Jurnal de salariu în București: Am ajuns șomeră în pandemie și cheltuiesc mai mulți bani decât fac

Rubrica „Cât te costă să fii tânăr în România” conține mai multe episoade cu tineri din diverse orașe ale țării care-ți arată pe ce se duc banii atunci când se duc. VICE vrea să vadă cum își sparg tinerii salariul, indiferent de jobul pe care-l au, de statutul social sau de orientarea alimentară: chipsuri sau avocado?

Bună, sunt Marghi, sau mă rog, sunt și Marghi, că numele de om e altul. Sunt bucureșteancă get-beget și am văzut prima oară o vacă vie la zece ani. Una din dramele copilăriei mele a fost că n-am avut bunici la țară și mereu când trebuia să scriem compunerea „Cum v-ați petrecut vacanță de vară?” eram în impas pentru că vacanța de vară însemna concediul alor mei la mare, plus cazemate făcute pe balconul bunică-mii și plimbări în Herăstrău. Alți colegi povesteau cum au fost ei la gârlă, s-au dat cu caprele și au intrat în comă alcoolică la trei ani de la vișinata bunicilor.

Numaidecât fac 38, da' ce pot să zic e că toate bolile și necazurile mari s-au abătut asupra mea de la 30 de ani încolo sau cel puțin așa am perceput eu realitatea. Țin minte că pe la 27-28 de ani stăteam la o bere cu un coleg mai mare cu zece ani ca mine și îmi zicea că de ceva timp se cam plictisește existențial. Mi s-a părut aberant, cum adică să te plictisești când sunt atâtea lucruri de făcut? Cum să te plictisești, dacă ai internet?

Zece ani ai mei mai târziu pot să zic: ei bine, viața nu e doar pe internet și la un moment dat devine repetitivă. Cam aceiași oameni, același film, același tip de job, aceleași relații. Și dacă n-ajungi să te plictisești, ajungi să ai frustrări. Sau dacă nici una, nici alta, înseamnă că ești în negare sau ai citit foarte multe citate motivaționale. Pe de altă parte, se mai întâmplă o pandemie, te mai recalibrezi, devine palpitant. Choose life.

Până la vreo 22 de ani am locuit cu ai mei mai mult sau mai puțin, în centrul Bucureștiului. După care am plecat în turneu prin mai multe cartiere din București: Tei, Drumul Taberei, Militari, oleacă prin Dristor, cumva și pe lângă Charles de Gaulle; mai niște colegi de apartament, mai o relație, am tot schimbat peisajul. Momentan locuiesc cu chirie în centru și nu-mi pare rău. Nimic nu se compară cu zece minute pe jos sau cu orice mijloc de transport până unde vreau s-ajung.

De când m-am mutat, doar dacă a venit urgia meteo sau a fost nevoie să mă transport la ore imposibile ale dimineții m-am folosit de Uber sau taxi, așa că pot să consider că am făcut economie pe partea asta.

De vreo 16 ani sunt însoțitoare de bord. Înainte de asta am mai avut joburi pe ici, pe colo, chiar după ce-am terminat liceul. De studii superioare o să mă apuc din octombrie, cu voia Bunuțului, că am de plătit undeva la 15 milioane prima rată la facultate.

Înainte să-mi sari în cap că vai, cum să stai în chirie dacă ai job-ul ăsta, de ce n-ai economisit, o să vin să-ți zic că banii buni îi făceam când m-am apucat. Adică la 22 de ani și numai de-aia nu-mi ardea. După doi ani am schimbat iar locul de muncă și reușisem să economisesc trei mii de euro care s-au dus în juma de an. Ce am făcut cu ei? Am trăit, că job-ul pe care îl aveam era binevenit, dar cam sărăcuț din toate punctele de vedere. După nouă luni iar am revenit la zbor. A fost bine vreo doi ani, după care a venit criza în 2010 și timp de un an ne-am primit salariile și misiile o lună da, trei ba. În 2018 am schimbat iar locul de muncă, pentru că nu se mai putea. A fost iar doi ani bine, a venit pandemia, acum e groaznic. Vezi ce ziceam cu repetitivitatea?

În vremurile bune, adică în ultimii doi ani, băteam pe la 1 500 de euro (cam șapte mii de lei). La fostul loc de muncă nu săream de 1 200. Pentru că părinții mei au apartament în centru, nu am văzut rostul să investesc 30 de ani într-un apartament al meu.

Momentan, de vreo șapte luni încoace, veniturile mele nu depășesc 750 de euro (cam 3 600 de lei). Cu tot cu zbor, șomaj, minisalariu (redus din cauza pandemiei), plus colaborări pe scris.

Jobul meu te obligă la cheltuieli diferite față de alte joburi. Trebuie să arăți într-un fel. Machiajul e obligatoriu. Părul vopsit și îngrijit, unghiile mereu făcute. Când m-am angajat în domeniu, mi-am cumpărat la început singură uniforma. De la pantofi la genți. Toată investiția m-a dus pe la 700 de euro. Eu, de exemplu, am mai mâncat două genți de uniformă în ultimii doi ani, costă cel puțin 500 de lei una, dacă nu vrei s-o iei de la metrou. Bagi constant bani în job, care te răsplătește, nu zic nu. Și ajungi să te și obișnuiești cu un stil de viață. La 1 500 de euro pentru care îți rupi cârca, nu e chiar un stil de nabab, dar nici nu bei vin la pet sau te dai cu fond de ten din Obor.

Chiria: 1 450 de lei.
Întreținere: constant îmi vine cam 120 de lei, pentru că încălzirea și plita sunt electrice.
Utilități: 300-400 de lei că vine curentul mult de la aerul condiționat, iar calorifere nu am în casă. În banii ăștia intră și telefonul și abonamentul la net.
Igienă: Aproximativ 700 de lei. Dau în jur de 400 de lei pe detergenți, produse de curățenie și geluri de duș. La astea se mai adaugă produse cosmetice specifice și mersul la salon. În ultima vreme am mai rărit-o, mai un vopsit pe-acasă, mai o lamă în loc de epilat. Da' nu pot să-mi fac unghiile singură nici dacă mi le smulg, le pilesc, le dau cu ojă și le pun la loc.
Mâncare: 800 de lei în vremurile noastre. Am bafta că locuiesc în centru și pe lângă mine sunt tot felul de take-away-uri care gătesc ieftin și bun. 25 de lei un meniu. Dacă găsesc ceva bun, îmi iau și pentru două-trei zile, să scap de un drum. Dacă nu, arunc ceva minimal într-o tigaie și aia e. Pe vremea stării de urgență am gătit la greu, da' cum nu e pasiunea vieții mele, încerc să fentez cât pot. La serviciu avem mâncare, rar mă ating de ea. Dar avantajul e că am reducere la cantina unității și tot la vreo 25 de lei mă duce un meniu.
Restaurante, terase etc: 300 de lei. Ies maximum o dată pe săptămână, pentru că nu îmi mai permit. Dau milionul pe ieșire și strict pe băutură, pentru că mi-e dor de băuturi bune și prieteni. Dacă n-aș face asta, aș lua-o razna de tot.
Țigări: 300 de lei. Am zile când rup un pachet și zile în care fumez patru țigări. Încerc să nu depășesc trei pachete pe săptămână.
Îmbrăcăminte: zero. Nu mi-am mai cumpărat haine de anul trecut pentru că șomaj.
Transport: 150 de lei. Merg cât de mult pot cu STB sau pe jos, dacă n-am de ales iau și taxi, în 90% din cazuri pentru că serviciu.
Reparații: zero. Stau cu o ușă de la dulap stricată de juma de an. A căzut, s-a rupt, s-a spart oglinda de pe ea, iar în cădere a ciobit și măsuța. În vremuri mai bune o să le repar. Sper că nu peste șapte ani când o trece ghinionul că am spart oglinda.
Sănătate: zero. Am marea baftă că am abonament gratuit la clinici private, care a venit cu serviciul. Problema e că am renunțat la psihoterapie, care acum ar fi fost foarte utilă.
Electronice, telefon, laptop: zero. Acum aproape doi ani mi-am luat și telefon și laptop. Mai țin, doamne-ajută.
Vacanțe: ei, iată, cam aici se duceau ceea ce ar fi trebuit să fie economiile mele. Nu mi-am ars-o în vacanțe de lux, dar îmi place confortul cât de cât și plimbarea lejeră, să nu stau să-mi număr banii. Anul ăsta am fost la Chișinău în februarie, iar din martie până în septembrie, patru zile la mare și patru la munte, în rest am mai ieșit din oraș la două grătare. Față de anul trecut e jale, mai ales că pe mine asta mă ține întreagă la cap și-mi lipsește ca aerul.
Economii: să fim serioși.

Total: 4 520 lei.

Nu prea dă la calcul? Să le dea Dumnezeu sănătate prietenilor care au donat și m-au împrumutat pe termen mediu spre lung și părinților care au mai contribuit la utilități. Dar uite cum arată o săptămână din viața mea de semi șomeră:

9:30: Mă trezesc și mai lenevesc în pat, beau o cafea.

11:00: Ies la vânătoare de mâncare în cartier. Vinerea, înainte de lunea asta, am primit minisalariul și pe lângă cumpărăturile lunare, am aruncat în coș și niște pipote și inimi pe care le-am făcut duminică și mai am și azi din ele. Voiam să iau pește, dar doi pești erau 25 de lei, n-am vrut să dau. Așa că îmi iau pentru azi o ciorbă de 7 lei, mănânc pipote și inimi rămase de ieri. Cumpăr mâncare pentru marți, quesadilla și mâncare de vinete, 25 de lei.

13:00: Mă duc la salon, mă costă 111 lei unghiile și epilatul.

Total: 143 lei.

10:00: Mă trezesc și o frec aiurea la cafea. Am cumpărat vineri din Kaufland cereale și chefir care îmi ajung vreo patru zile, bag o tură de din astea.

Azi zbor, mare bucurie mare după două săptămâni, așa că prefer să nu fac nimic înainte. Iau quesadilla și mâncarea de vinete la mine, să am la serviciu.

16:00: Înainte de zbor, mă opresc la Carrefour express și îmi iau un Schweppes 3,25 lei, două lămâi pentru limonadă - 3,5 lei. Le iau la mine, că îmi place să-mi fac singură limonadă seara și nu mai am chef să mă opresc după zbor. Voiam să-mi iau un frappe, dar nu, e 13 lei, prea scump.

00:00: O colegă m-aduce acasă după zbor. Leșin în canapea.

Total: 6,75 lei.

11:30: Ies la cumpărături, nu găsesc nimic la mâncătoria uzuală. Merg la Rossetya, iau o jumate de pui cu cartofi și mujdei: 18 lei.

Pe drum văd și flori (20 de lei). Mi-era milă de băbuța care le vindea și am zis să o scap de stat în drum. Plus că nu le-am luat pe toate pentru mine, ci și pentru maică-mea, că n-am avut bani de flori de ziua ei, care a fost cu două săptămâni în urmă.

13:00: Mă duc până în Mega să mai iau necesare pentru limonadă: apa minerală, mentă, ceapă, patru lămâi - 12 lei. Ceapa nu e pentru limonadă, ci pentru salata pe care o aveam cumpărată de vineri. S-a cam fleșcăit, da' merge, că e de valeriană.

17:00: Fac un duș și mă pregătesc de videocall. Nu, nu e ceea ce crezi, deși implică două personaje masculine. E un proiect la care lucrez și care momentan nu produce bani, dar sperăm toți trei că va produce la un moment dat. Sincer, e una dintre cele mai bune chestii care mi s-a întâmplat în ultima perioadă, mai aruncă o umbră de speranță pe grămada de gunoi a șomajului, și dacă iese, mă duc să construiesc o biserică în Moldova sau măcar o troiță cu leduri.

21:00: Seara scriu la un articol care nici ăsta nu produce bani, dar e plăcerea mea și o fac de drag cu o persoană mișto.

Total: 50 de lei.

10:00: Mă trezesc și mă apuc să scriu ceva la articolul cu persoana mișto, ca să nu-mi uit ideile. Mă bușește plânsul, pentru că e destul de personal și ce scrie ea și ce scriu eu.

11:30: Ies sa iau de mâncare. De 39 de lei cumpăr ficăței, orez cu ciuperci, noodles cu legume, o ciorbă de vacă. Mai am și pui de ieri. O aștept și pe o prietenă care a zis că vine pe la mine. Nu e din București.

Mai scriu ceva, mănânc resturile de pui cu cartofi prăjiți de ieri.

18:30: Ies să fac cumpărături de la Mega: ouă, două pachete țigări, vin, brânză, crenvurști, apă minerală, legume - 114 lei. Mâncarea asta toată ar trebui să-mi ajungă până sâmbătă, am cumpărat mai mult pentru că vine și prietena și așa e frumos.

Ajung acasă, mănânc crenvurști, nu mâncare, că nu mă simt prea bine.

21:00: Seara, când vine prietena mea, bem doar un vin și povestim.

Total: 153 de lei

9:30: Mă trezesc, dar o frec în pat că plouă urât.

11:00 - 12:00: Mi-e foame și chițăi pe lângă prietena mea să mâncăm ceva. Face ea o omlețică și mâncăm împreună. De obicei nu mănânc dimineața, că nu am cu cine, dar cu ea aici e altceva. Tot stăm la cafele, țigări și povești.

15:30: Plec iar la serviciu cu o mare lene, dar și cu bucurie că am unde mă duce. Mănânc la serviciu pachetul pe care-l am cu ce am cumpărat ieri, deci azi nu cheltuiesc nimic decât biletul de expres, 3,7 lei.

22:00: Îmi fac bagajul, pentru că o altă prietenă n-a acceptat să nu vin la mare. I-am explicat că sarakie, dar mi-a trimis inclusiv bani de tren dus-întors. Plus cazarea plătită de ea. Bogdaproste, am niște prieteni de o sută de puncte.

Total: zero lei, că biletul de expres îl plătesc prin SMS.

4:00: M-am trezit de la patru, deși am tren de la 8:15. Mereu fac așa când plec în vacanță, chiar și două zile. Îmi iau de 7 lei niște patiserie cu măsline și cașcaval, plus o apă la un litru de 4 lei.

10:30: Ajung în Constanța unde e prietena mea și mă opresc să iau ceva de cafea, că iar, așa e frumos. Iau și un Uber care costă 8 lei. De 18 lei mai cumpăr limonadă și crănțănele pentru micul dejun.

12:00: Prietena mea cumpără ape și beri, să avem pe plajă, bogdaproste bis.

Ce frumos este la mare, uite am făcut și o entorsă că am nimerit în singura gropicică de pe plajă. E doar a șasea la piciorul ăla, deja e obișnuință. Sper doar să nu mi se umfle cât capul să vin în ghips de la Constanța.

20:00: Mergem la restaurant Zorile, la recomandarea unui prieten: 50 de lei stavride, vin, cartofi, salată, bonus priveliște de toți banii. A meritat să urc piciorul beteag pe scările alea.

Trecem și pe la farmacie să-mi iau antiinflamatoare, fașă elastică și Diclofenac gel. Mă costă astea 20 de lei. Noaptea dorm cu anxietate că mi se umflă piciorul și că sunt săracă. Oricum nu dorm bine niciodată în prima seară în alt loc decât acasă. Imaginează-ți când zburam mai mult și rămâneam azi undeva, mâine în altă parte.

Total: 101 lei.

10:30: Ne trezim și prietena mea fuge la magazin să ia iaurt și fructe. Țigările mi le cumpăr eu: 21,5 lei. Gazda dă cafeaua, mă simt mai ok, că nu mi s-a umflat mai rău piciorul. Ajungem iar la plajă, vestea bună e că luni nu mă mai trezesc așa devreme, ci pe la șapte, ca să plec la serviciu. Azi fac și niște băi, că ieri era prea rece apa.

16:30: Ce frumos este la mare cu prietenii! Doar că se face patru jumate și tre să plecăm, că avem tren pe la șapte. Mergem iar la Zorile, că era romantic acolo, și mănânc o ciorbă cinstită de vacă, iar cu prietena mea împart niște crispy strips, cartofi cu mărar, o salată și îmi iau și o limonadă. Partea mea vine 60 de lei cu tot cu bacșiș.

18:00: Încep să mă agit cu nota, că trebuia să plecăm deja spre cazare să ridicăm bagajele.

18:15: Chemăm taxi, ăla e prost, nu vine unde trebuie și dă cancel. La 18:25 vine alt taxi, eu deja spumeg. Prietena mea, fată de fată, mă liniștește că ajungem, că fuge ea la tren să-l țină că io-s cu piciorul. Ajungem cu zece minute mai devreme, dar încurcăm vagoanele. Aventură. Călătoria cu trenul a fost foarte mișto, că am nimerit într-un vagon vechi, compartimentat, iar vecinele noastre erau comunicative pe subiecte de la urbanism la Covid, la tot ce vrei. Au trecut super repede două ore.

Total: 81,5 lei.

Total pe săptămâna asta: 535 de lei.

Am cam cheltuit, însă ținând cont că am fost și la mare și cu prietena mea care nu e din București și cu care cu care mă văd maximum de două ori pe an, nu regret nimic, chiar dacă o să sufăr puțin restul lunii.

Știu că nu o s-o pot duce la nemurire așa, cu ajutor de la prieteni și rude, nici nu-mi place situația și îmi e și dificil să renunț la lucruri care îmi produc un minimum de bunăstare, dar până îmi vine o idee, să mă scot din faza asta și să-mi recapăt statutul de om, mai aprind o lumânare în biserică pentru toți binefăcătorii mei, să le dea Dumnezeu sănătate.