Doi senatori le-au răspuns elevilor care consideră uniforma obligatorie în România o porcărie

La sfârșitul lui mai, când lumea se pregătea ba de bacalaureat, ba de redeschiderea teraselor, Lucian Iliescu, senator PMP, depunea un proiect de introducere a uniformelor obligatorii în școli. Pentru a-și justifica inițiativa, senatorul a invocat mai multe argumente: așa se face și în școlile de prestigiu din Vest, uniformele reduc diferențele de statut social, simplifică munca părinților de a-și pregăti copiii pentru școală, diminuează nivelul de violență și agresivitate, iar profesorii își pot disciplina mai ușor elevii. Totodată, proiectul prevede că Ministerul Educației îi va acorda fiecărui elev 350 de lei pe an, bani pe care familia copilului îi va folosi ca să-i cumpere uniformă.

Pe pagina de Instagram VICE, cei mai mulți tineri par să se opună proiectului. Unii l-au acuzat pe inițiator că ar avea o mentalitate comunistă. Elevii au sesizat totodată că uniforma are rolul de a-i înregimenta și de a le limita libertatea de expresie. În plus, argumentul că uniforma ar reduce nivelul de violență și agresivitate nu pare să fie foarte convingător, mulți tineri fiind de părere că fenomenul de bullying trebuie combătut prin educație, nu uniformizare vestimentară.

Cu nemulțumirile și nelămuririle elevilor drept punct de plecare, am vorbit cu doi senatori și experți în sistemul de învățământ, pentru a vedea care sunt argumentele pro și contra. Din tabăra pro am stat de vorbă cu Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației și actual senator PSD, iar din cea contra cu Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii și actual senator USR, membru în Comisia pentru învăţământ.

VICE: Ce credeți despre proiectul de introducere a uniformelor obligatorii?
Ecaterina Andronescu: Mă amuz când aud că proiectul a fost propus de cineva din PMP. În 2007, când președinte era Traian Băsescu, eu am fost inițiatoarea legii 35, care viza creșterea siguranței în școlile din România. Și unul dintre subiectele pe care le-am introdus atunci în lege a fost și uniforma. Nu cum aveam înainte de 89, ci una care să fie specifică liceului. M-am gândit că e mai ușor să identifici pe stradă un copil în uniformă și este mai ușor protejat, atât de cetățeni, cât și de Poliție. Când legea a ajuns la promulgare, domnul Băsescu a trimis-o înapoi, pentru că n-a fost de acord.

Inițiatorul proiectului susține că uniforma școlară va reduce nivelul de agresivitate în rândul elevilor. Dumneavoastră ce credeți?
Din experiența mea de dascăl, spun că această uniformă nu are cum să reducă agresivitatea între copii. Ea se reduce prin educație, atât acasă, cât și la școală. Eu nu m-aș opune, dar cu această precizare: să nu fie o uniformă identică în toată țara, în toate școlile. Să o aleagă părinții și profesorii din școală. La fel de important e să găsim o formulă de ajutorare pentru acele familii care nu dispun de mijloacele necesare cumpărării unei uniforme.

Credeți că o uniformă ar reduce diferențele de statut social dintre elevi?
Într-un fel, îi pune pe elevi pe-un picior de egalitate. Unul dintre principiile pe care trebuie să le dezvoltăm în școală este egalitatea de șanse. Probabil că un copil care vine dintr-o familie cu resurse foarte scăzute se va uita cu jind la cel care vine îmbrăcat în niște haine care costă foarte mult. Asta generează o frustrare, pe care nu avem cum să nu o luăm în considerare. E adevărat că aceste diferențe sociale se văd și în alte aspecte, dar cât sunt împreună la școală, bine ar fi să promovăm ideea asta a egalității de șanse.

Unii elevi reclamă faptul că uniformele reprezintă o mentalitate învechită, chiar comunistă.
N-are nicio legătură cu mentalitățile comuniste. Uitați-vă în țările cu tradiție în învățământ. Veți vedea că uniforma școlii are trei, patru sute de ani și tradiția se păstrează. Este o mândrie că ai aparținut unei comunități care are o etichetă de școală valoroasă, cu performanță. Și mulți o poartă cu mândria că aparțin unei comunități.

Dar nu credeți că se încalcă libertatea de expresie a elevului?
Nu. Uniforma aleasă în mod corespunzător nu are de ce să limiteze libertatea de exprimare. A te exprima înseamnă și a te exprima verbal, nu numai prin îmbrăcăminte. Poți să ai libertatea și resursele să-ți cumperi orice fel de haine, dar dacă comportamentul tău este sub demnitatea umană, asta nu înseamnă că ai câștigat ceva.

Ajută uniforma profesorul în disciplinarea elevului, așa cum spune inițiatorul proiectului de lege?
Nu cred că ajută propriu-zis la disciplinare. Dar uniforma poate fi asociată unui anumit fel de comportament. Eu sunt profesor, nu-mi permit să mă comport dincolo de ce-mi permite haina de profesor. Și la elev ar trebui să fie același lucru. Poate este mai reținut și pe stradă, că lumea îl vede.

VICE: Cum vi se pare proiectul cu uniformele obligatorii?
Vlad Alexandrescu: Legislația actuală dă deja posibilitatea școlilor să introducă uniformă sau alte semne distinctive. Dar această lege nouă vine și spune că uniforma este obligatorie. Nu sunt în favoarea acestei idei, e un mod de a uniformiza exterior copiii. Dar ei sunt foarte diferiți, mai ales interior. Trebuie percepuți ca ființe diferite, individuale. E și o măsură care reactivează o nostalgie a regimului ceaușist, când elevii nu erau doar îmbrăcați în uniforme, dar aveau și un număr, ca la pușcărie. Iar numărul ăsta trebuiau să-l poarte mereu, pentru a putea fi reperați în afara școlii. Vezi că un elev fumează la colțul străzii, te uiți la numărul lui, dai telefon la Poliție și spui că l-ai prins fumând.

Deci vi se pare că uniforma obligatorie este o formă de înregimentare?
Da. Pentru că, dacă nu o ai pe tine, dup-aia vine represiunea. Vine directoarea în clasă, face o descindere bruscă în timpul orei, vede dacă toți elevii au uniforma, observă că sunt fete care au fusta cu trei centimetri mai scurtă. Până la urmă, nici nu știu cât pot fi făcute de obligatorii. Ce faci cu elevul care vine fără? Îl dai afară din școală, îi refuzi dreptul la educație, care este constituțional?

Inițiatorul spune că așa se face și în Vest.
Proiectul stabilește o comparație cu școli din UK care au uniforme specifice, dar pe cu totul alt tip de etos. Etosul unor colegii prestigioase, de elită, private, cu o adevărată mândrie a apartenenței la o școală sau la alta. În România nu asta e problema acum, că nu se diferențiază școlile între ele. Problema e a învățământului de masă, care e la un nivel foarte scăzut, copiii se plictisesc la ore, au sentimentul că pierd vremea, se întorc acasă obosiți și fără chef, evaluările sunt o batjocură.

Credeți că o uniformă ar putea diminua nivelul de agresivitate din școli?
În privința agresivității elevilor, există deja o lege a bullying-ului. Ea reglementează, interzice bullying-ul în școli și prevede anumite măsuri. Acum depinde și de dascăli, dacă sunt suficient de abili ca să repereze bullying-ul, pentru că acesta nu se exercită doar în timpul orelor, ci în special în perioada pauzelor, în orele de sport, în curtea școlii. Uniforma nu ajută, doar nivelează. Iar o nivelare nu este neapărat bună.

Dar oare nu l-ar putea ajuta pe profesor să disciplineze elevii la clasă?
Profesorul în 2020 nu mai trebuie să fie ca cel din anii ‘80. Știu că-s nostalgici care visează la perioada în care își dominau elevii prin metode de acest tip, prin uniformizare, represiune, obligativitate, exerciții mecanice, punitive și așa mai departe. Asta nu mai ține astăzi. E greu să fii profesor, și eu sunt, dar trebuie să te reinventezi, să găsești metode de predare și de stimulare a interesului copilului.

Inițiatorul spune că uniforma reduce diferențele sociale dintre elevi. Dumneavoastră ce credeți?
Dacă sunt situații sociale, acolo trebuie ca Primăria sau asistentul social să intervină. Trebuie să existe un buget local pentru ajutorarea unor copii care vin din familii sub nivelul de sărăcie. Dar asta nu înseamnă că dai tuturor copiilor din România, inclusiv celor din familii bune, 350 de lei pe an pentru o uniformă, așa cum dorește inițiatorul legii. Banii ăștia ar trebui să fie dirijați către educația propriu-zisă, nu către haine sau echipamente. Că asta nu reușește România, să-și modernizeze educația, să-i updateze pe profesori sau metodele de predare, să facă orele mai interesante, să-i conecteze pe elevi la realitatea din jurul lor. Aici trebuie lucrat, nu băgat bani într-o groapă fără fund.