplu, campania lansată de Asociația E-Romnja în contextul centenarului, numită „100 de Femei Rome pentru Centenar” și care își propune să ofere vizibilitate muncii femeilor rome de la nivel local.

Ce ţi-ar plăcea să se schimbe în România?
Mi-ar plăcea să se schimbe conducerea, să nu mai existe atâta ură împotriva asistaților sociali, ci să existe servicii integrate. Oamenii să fie mai toleranți în ceea ce privește grupurile vulnerabile. Victimele violenței să fie luate în seamă atunci când depun plângere împotriva agresorilor și nu descurajate de către polițiști.

Aș vrea ca autoritățile locale să se implice mai mult în rezolvarea problemelor din comunitățile de romi, ca sistemul educațional să fie accesibil pentru toți copiii și nu doar pentru cei cu bani, să nu mai existe școli sau săli de clasă doar cu copii romi.

Ce faci pentru a aduce schimbarea?
Din 2013 îmi desfășor activitatea în cadrul E-Romnja – o asociație feministă care luptă pentru promovarea drepturilor femeilor rome. Am fost facilitatoare comunitară timp de 3 ani în comunitatea de romi din Mizil, din care provin. Am format un grup de inițiativă locală din care fac parte femei rome și ne-am implicat în rezolvarea problemelor locale prin advocacy pentru dezvoltare comunitară.

De asemenea, organizez cu un grup de fete rome și băieți romi discuții pe teme precum bullying, căsătoria timpurie, stereotipuri, importanța educației, particip la acțiuni feministe pe teme precum violența împotriva femeilor, educație sexuală, drepturi reproductive, egalitate de șanse între femei și bărbați, sterilizarea femeilor rome.

VICE: Ce înseamnă pentru tine să fii tânără romă în România?
Alina: Înseamnă a crește într-o lume în care indezirabilul și urâtul reprezintă etnia din care faci parte. Să nu afli nimic despre istoria, cultura ta, întotdeauna negociind identitățile între a fi român sau rom, mereu să fii și în afară și înăuntru în anumite situații. Să deschizi televizorul cu speranța că nu zic iar ceva rău despre etnia ta, iar când s-a întâmplat ceva rău, să speri că nu a făcut asta un rom. Mi-a luat mult să mă simt bine în pielea mea, când eram mică eram mult mai închisă la culoare, buzele erau mai mari, nasul era mai borcănat și nu păream ca restul copiilor. Odată cu asta veneau și injuriile de rigoare.

Ce evenimente ai vrea să vezi anul acesta cu ocazia centenarului?
Am fost invitați de CNCR (Centrul Național de Cultură a Romilor) și guvern să jucăm piesa Marea Rușine în mai multe orașe din țară. Până să primim invitația, nu auzisem nimic despre cum vom sărbători minoritățile în cadrul centenarului. E un prim pas, dar aș vrea să ne știm istoria mai bine.

Ce ţi-ar plăcea să se schimbe în România?
Dacă aș avea o baghetă magică, mi-ar plăcea ca toți copiii romi și neromi să aibă acces la educație. Mi-ar plăcea să nu mai fie cool să discriminezi pe cineva, iar cel care discriminează să fie cel ostracizat. Acum, cine discriminează, fie că e în media sau în alte parte, e șmecher. Rasismul, în special cel direcționat împotriva romilor, încă nu a devenit o practică universal condamnată.

Ce faci pentru a aduce schimbarea?
Din păcate, nu am posibilitatea să lucrez la politici publice. În schimb, ce am făcut în țară, a fost să generez un nou tip de artă romă. O artă romă care nu exotizează, cum eram obișnuiți până atunci, să vedem hăhăieli despre romi sau partea asta în care romii veneau doar să distreze în costume colorate. Ei bine, eu am venit îmbrăcată în negru, prin 2010, să-mi spun povestea. Să spun că nu sunt diferită de alți, doar că nu am avut același acces la resurse.

VICE: Ce înseamnă pentru tine să fii tânăr rom în România?
Lucian: Tânăr rom în România înseamnă pentru mine atât oportunități, cât și neajunsuri. Oportunități pentru că am intrat în contact cu alte persoane asemenea mie, împreună cu care am dezvoltat relații de prietenie și colaborare, iar neajunsuri pentru că în toate regiunile țării ne confruntăm cu probleme similare, toate derivând din discriminare. Ca reprezentant al societății civile (membru fondator al Asociației Juriștilor Romi), mi-am dat seama ca tinerii romi au o sete de viață și idei foarte bune, care, după implementare, ar schimba nivelul calității vieții în rândul romilor.

Ce ţi-ar plăcea să se schimbe în România?
Sincer, aș dori ca situația politică în România să nu mai fie atât de instabilă. Problema e că schimbarea trebuie să pornească de jos în sus, astfel că, în primul rând noi, oamenii de rând, ar trebui să ne schimbăm atitudinea în ceea ce privește viața și valorile după care ne ghidăm.