Foști angajați RTV mi-au povestit cum au fost puși să facă știri false

În timpul alegerilor prezidențiale din 2014, când românii din diaspora stăteau la cozi interminabile pentru că guvernul PSD nu le pusese la dispoziție suficiente secții de votare, România TV titra „Băsiștii, înghesuiți la o secție, restul sunt goale” și arăta imagini cu sediul unei clădiri.

Varianta brută a filmării a ajuns pe mâna lui Ștefan, 31 de ani, pe atunci editor video al postului. El a văzut cum camera pornește frumos din stânga, unde erau sute de oameni care așteptau în fața consulatului să voteze, și apoi se mută spre dreapta, unde nu prea era lume.

Explicația: cameramanul de pe teren, de la secția de votare, primise ordine clare. Coada era în stânga, lui i se spusese să filmeze la dreapta.

Cameramanii și editorii video ai posturilor TV sunt cei care iau contact cu realitatea de pe teren, nefiltrată. În studiourile lor de montaj sunt tăiate și aranjate imaginile în așa fel încât pe post să fie difuzată o informație în ton cu afinitățile politice ale conducerii posturilor TV.

Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei ca să îți arăt care e mecanismul prin care unele televiziuni din România își mint pe față telespectatorii. Știu că pentru tine e amuzant când auzi la televizor că oamenii și câinii care au fost la un miting anti-PSD au primit 50 de lei de la Soros, dar o grămadă de alți români chiar cred lucrurile astea și, pe baza lor, iau decizii care te afectează și pe tine.

Ștefan a început să lucreze ca editor video la Realitatea. Era student în anul III la Jurnalism, îi trebuia practică, n-avea nicio direcție, iar Universul i-a îndrumat pașii tocmai către televiziunea lui Sorin Ovidiu Vântu. Acolo, un producător l-a pus să aștepte într-o cabină de montaj, iar când s-a întors după el, Ștefan i-a spus că îi place ce a văzut și asta vrea să facă.

La Realitatea, cel care făcea și desfăcea pe vremea aia era Sergiu Toader, care-n breaslă avea reputația de „omul care a inventat știrile de la ora cinci (alea de la PRO TV)”.

„Era cam cel mai șmecher din România pe știri”, își descrie Ștefan fostul șef.

Tot în acea perioadă, un alt personaj important din presa de acum, Eugen Chelemen, actualul redactor-șef de la România TV, își făcea un nume la Realitatea TV.

Chelemen era deja o legendă vie când a ajuns Ștefan la Realitatea. Printre oamenii de la departamentul de video, era cunoscut drept „omul cu șarpele”.

Asta pentru că, într-o zi cu soare, o sursă l-a sunat și i-a spus că în Cartierul Francez e un șarpe care terorizează populația. Chelemen a zis că gata, ăsta-i momentul lui, așa c-a trimis echipă în cartier, să facă breaking news cu șarpele terorist.

Ajuns acolo, reporterul a constatat că era doar un biet șarpe de apă și, pe deasupra, mai era și mort.

Totuși, Chelemen n-a lăsat subiectul să moară deodată cu șarpele.

„I-a zis reporterului că vrea să intre-n live cu el, că trebuie să țină șarpele, trebuie să facă nu știu ce. Reporterul a luat șarpele cu un băț și stătea cu el atârnat, ăia îl filmau, el dădea declarații. Și a sunat Toader, care a zis «bă, ce-i cu ăla aici, în cartierul Francez, că ne face de râs, trimiteți-l înapoi». Până și omului care a inventat știrile de la ora cinci i s-a părut o știre prea penibilă”, povestește Ștefan amuzat.

Rareș, 37 de ani, prieten cu Ștefan și coleg cu el în mai multe televiziuni, și-a început cariera de editor video la OTV, într-un bloc cu bulină roșie de la Romană. Era regizor de emisie, tăia cadrele date pe post.

Povestește că mulți dintre invitați plăteau ca să fie primiți în platou. Veneau tot felul de ciudați (astrologi și horoscopiști, de obicei) care voiau să-și facă reclamă, ziceau „vreau s-apar și eu la OTV”, scoteau banii și gata. Cam 2000-3000 de lei pe oră costa.

Cert e că, lucrând încă acolo prin 2007, a prins inclusiv serialul Elodia, perioadă în care Diaconescu era disperat s-aducă tot soiul de nebuni în platou, s-o caute, s-adune probe. Când nu le găsea, inventa, povestește Rareș.

Ani mai târziu, atât Ștefan cât și Rareș s-au intersectat cu Eugen Chelemen la RTV, unde, povestesc cei doi, redactorul-șef „lua non-subiecte și le făcea remarcabile”.

De exemplu, Rareș își amintește că într-o zi, când era el pe tură, s-au dat aproximativ 34 de breaking news-uri:

Chelemen era și foarte iute la mânie, povestesc cei doi. Mulți plecau din RTV din cauza lui. Dădea buzna în regie, îi făcea pe angajați idioți, retardați sau handicapați, dădea cu pumnu-n masă, vărsa cafele peste aparatura oamenilor.

„Apoi se lua tot de ei, că nu se țin cafelele aici, că nu știu ce. Că, dacă nu merg alea, aparatele, aceeași poveste - ei plăteau, că n-au avut grijă, nu că a venit el și a dat cu pumnu-n masă.”

La proteste, operatorii din teren erau puși să filmeze la coada mulțimii, ca să nu prindă mulți oameni în cadru, spune Ștefan.

Un cameraman al televiziunii care a preferat să-și păstreze anonimatul își amintește puțin altfel toată povestea. Spune că ei, operatorii, își făceau treaba cât puteau de bine, doar că-n știrea finală nu intra tot ce filmaseră pe teren. De altfel, dacă alte televiziuni trimiteau trei sau patru echipe, ca să surprindă mulțimea din toate unghiurile posibile, RTV trimitea o singură echipă.

Când i-am întrebat despre aceste acuzații, reprezentanții televiziunii mi-au spus că nu-i adevărat și au dat inclusiv cadre filmate din elicopter, ca să se vadă clar câți oameni protestează.

„Ce elicopter? Noi nu aveam bani nici de motorină! Trimit în deplasări cu bani fix pentru motorină! La un moment dat au vrut să dea doar 30 de RON pentru o deplasare de 300 de kilometri”, se amuză cameramanul când aude ce replică mi-au dat șefii lui.

Cât a lucrat la RTV, Rareș a simțit că tot ce era pus să facă avea menirea de a-i crea PSD-ului o imagine cât mai bună. Cu scopul ăsta, li se cerea să taie din context, să denatureze informații, să modifice sensul unor știri preluate din alte părți.

Când i se cerea să manipuleze informația, Rareș spune că își cam bătea joc, ignora ordinele primite și încerca să facă știrile cât mai aproape de realitate.

De altfel, el nu era singurul căruia nu-i convenea ce era pus să facă.

Nu era un cult în care toți funcționau pe aceeași frecvență, așa cum cred unii, precizează Ștefan. Însă, în general, nu aveau de ales și trebuiau să execute ordinele date de mai marii televiziunii, altfel riscau să rămână fără slujbă.

Când a fugit Sebastian Ghiță, patronul RTV, s-a creat o întreagă nebuloasă în redacție, povestește Ștefan. Cei din camera de editare s-au trezit, peste noapte, cu niște înregistrări în server. Nu știa nimeni de unde vin, ce-i cu ele. Era pur și simplu un fișier intitulat „lapte praf” și lui Ștefan i s-a cerut să prelucreze imaginile de acolo. Știrea era scrisă dinainte, el și colegii săi trebuiau doar să mai ciopârțească pe ici, pe colo, pe baza unor timecode-uri.

„Asta cu «lapte praf» a fost o paranoia, ne-a luat pe toți prin surprindere, că nu înțelegeam nici noi - ok, bine, e Ghiță, sunt imagini. Dar trece-l acolo, să știm cum să-l denumim. Le era frică să nu se dea tot materialul. Până în momentul în care noi îl editam, nu trebuia să știe absolut nimeni de existența materialului respectiv. În momentul în care eu îl trimiteam în server, el intra în ora aia, atunci. Pentru că asta e problema, în televiziune sunt multe leak-uri. Oamenii își împart imagini, materiale, cu toate că în contract e stipulat să-ți menții secretul de serviciu.”

O lună mai târziu, după ce toată presa a vuit despre dezvăluirile bombă făcute de fugarul Ghiță, pe la ușile RTV-ului a început să bată DNA-ul. Ștefan n-a avut de-a face cu ei, dar primii oameni care văzuseră și editaseră înregistrările cu Ghiță au fost chemați la audieri. Îi întrebau de Ghiță, dacă știu unde a fugit, cum a fugit, cine l-a ajutat.

Ca editor video, Ștefan s-a aflat deseori în situația de a tăia din prostiile spuse de politicieni în interviuri. Iar când nu tăia pentru a-i pune într-o lumină mai bună, se tăia pentru că politicienii își aminteau ulterior că, totuși, n-ar vrea să divulge anumite informații. Se scotea deseori din context, iar la finalul zilei, Ștefan, care avea acces la filmarea brută, constata că în spațiul public a ieșit doar jumătate din informație. Se mințea mult prin omisiune, practic. „Cam așa merge industria - pentru o știre, ca să fie corectă cap-coadă, trebuie să te uiți pe la vreo 4-5 televiziuni, fiecare cu gândirea ei politică diferită, și așa găsești adevărul.”

Mai amuzante erau momentele în care politicienii veneau în platourile televiziunii, se bălăcăreau în direct, ca mai apoi, în pauze publicitare sau la finalul emisiunilor, să devină brusc prieteni. Inclusiv invitați precum Corneliu Vadim Tudor schimbau foaia imediat cum se opreau camerele. Se tutuiau, știau de familiile fiecăruia, uneori se invitau unii pe alții acasă. Totul era doar de show, spune Ștefan.

De-a lungul carierei, Ștefan a aterizat și pe la Televiziunea Română, într-o perioadă în care România era condusă de așa zisa camarilă băsistă. Deși era un post relativ respectat în acea eră tulbure, de criză economică, Ștefan povestește c-au existat și momente în care televiziunea a tras cu puterea. De exemplu, la începutul lui 2012, când au izbucnit protestele pro-Arafat, Ștefan își amintește că-n seara în care tensiunile dintre jandarmi și manifestanți au atins apogeul, TVR n-a scos o vorbă.

„Au făcut o chestie similară cu ce face RTV acum. Când toate posturile de televiziune arătau proteste, cu bătăi, incendieri și distrugeri, ei aveau un talk-show și în spatele lor rulau cu totul alte imagini. Asta deși au trimis oameni pe teren, pentru că avut imagini a doua zi, dar atunci, pe moment, nu au dat nimic live.”

TVR avea și probleme cu plata salariilor, dar măcar era inventivă:

După vreo nouă ani de televiziune, Ștefan nu a mai răbdat. Îl enerva foarte tare că era pus să denatureze, prin editare, informațiile brute pe care le primea. Când dădea mai departe produsul finit, știa că nu ăla era adevărul.

Când tragedia de la Colectiv a declanșat o întreagă nebunie mediatică, RTV încerca foarte mult să scoată personaje din piatră seacă și să inventeze știri.

Una dintre victimele incendiului, o barmaniță, era prietenă cu Ștefan. Cei de la Spy News i-au săpat prin contul de Facebook, au descoperit o poză cu ea la o petrecere de Hallowen, unde era costumată și machiată. Pornind de la asta, Spy News a fabricat o știre din care reieșea că fata și-a prezis moartea.

RTV a încercat să preia „știrea”. Informația a ajuns la Ștefan, care și-a recunoscut prietena și a vorbit cu producătorul să oprească totul, că-i o mizerie.

„Le-am spus că o cunosc pe fata asta, îi cunosc părinții. Și a fost singurul moment în care am fost super mândru că lucrez în televiziune, pentru că am putut să opresc o minciună. Era o minciună mare, puteam să demonstrez asta. Și n-a ieșit, au scos-o și de pe Facebook.”

Ăla a fost momentul în care Ștefan a simțit pe pielea lui ce face și ce efecte poate avea televiziunea:

Rareș n-a plecat încă din domeniu, dar a părăsit RTV-ul. N-a mai vrut să ia parte la „mârșăvia de acolo”, îmi spune.

Am cerut televiziunilor un punct de vedere despre cele povestite mie de foștii lor angajați.

TVR mi-a spus că a răspuns deja la acuzele despre relatarea protestelor din ianuarie 2012, printr-un comunicat ce poate fi găsit aici. În privința carului de televiziune care ar fi fost lăsat gaj în fața băncii, reprezentanții TVR au spus că nu au identificat informaţii care să susțină afirmația.

RTV a respins toate acuzațiile pe care i le aduc foștii și actualii angajați. Referitor la știrea despre victima de la Colectiv care și-ar fi prezis moartea, RTV mi-a transmis că n-a existat niciodată intenția de a difuza așa ceva.

Despre abuzurile verbale semnalate de Ștefan și Rareș mi s-a transmis că „o astfel de afirmație nu poate aparține decât unei persoane care nu l-a cunoscut în mod personal pe dl. Eugen Chelemen”.

În final, reprezentanții companiei mi-au citat din codul Deontologic al Jurnalistului și m-au avertizat că, în cazul în care voi publica, vor considera că am adus atingere dreptului lor la imagine și mă vor da în judecată.

„Considerăm că este vorba despre o campanie defăimătoare pornită împotriva România TV, exclusiv pe baza unor informații neverosimile. Pe această cale, vă solicităm să nu vă faceți părtaș unui astfel de demers pe care, în situația în care ne vom vedem nevoiți, îl vom aduce în atenția instanței de judecată”, se mai arată în punctul de vedere trimis de Ridzone Computers.

Sunt liberi să o facă, bineînțeles, nu mă îngrijorez. Doar mă întreb ce-o să văd seara la televizor despre mine.

Notă: Numele celor intervievați au fost modificate pentru a le proteja identitatea.