Am testat trotinetele electrice din București înaintea ta ca să-ți zic dacă merită să le dai o tură

De câteva luni se discută despre cum București o să fie invadat de trotinete electrice. Lime e cel mai cunoscut, iar înainte de el a fost Wolf-E. Pe 24 mai, am avut și eu ocazia să mă dau o tură cu Lime, să văd dacă pot renunța la autobuz sau chiar alte tipuri de transport pe anumite distanțe.

Situația e cât nu se poate mai bună pentru firmele care aduc trotinete electrice. Deocamdată, Uber, Bolt și Clever sunt scoase în afara legii. Sigur, se lucrează la ceva și pentru ele, dar nu e nicio lege la momentul publicării articolului ăsta, așa că alternativele mă interesează. Mai ales că-s sătulă de faze ca: „Nu te iau doar până la Victoriei!” Pentru distanțe de-astea de mers la pas, dar durează prea mult, cred c-o trotinetă poate fi salvatoare. Nu e soluție, dacă ești încărcat cu pungi de cumpărături, dar altfel merge. Teoretic, cu o trotinetă electrică, distanța Piața Romană - Piața Victoriei poate fi parcursă în trei minute. Sigur, cu ceva emoții, mai ales dacă n-ai mai mers pe-așa ceva până acum.

Uber și ce-a venit după sunt încadrate la ridesharing, dar nu natura contează, ci cum funcționează. Iei aplicația, bagi cardul, comanzi, aștepți, te urci, ai ajuns. La trotinete e un pic altfel. Iei aplicația, bagi cardul, „vânezi” trotinetele, le deblochezi scanând un cod, te urci, ai grijă la pietoni, trafic și asfalt rupt, ai ajuns.

Eu am testat una dintre trotinetele așezate la intrarea în parcul Cișmigiu și recunosc că m-am dat cu ea pe aleile din parc, deși scopul ei nu este ăsta, ci de mijloc de transport. Însă n-am experiență prin trafic și pe trotuar și n-am vrut să-nchei prematur experimentul. Trotineta o ia repede din loc când îi dai viteză. Ce-i drept, n-a fost chiar așa și, după câteva utilizări, prejudecățile și temerile mi-au mai dispărut. M-ar ține acum chiar să mă bag și pe o pistă de biciclete. Nu și prin trafic, unde mi se pare că ești mai vulnerabil decât dacă ai fi pe o biclă.

De deblocat o trotinetă e foarte simplu. O găsești pe cea mai apropiată pe harta aplicației, ajungi la ea (cu speranța c-o găsești), scanezi codul QR de pe ghidon, ridici cricul și pleci. Cel mai mișto e că nu trebuie să fii cu ochii pe ea și-o poți lăsa în fața locurilor în care ai treabă. Doar ai grijă s-o blochezi, că altfel tu plătești timpul. Ai însă opțiunile Pause Ride sau Finish. N-ai nevoie de cablu antifurt ca la bicicletă, ci doar s-o parchezi fără să-i încurce pe pietoni și să lași cricul. Eu am lăsat-o în fața unei cafenele, am blocat-o și mi-am văzut de treabă. Cât timp nu este pe proprietate privată, este corect parcată.

Desigur că există și reguli, dar unele-s de bun-simț. De exemplu, trebuie să ai cască în timpul călătoriei, să respecți regulile de circulație și limitele de viteză, dar și să folosești trotineta doar pe șosea sau piste de biciclete, nu trotuar. Totodată, ar trebui să n-o parchezi fix în mijlocul trotuarului, pe lângă rampe de serviciu sau stații de metrou.

Pentru Lime, costul de deblocare a unei trotinete de pe unde o găsești este de trei lei, iar pentru fiecare minut de călătorie se adaugă 60 de bani. Dacă ești mai precaut, ca mine, și mergi cu vreo 11 - 13 kilometri pe oră, plătești mai mult pentru că timpul de deplasare va fi mai mare. Dacă dai pedală, ca să zic așa, și atingi viteza maximă de 24 km/h, scurtezi timpul și poți plăti doar nouă lei pentru o cursă de zece minute. Bate Uberul, așa-i? Sigur, nu-i la fel de confortabil și lipsit de griji, dar suntem și noi în lumea bună de-acum.

Conform companiei, în București sunt peste 1 000 de trotinete electrice pe care le găsești, deocamdată, mai ales în zona centrală a Bucureștiului sau zona verde, așa cum este arătată pe harta aplicației. E drept că încă din primele 24 de ore am văzut multe trotinete care au depășit zona și erau prin Dristor, Pipera și Berceni. Dar e și ăsta un semn că oamenii au început să le folosească. Numărul lor va crește, evident, dacă există cerere.

Un alt avantaj, pe lângă cel al parcării fără bătăi de cap, este că trotineta electrică poate fi un mijloc de transport nocturn, când metroul se închide și taximetriștii încep să te jecmănească. Chiar și Uber, care profită și bagă acel neserios tarif dinamic. Nu știu dac-o să fie bătaie pe ele în noaptea de Revelion. În ceea ce mă privește, dezavantajul rămâne cel al vulnerabilității în trafic, ziua în amiaza mare, când ai nevoie de mare curaj pentru a te strecura cu trotineta printre mașini. Reprezentantul Lime în România mi-a spus că ei sunt deschiși unei colaborări cu municipalitatea ca să vină cu o soluţie concretă pentru unele dintre dificultăţile din oraș, așa cum sunt blocajele în trafic. Eu sper ca firmele cu trotinete de închiriate să forțeze crearea de piste pentru biciclete.

Cel mai mișto este că Lime există și în multe orașe din afară, iar tu poți folosi aplicația în Franța, de exemplu, și scuti mulți euro aruncați pe mijloacele de transport de acolo.

La servicii de tip Uber e simplu: plimbi oameni cu mașina și iei banii de pe cursă. Aici n-ai însă șofer, așa că banii se fac prin încărcare trotinetelor. Cei care fac asta se numesc juicers și au următoarea treabă: întreţinerea, reîncărcarea şi plantarea flotei prin oraş. Poate fi o sursă de venit pentru tine, dacă ești genul care caută un job simpatic, part-time, cu un câștig de până la 600 de lei pe zi, așa cum promite aplicația. N-am mari speranțe că te apropii de suma asta, dar aștept să fiu surprinsă.

Ca să faci asta, intri în aplicație, devii juicer, te uiți pe hartă să vezi unde sunt disponibile trotinete care ar trebui încărcate. Le iei, le încarci acasă și le pui înapoi pe stradă. Dacă încarci trotineta cum trebuie și o repui în locul în care trebuie, primești minimum 10 lei pentru treaba asta. Dar vezi că o trotinetă cu bateria goală are nevoie de circa patru - cinci ore ca să fie încărcată 100%. Atenție și la factura ta. Asta cred că va fi și marea bătaie de cap cu serviciul ăsta: încărcarea. N-avem stații în oraș, iar dacă stai pe la opt sau zece e oribil să urci c-o trotinetă ca s-o încarci, că nu cred că scoți pe geam un prelungitor imens.

Așa, în primele 24 de ore de când există și Lime în București, văd treaba asta ca pe-o idee excelentă pentru deplasările alea mărunte prin oraș. Sunt însă riscuri imense, de la cum se vor purta cei care le conduc (dacă o vor face beți, dac-o vor face cu grijă pentru ceilalți, dacă vor respecta regulile de circulație etc.) până la cum se va raporta societatea la mijloacele astea de transport. În America, de exemplu, distracția e să distrugi trotinete electrice. Totodată, avem exemplul Ape Rider cu luat bicicletăîn același sistem. Până și-un preot a „parcat” una în biserică. Dacă servicii de tipul ăsta trec testul România, înseamnă că-i ceva viitor și eu ca utilizatoare nu pot decât să mă bucur. Companiile, deocamdată, nu se bucură, că bilanțul e pe roșu și nu pare un model de business închegat.