Uite ce se întâmplă când mănânci la aceeași masă cu câinii

Obișnuiam să merg acasă la o prietenă care avea un câine foarte mare, cu blană lungă și o gură din care îi atârna o cantitate impresionantă de bale. Uneori, câinele dădea din cap și îi zburau balele în jur. Uneori, balele nimereau pe masă, lângă farfuriile pline de mâncare. Potrivit tatălui prietenei mele, care era doctor, nu era un pericol. Și ca să demonstreze, s-a aplecat și a sorbit din balele câinelui, de parcă ar fi fost o stridie. 

Ca să fiu sinceră, la mine a avut efectul opus: câinii și mâncarea sunt în continuare două lucruri pe care prefer să nu le combin. De aia am fost puțin precaută când am mers la Dog Dinner - un eveniment făcut de Mediametic, unde oamenii și câinii stau la masă împreună și mănâncă trei feluri de mâncare.

Sentimentul mi-a fost accentuat de faptul că sunt singura participantă care nu a venit cu un câine. De fapt, un maximum de două persoane per câine pot participa la cină, dar s-a făcut o excepție pentru mine. 

La venire, oamenilor și câinilor li se oferă o băutură și o gustare în timp ce fac cunoștință în foaier. Unii câini încep imediat să se învârtă unul în jurul celuilalt și să-și miroasă fundurile. Alții privesc cu atenție dintre picioarele stăpânilor. Se urinează. Fac cunoștință cu Bella, un cățel mic maro cu o limbă care îi atârnă pe diagonală afară din gură. Stăpâna ei îmi spune că crede că e om. „Preferă să stea cu noi decât cu alți câini.” Când o mângâi în spatele urechilor, începe să se alinte entuziasmată și se freacă de picioarele mele. Imediat simt că Bella și cu mine ne înțelegem. 

Dog Dinners reprezintă o inițiativă Mediamatic și Eva Meijer, care este cercetătoare, filosofă, artistă și scriitoare. Meijer și-a scris teza Political Animal Voices despre vocea politică a animalelor non-umane. Prin faptul că stăm alături de câini, ca ființe egale mai degrabă decât animale de companie subordonate și stăpâni, noi, ca oameni, putem să ieșim din bula noastră antropocentrică și să descoperim obiceiuri pe care le împărtășim cu companionii noștri cu blană.

Mâncatul împreună este în primul rând modul prin care oamenii formează o legătură de prietenie între ei. Cuvintele precum companie și companion provin din latină de la cum (împreună) și panis (pâine): cei cu care împarți pâinea. 

Îmi amintește cumva de proiectul de cercetare They Can Talk, în care mii de oameni din jurul lumii urmăresc cum vorbesc cu animalele lor de companie cu ajutorul butoanelor. Totul face parte dintr-o realizare din ce în ce mai clară că vorbitul cu animalele s-ar putea să nu fie un semn de pierdere incipientă a sănătății mintale, ci o modalitate legitimă de a relaționa cu celelalte creaturi vii din această lume. 

În camera unde are loc cina, este o masă lungă și joasă, acoperită cu o față de masă albă. Stăm pe perne rotunde pe podea, ca să fim la același nivel cu cățeii. Durează ceva până toată lumea își ia locul la masă, dar asta nu contează: în timpul unei cine cu căței, nimeni nu trebuie să respecte manierele obișnuite, ni s-a spus în avans. Folosirea tacâmurilor este, de asemenea, opțională pentru oameni. 

Între timp, ajung să cunosc și restul companionilor de la masă. Este un ogar fragil care se mișcă pe picioare aproape suprarealist de strâmbe. Și-a rupt un picior din față când era pui, spune stăpânul ei, și apoi a compensat cu celelalte membre și astfel au devenit strâmbe. Fifi este o pomeraniană pufoasă cărei pare să-i placă să pozeze pentru stăpânul ei. Este și un câine calm, pe nume Scamp, sau mai degrabă „Scamp al treilea”, fiindcă e al treilea Scamp din familie.

Otto este de departe cel mai tânăr câine prezent astăzi și cel mai activ. Face ture în jurul mesei. Unii căței își arată colții când se apropie prea mult, dar se împrietenește cu Hero, un cățel flocos care ronțăie cu drag urechile noului său prieten tânăr. 

Când este adus primul fel de mâncare, o frunză de salată umplută cu orez, morcov cu ghimbir, țelină afumată și sos de cocos, câțiva câini atacă imediat mâncarea. Fifi, în special, mănâncă orice pe repede înainte, iar blănița ei rămâne pătată de turmeric. Ceilalți câini își bagă și ei nasurile în mâncare, dar nu ca ea. 

Toate felurile de mâncare sunt pe bază de plante, de aceea oamenii încep să vorbească despre animalele de companie și vegetarianism. Deși niciunul nu-și hrănește câinele cu mâncare vegană acasă, toți sunt de acord că linia dintre carnivor și ierbivor nu este întotdeauna așa de strictă precum credem. Cineva spune că vacile mănâncă uneori iepuri morți, fiindcă „oasele sunt bune pentru calciu”.

Felul principal este format din sparanghel și broccoli și un fel de substanță sărată fărâmițată. Este foarte aromată și mă întreb cât de mult din gustul ei îl simt câinii, cu papilele lor gustative obișnuite cu bobițele uscate, resturi de carne și cenușă. 

Cina se desfășoară lin. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu se cunosc între ei, prezența câinilor le oferă destule subiecte de discuție. Nu se latră și aproape că nu sunt deloc mârâieli. O cină anterioară (una de test, la fel ca asta) a fost puțin mai haotică, aud de la un angajat Mediamatic. De asta au introdus băutura și gustarea de la început, ca animalele să aibă timp să se cunoască între ele și să se obișnuiască cu spațiul. Pare că funcționează. 

Desertul, plăcintă de mere cu unt de arahide, sos de dovleac caramelizat și crumble de pere și fructe de pădure, este un succes. Toți câinii își ling farfuriile cu bucurie și poftă. Destul de amuzant că faptul că sunt la același nivel cu cățeii și mănânc același fel de mâncare face o diferență majoră la nivel emoțional. Fifi se uită cu jind la farfuria mea și îi simt mirosul respirației lui Hero. Poate nu ideal, dar poți tolera ceva de genul de la companionii cu care iei masa. 

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.