Cum e să ieși la întâlniri și să încerci să agăți când ai SIDA

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Odată, i-am spus unui tip pe Tinder, că sunt seropozitiv, dar el nu m-a crezut.

„Nu e deloc amuzant”, a scris el. „Nu se fac glume pe seama virusului HIV.”

Într-un fel, mă așteptam la astfel de reacție. În perioada asta, e destul de greu ca homosexual în Indonezia. E și mai greu atunci când ai virusul HIV sau „poz”, așa cum spun majoritatea, dar i-am explicat lui Mario* că nu glumeam. Eu chiar sunt seropozitiv și sunt deschis în privința acestui statut. Mario mi-a spus că eram prima persoană seropozitivă pe care o cunoștea și că toată chestia îl făcea să se simtă confuz. Oare ar fi trebuit să-i fie milă de mine? (Răspunsul este da.)

Răspunsul lui Mario a fost mult mai bun decât al altui tip, care, după ce a spus că este OK cu asta, mi-a zis că e cam dubios faptul că încă folosesc aplicațiile de dating. „Și eu sunt om și am nevoie de afecțiune, la fel ca restul”, i-am spus eu. Altul a insistat să citesc mai des din Coran, să mă rog de cinci ori pe zi și să ascult dakwah. Apoi, mi-a spus că nu ar ieși cu mine, pentru că suntem amândoi bărbați. Atunci de ce și-a setat preferințele sexuale de pe Tinder să includă și bărbați?

După trei zile de Tinder și Grindr în Jakarta și Bandung, nu am văzut niciun profil în care o persoană să includă și statutul de seropozitiv, lucru care m-a îngrijorat. Să fim sinceri, e cam absurd să crezi că toți tipii gay de pe aplicațiile de dating nu au HIV. Indonezia, China și India au contribuit cu vreo trei sferturi din numărul total de oamenii care trăiesc cu HIV în Asia-Pacific, conform Avert, o organizație din Marea Britanie care militează pentru educația HIV. Iar una dintre cele mai afectate populații au fost bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați.

Nico*, un prieten de-al meu care a descoperit că e seropozitiv în 2014, mi-a spus că nu a specificat niciodată asta pe aplicațiile de dating. El mi-a spus că încărcătura lui virală era „nedetectabilă”, adică nivelul de virus din corpul lui era atât de mic, încât testele de sânge nu-l detectau. Cu alte cuvinte, Nico nu prezenta un risc de a transmite virusul altora. Cu toate astea, el a refuzat să divulge statutul său oamenilor, cu excepția prietenilor apropiați.

„Comunitatea gay din Jakarta este foarte mică”, a spus el. „Sunt sigur că toți tipii gay din oraș știu despre statutul meu seropozitiv, dacă specific pe profilul de Grindr.”

Nico nu-și făcea griji că va fi respins pe aplicațiile de dating. El era mai mult îngrijorat de faptul că oamenii ar refuza să se apropie de el, să bea din același pahar sau să poarte o simplă conversație. El a decis să nu spună nici măcar partenerilor sexuali, nici înainte, nici după sex.

Prejudecățile, frica de discriminare, chiar și frica de a-și pierde jobul au fost unele dintre motivele pentru care oamenii cu HIV au refuzat să fie deschiși în privința asta, conform activistului HIV/SIDA, Jonta Saragih, care a studiat Dezvoltare Globală și Sexe, la Universitatea din Leeds.

„Într-o lume ideală, statutul HIV al unei persoane ar trebui să fie confidențial”, mi-a spus Jonta. „Ține de persoana respectivă dacă ea sau el vor să vorbească deschis despre asta sau nu. Însă, dacă există riscul de a transmite virusul, eu cred că e corect ca persoană să-i spună partenerului sexual. În plus, doar partenerul sau partenera va ști.”

În momentul actual, Cambodgia, Laos și Singapore sunt singurele țări din sud-estul Asiei cu legi care pot băga o persoană la închisoare dacă nu declară partenerului sexual, statutul seropozitiv. În Indonezia nu există așa ceva, lucru care, presupun că e de bine. În felul în care se tatonează ilegalizarea sexului gay și a sexului în afara căsătoriei, pedepsirea penală a ascunderii statutului de seropozitiv ar putea amplifica prejudecăți față de oamenii cu virusul HIV din țară.

Spre surprinderea mea, deși am avut parte și de reacții „neplăcute” pe aplicațiile de dating, am avut parte și de unele pozitive (fără nicio referință). Majoritatea dintre ei mi-au spus că putem să fim prieteni, deși unii au insistat să ieșim la întâlniri.

Chandra* mi-a spus că și el avea un prieten seropozitiv. La început a fost șocat, dar apoi s-a informat despre boală și într-un final a realizat că e ok să faci sex cu oamenii seropozitivi, atât timp cât te protejezi. „Eu cred că majoritatea oamenilor de aici le este frică deoarece nu știu mare lucru despre virus”, a spus el.

Un alt tip, Ruli*, a spus că lui nu-i pasă deloc de statutul HIV. „De ce nu?”, a spus el, când l-am întrebat dacă am putea fi mai mult decât prieteni.

Unii dintre bărbați nu mi-au mai răspuns după ce au aflat, iar alții au apreciat sinceritatea mea și au continuat conversația. Unii erau curioși de medicamentele pe care le iau, gen dacă le iau regulat sau nu. Iar alții m-au întrebat dacă-mi place deasupra sau dedesubt, iar unul a cerut și o poză cu penisul meu. Ceva obișnuit.

„Eu cred că ăsta e un semn ce denotă faptul că comunitatea noastră este mai conștientă despre problemele HIV, de infecții, tratament și campanii. Ar trebui să apreciem asta”, a spus Jonta.

*Toate numele au fost schimbate.