Am HIV, dar asta nu mă oprește să mă bucur de o viață sexuală normală cu partenerul meu

Pentru mulți, HIV-ul este un baubau al sexului modern. Ani de povești horror i-au făcut pe unii să se teamă atât de tare de contractarea virusului încât a devenit o fobie constantă. A mai dus și la stigmatizarea persoane seropozitive ca fiind toxice sau malefice și desexualizate. Cine s-ar mai putea vedea ca o persoană sexuală viabilă după ce a luat virusul? Și cine i-ar mai putea privi ca parteneri potriviți pentru orice formă de intimitate fizică?

E absurd și că trebuie zis, dar persoanele care au HIV trăiesc vieți lungi și satisfăcătoare ca mulți alții. Își doresc, și merită, iubire și intimitate ca oricine ce altcineva. Faptul că sunt într-o relație poate chiar să-i motiveze pe unii dintre ei să caute și să-și continue tratamentul.  

Ai putea crede că oamenii seropozitivi aleg să aibă relații doar cu cei care au aceeași condiție, ca să nu-și facă griji că transmit mai departe virusul. Sigur că asta se mai întâmplă. Dar mulți seropozitivi și oameni sănătoși încă fac sex și ajung să fie împreună, în ceva ce se numește relație „serodiscordantă”. Numai în SUA, sunt cel puțin 140 de mii de cupluri serodiscordante, probabil chiar mai multe, din moment ce estimarea a fost făcută pe baza unor date vechi de 23 de ani. În țările unde HIV-ul este deosebit de răspândit, mai mult de trei la sută din toate relațiile sunt serodiscordante, iar până la două treimi din persoanele seropozitive se află în astfel de cupluri. 

Nu toate cuplurile astea știu de la început că sunt serodiscordante, poate din cauza unui partener pozitiv care nu știa de condiția lui/ei sau că a contractat virusul în timpul unei relații. Dar mulți parteneri știu că sunt serodiscordanți când se combină și reușesc să aibă o relație funcțională.

Nu există o singură strategie pentru oamenii seropozitivi și cei negativi să aibă sex și intimitate. Unii sunt de acord să se implice numai în intimitate emoțională și să aibă o formă de non-monogamie. Unii fac numai sex nonpenetrativ. Alții folosesc mereu prezervative. Totuși, din ce în ce mai mult, se demonstrează că tratamentul eficient poate reduce încărcătura virală a unuia dintre parteneri până ajunge să fie netransmisibil. Asta face ca riscul unui partener seronegativ să contracteze virusul să fie aproape inexistent în timpul contactului sexual neprotejat cu un seropozitiv care a avut încărcătură virală mică în ultimele șase luni și-și continuă tratamentul. Răspândirea PrEP, un tratament preventiv folosit de un partener seronegativ, care reduce riscul de transmitere cu până la 99 la sută, a deschis în ultimii ani noi posibilități pentru o intimitate mai sigură și cu mai puține restricții. Unele cupluri folosesc mai multe strategii, în funcție de necesități. 

VICE a vorbit recent cu Vasilios Papapitsios și Elijah McKinnon, un cuplu serodiscordant queer și non-monogam, ca să afle cum își gestionează viața sexuală și intimitatea.

Vasilios Papapitsios: Am devenit seropozitiv când aveam 19 ani. Acum am 28. Tocmai ce-mi făcusem coming out-ul. Locuiam într-un stat foarte plin de ură (Carolina de Nord) care tocmai renunțase la finanțarea programului de tratament împotriva SIDA, și mergeam la școală la UNC-Chapel Hill. Indiferent cât de mult se voia a fi o comunitate progresistă, deja mă simțeam dat la o parte de membrii comunității mele.

Pe atunci, era clar mai ușor să fii într-o relație - sau să faci sex - cu o altă persoană seropozitivă din cauza stigmatului pe care l-am internalizat și a fricii să nu-l dau mai departe.

Elijah McKinnon: Eu sunt din San Francisco Bay. Am crescut într-o familie destul de liberală. Am vorbit despre sex și diverse boli cu transmitere sexuală, inclusiv despre HIV, cu părinții mei care erau într-o relație deschisă și foarte destupați la minte din punct de vedere sexual. Am avut diverse rude care au murit de SIDA. 

Am avut mulți prieteni tineri și seropozitivi, dar fără să spună oamenilor despre asta. Era ceva mult mai ascuns decât în prezent. Așa că primul lucru pe care l-am învățat a fost că trebuie să-mi asum responsabilitatea situației mele. Care sunt modurile în care pot să mă protejez cel mai bine? Nu mă refer doar BTS-uri, ci la o abordare mai holistică, cum ar fi sănătatea mea mintală și emoțională.

Nu m-am gândit niciodată la relațiile serodiscordante din perspectiva asta tabu. Unul dintre primii…. hai să-i spunem iubit, era seropozitiv. Atunci am descoperit PrEP. Cred că aveam 19 - 20 de ani când FDA l-a aprobat. Am fost super sceptic: vrei să iau ce? Apoi, după ce am fost implicat în studiul care a schimbat întreg peisajul PrEP acum câțiva ani, prin testarea multor oameni care-l foloseau, și s-a descoperit că scade semnificativ transmiterea HIV, am fost convins. Când am început relația asta, nu cred că am avut vreo barieră.

Vasilios: Înainte să-l cunosc pe Eli la final de 2016, eram în New York de aproape jumătate de an. Brusc eram într-un mediu în care oamenilor nu le păsa de faptul că eram seropozitiv. Îmi spuneau: Este în regulă, la fel cum e ok să fii și gay. M-am simțit mult mai liber să fiu eu însumi.

Apoi m-am mutat în Chicago. A fost prima oară când am recunoscut public situația mea. Am văzut comunități de oameni care luau PrEP sau știau despre el. Eram nedetectabil de un an sau doi. Asta m-a ajutat foarte mult cu stigmatul și cu frica internalizate.

Am înflorit. Îmi permiteam să am intimitate, iubire și sex în moduri în care nu puteam înainte... am realizat că meritam asta și nu eram o scursură a societății. 

Elijah: L-am cunoscut pe Vas la un spectacol unde făceau un ritual cu sânge, care implica să faci baie în sânge fals, și se baza pe situația persoanelor queer care trăiesc cu boli cronice. Deci eram foarte conștient de situația lor.

Vasilios: Știam că era tipa PrEP. (Eli a ajutat la fondarea PrEP4Love, o campanie de conștientizare a PrEP printre bărbații gay, femeile heterosexuale, cele trans, toți de culoare, și era model în reclamele campaniei din Chicago.) Știa că sunt artist seropozitiv și activist. 

Elijah: Eu sunt afro-american, queer și non-binar. Locuim în zone opuse ale țării. Avem interese și pasiuni diferite. Abordăm constant lucrurile din perspectivele traumelor trecute. Sunt mereu tensiuni între celelalte identități ale noastre pe care le procesăm. Boala nu este o prioritate, dar procesăm alte lucruri.

Vasilios: Avem o relație deschisă. De obicei este separată, câteodată nu.

Trebuie să fiu conștient că sunt și alte BTS-uri când nu folosești profilactice. Chiar dacă oamenii cu care fac sex iau PrEP, asta nu înseamnă cu nu ținem cont de alte lucruri. Pentru mine PrEP este ca un profilactic mental. Îți oferă oportunitatea să explorezi fără să mai trebuiască să te gândești că Doamne, micul act de intimitate sau sexul e atât de mișto, dar încă mi-e frică. Asta nu mai există pentru mine. Și e un dar minunat. Dar la fiecare interacțiune sexuală trebuie să mă gândesc că nu cunosc persoana asta și mă supun la un risc.

Cum să spun asta... Folosim prezervative împreună dacă avem nevoie. Dar nu prea vrem.

Elijah: Sunt multe trucuri despre care oamenii nu știu când vine vorba de sex. Cum ar fi numărul de parteneri sau cum să comunici cu acei parteneri ca și cum ar fi primii din viața ta. Asta îți permite să navighezi sexual printr-o experiență oricum vrei tu. 

Există evident prezervativele și PrEP, dar și poziționarea (cine primește penetrarea de exemplu; partenerul care primește se supune la un risc mai mare). Sunt alte moduri de intimitate care sunt non-penetrative. Sunt multe lucruri pe care le discutăm. Discutăm despre tot ce ține de relația noastră. Dacă nu o facem, lucrurile încep să iasă de sub control fiindcă nu suntem comunicativi.

Un lucru care a fost cu adevărat intim în legătură cu situațiile noastre este că simt, comparativ cu multe alte relații, că suntem implicați mai activi în sănătatea holistică a celuilalt. Nu doar ok, ce încărcătură virală CD4 ai? Ci și cum te simți mintal? Hai să vedem. Cum stai cu alimentația?

Vasilios: Cred că am învățat din experiențele trecute. Și ne completăm reciproc în căile noastre diferite de vindecare. 

Elijah: Până acum un an primeam multe întrebări, cum ar fi: Nu ți-e frică? Nu crezi că ți-ar fi mai ușor cu o persoană seronegativă? Nici nu știu ce înseamnă toate întrebările alea.

În continuare există mulți oameni inconștienți din cauza fricii și stigmei legate nu numai de a fi într-o relație serodiscordantă, ci și într-una queer, alternativă în general. Fiindcă nu au niciun model, iar cele pe care le avem sunt foarte monolitice. Dacă nu ar fi vorba de boală, ar fi altceva, de exemplu: Cum este să fii într-o relație mixtă rasial?

Asta e doar o singură fațetă a relației noastre complexe. Este un subiect de discuție, și mai puțin de negociere. Și nu este o barieră în accesarea celor mai intime profunzimi ale plăcerii și ale bucuriei.