Obezitatea politicienilor e strâns legată de nivelul lor de corupție, conform unui cercetător

În fiecare an, premiile IgNobel scot în evidență cele mai bizare și improbabile studii științifice. La fel ca și premiile Nobel, sunt împărțite pe discipline: pace, economie, medicină, chimie. De toate pentru toți. Printre câștigătorii ediției din 2021, am descoperit un studiu care arată că barba a supraviețuit în timp datorită abilității ei de a absorbi lovituri în timpul unei lupte sau un alt studiu care dovedește că orgasmul decongestionează nasul.

Aceste premii se acordă de Universitatea Harvard „celor care întâi te fac să râzi și apoi îți dau de gândit”. Anul acesta, unul dintre câștigători a fost Pavlo Blavatsky, profesor de economie la Școala de Business Montpellier, care a reușit să facă legătura între corupția dintr-o țară și obezitatea liderilor ei. În termeni concreți, cu cât un politician e mai gras, cu atât sunt mai mari șansele să fie corupt. Ca să dovedească această ipoteză, cercetătorul a luat ca exemplu 15 țări din fosta Uniune Sovietică.

Cu ocazia ceremoniei de premiere, am stat de vorbă cu cercetătorul francez despre acest studiu bizar și provocator.

VICE: De ce ai ales să studiezi acest subiect?
Pavlo Blavatsky: Am citit într-un ziar povestea lui Volodîmîr Zelenski, un actor ucrainean care a jucat într-un serial rolul unui președinte pornit împotriva corupției și a fost favorit la alegerile prezidențiale reale. Așa am început să fiu interesat de corupția din politică. Am realizat că nu există suficiente studii pe subiect. În timp ce investigam, am observat că procesul de corupție implică invitații ale oamenilor puternici la restaurante, pentru că astfel nu li se oferă mită direct, iar corupția e mai greu de dovedit. Când mergem des la restaurante, riscăm să ne îngrășăm, și e greu să slăbim apoi, dacă nu avem un stil de viață activ.

Cum ai realizat studiul?
Am căutat online fotografii cu miniștri din 15 țări din fosta Uniune Sovietică (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kyrgyzstan, Letonia, Lituania, Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan). Am încercat să găsesc fotografii cu fețele lor, făcute în timpul unor vizite sau conferințe, care arată ca unele de pașaport. Am ajuns să colecționez 299 de fotografii din 2017. Și apoi le-am analizat.

Ai folosit un algoritm ca să le examinezi?
Da, am folosit un software de inteligență artificială care recunoaște trăsăturile umane și funcționează în etape. A primit și informații despre fețe și statură. Și l-am programat să poată identifica masa corporală după față. Am avut șase categorii, de la slab la obezitate critică. După ce software-ul a fost pregătit, i-am arătat fețele politicienilor.

Dar cum poți analiza gradul de corupție al unei persoane?
Am colectat mai multe liste cu trăsături specifice corupției din toată lumea și până la urmă am folosit Indexul Internațional de Percepție a Corupției, Indicatorul de Corupție al Băncii Mondiale și Indexul de Integritate Publică. Datorită acestor studii, am reușit să acordăm un scor de corupție fiecărui ministru.

Cât a durat studiul?
Mult! Ne-a luat patru luni numai ca să adunăm fotografiile. Cu totul, studiul a durat doi ani. Am ajuns atât de departe cu el pentru că a fost complet inovator. Nimeni n-a mai făcut așa ceva până acum. Am început de la zero.

Cum îți explici că persoanele cele mai corupte sunt cele mai obeze? Poți fi obez și fără să fii corupt, nu?
La început, când am analizat legătura dintre indexul de masă corporală al miniștrilor și corupție, mi s-a zis că poate politicienii era mai grași pentru că așa era majoritatea populației țării respective. Așa că am adăugat în cercetare și greutatea medie a populației, pe lângă cea a miniștrilor, și am găsit diferențe. Asta înseamnă că, într-o țară percepută drept coruptă, e aproape sigur că cetățenii sunt mai puțin grași decât politicienii. Și viceversa. În țările cel mai puțin corupte, votanții sunt mai grași decât politicienii, pentru că miniștrii nu sunt invitați atât de des la restaurant.

Ce ai câștigat odată cu acest premiu?
Recunoștință. Nu mă așteptam ca oamenii să fie interesați de studiul meu. Cât despre bani, premiul Nobel obișnuit e în valoare de nouă sute de mii de euro, pe când eu am primit zece miliarde de dolari vechi din Zimbabwe, care nu valorează nici măcar cinci euro. E doar o glumă.

Ce concluzii ai tras în urma studiului?
Cred că ar fi foarte util dacă am putea folosi metoda asta în timpul alegerilor electorale. Corupția are consecințe serioase asupra economiei. S-a dovedit că întârzie dezvoltarea unei țări, crește costurile anumitor proiecte precum construirea de autostrăzi, crește datoriile publice și cheltuielile militare. E de interes public să luptăm împotriva ei.

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.