Credeam că voi găsi un job mai bun în Europa, dar am ajuns de fapt pe mâna unui traficant de persoane

Kaur e un pseudonim; numele victimelor din acest articol au fost schimbate din motive de siguranță. În videoclipul vizionat de VICE World News, Kaur acuză un agent că a înșelat-o și o ține ostatică. Când Kaur a început să vorbească cu Kaifi în India, credea că va ajunge în Europa prin intermediul unui agent de turism legitim. Dar el avea de gând să o facă victimă a traficului de persoane.

Kaur nu e singura care a trecut prin această experiență. Amrik Singh, un activist punjabi pentru drepturile omului care locuiește în Spania, a salvat peste o sută de femei punjabi care au fost victime ale traficului de persoane în Europa în ultimele două decenii. Singh, 40 de ani, a zis că povestea lui Kaur urmează același tipar pe care l-a tot întâlnit, cel al femeilor care vor să găsească un job în Europa cu ajutorul unor agenți de turism și ajung pe piața de carne vie.

Am descoperit că toate conturile ei de social media i-au fost șterse la scurt timp după ce a apărut clipul respectiv și are telefonul închis, deci ne e mai greu să o găsim. Nu știm unde e, dar am încredere că o vom găsi, ne-a zis Singh prin telefon. Imediat ce a văzut clipul lui Kaur pe WhatsApp, a început să caute indicii ca s-o găsească.

Singh a mai zis că înainte de 2010, femeile din statul Punjab reprezentau 12 la sută din victimele traficului de carne vie, dar acum una din patru persoane traficate din Punjab sunt femei.

Toate cele cinci supraviețuitoare cu care a vorbit VICE World News sunt din Punjab, un stat unde șomajul e foarte mare. Supraviețuitoarele spun că agenții le-au promis că vor călători legal, cu vize, în orașe europene. Dar după ce au aterizat, s-au trezit în ghearele traficanților. În Europa, li s-au confiscat pașapoartele sub pretextul că agenții le vor păstra în siguranță, dar mai târziu, acestea au folosite ca să le șantajeze.

Singh administrează o pagină populară de Facebook unde își avertizează cei o sută de mii de followeri despre traficanții care se dau agenți de turism. A zis că bandele de traficanți din Europa sunt cunoscute pentru brutalitatea cu care își tratează victimele.

În decembrie 2021, trei femei cu vârste între 19 și 22 de ani au plecat din satul lor natal din Punjab ca să ajungă în Europa. Împreună, i-au dat 16 600 de euro unui agent care să le ducă în Italia și Germania.

Singh a zis că agentul a trimis femeile în Serbia, unde membrii unei bande de traficanți le-au sechestrat timp de câteva zile într-un hotel. Banda operează în India, Serbia și Pakistan. Apoi, femeile au fost transferate în Grecia prin Macedonia, iar acolo au fost agresate sexual, bătute și ținute ostatice timp de două săptămâni, până să fie salvate de Singh și echipa lui.

„Au suferit multe traume”, a zis Singh.

Grupurile pentru drepturile omului luptă de mulți ani împotriva bandelor de traficanți care duc bărbați din Punjab în Europa. Un raport ONU din 2009 arată că peste 20 de mii de bărbați încearcă în fiecare an să emigreze din Punjab și mulți dintre ei sunt păcăliți de traficanții de persoane. După mai multe interviuri cu victimele și activiștii pentru drepturile omului din Punjab, VICE World News a descoperit că acum și femeile punjabi au devenit ținte ale traficanților, care le abuzează sexual.

Atât bărbații, cât și femeile din Punjab pleacă peste mări și țări în speranța unei vieți mai bune. „Dar odată ajunși la destinație, descoperă că situația e foarte diferită de ceea ce li s-a spus acasă și vor să se întoarcă”, a zis Amarjyot Ramoowalia de la Helping Hapless, un ONG din orașul indian Chandigarh care îi ajută pe imigranți să revină acasă.

Ramoowalia a declarat pentru VICE World News că primește multe cereri de ajutor de la familii ale căror fiice sunt ostatice în străinătate, adesea în situații de scalvie modernă, în țări europene precum Ucraina, Belarus sau Italia și, uneori, în Singapore, Dubai sau Thailanda.

Într-o ședință recentă a parlamentului, ministrul de Interne indian a zis că niciunul dintre cazurile de trafic de persoane din 2020 nu a avut ca rezultat o condamnare. Conform dosarului de infracțiuni naționale din India, în 2020, 15 femei au fost traficate din Punjab, dar numai două cazuri au fost analizate în instanță și niciunul nu a dus la condamnarea vreunui traficant. 

Două luni mai târziu, Lakhwinder i-a zis lui Simran că i-a obținut permisul de muncă, dar că îl va primi în aeroportul din Cipru, când va ajunge acolo. „În următoarele zile, mi-a rezervat și mi-a anulat zboruri de cel puțin trei ori. Dar nici măcar atunci nu ne-am îndoit de el, nici eu, nici familia mea”, a declarat Simran pentru VICE World News.

Apoi, într-o zi din august 2020, Lakhwinder i-a zis lui Simran că va călători în Italia prin Austria. În ziua călătoriei, Lakhwinder i-a dat lui Simran permisul de muncă la aeroport și i-a zis că se vor întâlni la următoarea destinație.

La scurt timp după plecare, familia lui Simran n-a mai reușit s-o contacteze pe tânără. „La două ore după ce am dat mai multe telefoane disperate, am aflat că Simran fusese arestată în aeroportul din Cipru, din cauză că încălcase niște legi internaționale. Se pare că documentul furnizat de Lakhwinder era fals și nici n-am mai reușit să-l contactăm prin telefon”, a declarat cumnatul lui Simran pentru VICE World News.

Simran a fost condamnată la trei luni de închisoare de un tribunal cipriot. Dar a fost eliberată pentru bună purtare. Azi e refugiată în Cipru și lucrează într-o fabrică de ciocolată.

Simran n-a fost singura femeie păcălită de Lakhwinder. „Tatăl Nikitei își dorea ca fata lui să lucreze în Europa. Am încercat să-i găsesc un job bine plătit în străinătate. Lakhwinder mi-a zis că îi poate obține permis de muncă în Europa sau Statele Unite pentru suma de douăzeci de mii de euro.”

Lakhwinder i-a înmânat documentele și a dispărut după ce a primit banii de la tatăl ei. Abia apoi a descoperit familia că documentele erau false.

Astăzi, există o sută de plângeri împotriva lui Lakhwinder în diverse districte din Punjab precum Bhatinda, Sangrur și Jalandhar. Acesta a stors de la oameni peste două sute de mii de euro și a traficat bărbați și femei în diverse părți ale Europei. Nu se știe unde e în momentul de față, dar mulți săteni își doresc să fie prins, mort sau viu.

Pe ambele părți ale drumului care duce la Gurdwara, vitrinele magazinelor sunt pline cu avioane de jucărie. Sute de credincioși merg spre Gurdwara în fiecare zi, înarmați cu pașaportul și cu o jucărie avion pe care s-o depună la altar în speranța că vor emigra din țară. Vreo 30 de preoți recită rugăciuni speciale pentru imigranți și joburi în străinătate. Iar, din când în când, din boxe răsună poveștile de succes ale unor familii care au primit cetățenie permanentă în alte țări.

Amrinder Singh Khalsa, un preot de lângă Gurdwara, a declarat pentru VICE World News că nu crede că ofrandele sub formă de avioane pot ajuta pe cineva să primească o viză de lucru. „Asta se obține doar prin muncă grea și legală. Trebuie să scăpăm de această mentalitate de sclavi ca să ne salvăm tinerii.”

„Poveștile despre femeile traficate circulă printre familiile punjabi, dar nimeni nu vorbește despre asta, din cauza stigmatului atașat de abuzul sexual”, a zis Suneel Kumar, profesor de studii strategice și regionale la Universitatea Jammu. „Dacă se află astfel de informații, cine o să le mai ia de soție pe femeile abuzate?”

„Tinerii punjabi sunt disperați să plece din țară. Mulți aleg calea legală, dar există mulți șomeri care nu au calificare și acceptă orice metodă ca să plece”, a zis el.

„În majoritatea cazurilor, fermele unde aceștia lucrează se micșorează și ei rămân fără opțiuni. Plus că oamenii din aceste zone nu îndeplinesc criteriile legale ca să lucreze în străinătate, de aceea cad în capcana traficanților”, a adăugat Kumar.

Pe lângă motivația economică, Punjab are o istorie lungă cu migrația, care începe din 1849, când sikhșii au fost introduși în armata britanică indiană imperială și au călătorit în alte țări, ca să lupte în războaie. Mulți s-au întors de acolo cu povești despre ferme prospere din străinătate și i-au făcut și pe alții să își părăsească satele ca să găsească o viață mai bună în alte părți.

Ca să reducă traficul de persoane din Punjab, guvernul indian a impus, în 2012 și 2013, niște reglementări care vizează agenții de turism. Dar aceștia continuă să păcălească persoanele naive cu vize false sau ilegale, conform poliției punjabi. Statisticile lor arată că jumătate dintre cele 2 140 de cazuri înregistrate împotriva agenților din Punjab între 2017 și 2019 erau de fraudă și 25 la sută aveau legătură cu traficul de persoane. În Punjab există 28 de unități de poliție specializate în lupta împotriva traficului de persoane.

Antrenamentul specializat e esențial în astfel de situații complexe. Activistul pentru drepturile omului Arjun Sheoran a declarat pentru VICE World News că multe persoane traficate nu își dau în judecată abuzatorii, de teamă că vor avea și ei probleme legale, pentru că au vrut să încalce legea.

În Ludhiana, cel mai mare oraș din statul Punjab, jurnalistul Gurdeep Singh Takkar a zis că legile anti-trafic de persoane au redus numărul operațiunilor ilegale ale agenților de turism falși în unele zone urbane, dar nu și în zonele rurale.

„Tu le zici orice țară și agenții ăștia îți promit că te pot duce acolo. Mulți agenți vor să știe bugetul și decid destinația țării în funcție de câți bani ești dispus să le dai. Iar acest fenomen nu se va opri decât când persoanele punjabi vor decide că nu sunt dispuse să riște totul ca să meargă în străinătate și vor alege calea corectă”, a declarat Takkar pentru World VICE News.

„Cea mai mare problemă a noastră e că nu avem informații ca să știm să căutăm de lucru în străinătate”, a zis cumnatul lui Simran, Harsh.

Simran spune că regretă ziua în care l-a cunoscut pe Lakhwinder. „Nicio femeie n-ar trebui să treacă prin ce am trecut eu. Multe femei ca mine au fost păcălite de astfel de agenți, iar unele au fost și agresate sexual sau bătute, dar se tem să își numească abuzatorii. Mă întristează maxim că Lakhwinder e liber și continuă să facă nelegiuiri, în timp ce eu sufăr singură în Cipru, departe de familia mea.”

Acest articol a fost posibil prin bursa „Modern Slavery Grant” acordată de journalismfund.eu.