Am încercat să mă îmbogățesc de pe urma unui câine

În secțiunea de cultură Hustle, încercăm diverse metode pentru a ne ridica nivelul de trai. De data asta: babysitter pentru un câine. 

Potrivit influencerilor de business care și-au extras înțelepciunea din cărți americane de self-help, cheia pentru a deveni bogat vine din a avea mai multe venituri. În practică, multe persoane din partea cealaltă a oceanului sunt forțate să aibă trei joburi ca să poată să se descurce. Oamenii de acolo par să se fi săturat de situația asta.

Creșterea prețurilor la energie și inflația fac foarte dificil traiul cu un singur salariu full-time. Ca să mă pregătesc cât mai bine pentru acest viitor fad și hiper-capitalist, încerc diverse joburi secundare pentru rubrica asta. Astăzi: pet sitter. 

„Mă duc să-mi iau pastilele pentru alergie”, îmi spune una dintre colegele mele în timp ce trag de zgardă un chow chow mediu în birou. Câinele, pe nume Zaizai, pare cam nemulțumit că trebuie să stea cu mine azi. Oricât de mult încerc să-i fac pe plac și-l mângâi, îi perii și-i dau recompense, se tot uită jalnic la mine. Ca un leu în cușcă, se holbează la ușa în spatele căreia a dispărut stăpâna lui. Blana din jurul ochilor lui este umedă. Alea sunt lacrimi? „13 euro, 13 euro, 13 euro”, murmur eu. Sentimentul de milă a dispărut instant. Astăzi, Zaizai nu este un câine, ci al doilea venit al meu.

Proprietara după care tânjește Zaizai nu e nici ea stăpâna lui. Colega mea Veronique, care mi l-a lăsat azi pentru o sumă de bani, are grijă de câine aproape full-time de șase luni. L-a găsit după ce și-a creat un cont pe o aplicație de pet sitting pentru câini. Genul ăsta de aplicații sunt populare, mai ales fiindcă multe persoane și-au cumpărat un câine în timpul pandemiei, iar în lumea fără carantină nu mai este atât de util. Mai mult, pensiunile profesionale pentru animale sunt pline.

Ca mine, Veronique primește în jur de 13 euro pe zi, o sumă relativ comună în lumea pet sitting-ului. Sună modest, dar ajunge să fie o sumă considerabilă la nivel lunar. Adevăratul stăpân al câinelui „meu” locuiește și muncește în China și-i transferă lui Veronique 420 de euro pe lună, din care în jur de 50 de euro sunt cheltuiți pe mâncare. Zaizai aduce o contribuție excelentă la costurile fixe ale lui Veronique, dar nu e o sursă de venit pasiv. Câinele de rasă pură trebuie periat și scos la plimbare de trei ori pe zi. Este de asemenea destul de pretențios când vine vorba despre îngrijire personală. „Trebuie spălat pe dinți o dată pe săptămână și trebuie să facă baie o dată la două săptămâni”, spune Veronica. „Apoi toată baia e plină de blană, la fel și casa. Sunt fire de blană în mâncarea mea, în hainele mele, este pretutindeni. Prin casă sunt întregi nori de blană. Mă gândesc să cer mai mulți bani de la omul ăla, fiindcă ar trebui să angajez pe cineva pentru curățenie.”

Zaizai îi limitează și libertatea de mișcare. „Uneori, iubitul meu vrea să mergem la un party în weekend și eu la fel. Dar unul dintre noi trebuie să stea acasă. Și relația ni s-a schimbat. Mi-am dat seama că atunci când sunt acasă vorbesc cu cățelul tot timpul și nu prea cu iubitul meu. Prietenul meu îmi spune că mă place mai mult pe mine că îi dau multe recompense”.

Veronique are o „legătură specială” cu câinele, spune ea. „Când stăpânul lui e în Țările de Jos și Zaizai e cu el câteva zile, mi-e foarte dor de el.” Când stăpânul a sugerat că vrea să trimită câinele în America la fosta lui nevastă, Veronique l-a convins să lase până la urmă câinele în Țările de Jos. „Apoi m-am întrebat: nu e ăsta un fel de chin pentru animal?”

Cu toate astea, există o limită în dragostea față de câine. „Poate că sunt cam dură, dar vreau bani pentru asta. Am luat câinele fiindcă plec într-o vacanță scumpă în octombrie.”

Nu mă consider neapărat un iubitor de câini, așa că eram pregătit să fac un efort pentru câțiva bani. Lui Zaizai îi e dor de stăpână preț de o oră și apoi se așază liniștit într-un colț. Cu excepția cazului în care ședințele sunt prea lungi, dacă există un alt câine de birou prin preajmă începe să latre furios. „Mă râcâie pe creier sunetul ăla ascuțit”, spune șeful în apelul video. Reușesc să liniștesc câinele cu răbdare. 

Pe la ora prânzului îl scot pe Zaizai la plimbare. Razele soarelui îi scot în evidență blana strălucitoare și atrage multă atenție și priviri drăgăstoase. Un turist vrea să-l fotografieze. Își arată de asemenea bunul gust când miroase ușa unei măcelării de calitate și a unui salon de masaj chinezesc. Din când în când îl îmbrățișez și el acceptă cu recunoștință. „Cele mai bune lucruri din viață nu costă bani”, a spus Steve Jobs și avea dreptate. Astăzi poți chiar să faci bani din ele. 

Când Zaizai ajunge pe un spațiu verde, se lasă brusc pe vine. Ăsta e probabil momentul de care-mi era cel mai târșă. Din fericire, fecalele lui au consistența ideala pentru a fi ridicate din iarbă. Căcatul se simte călduț în punga din plastic, la fel cum se vor simți și banii care-l vor înlocui curând. 

Tot restul după-amiezii, Zaizai mă urmează și dă din coadă oriunde merg. Mă simt precum César Millán, iar egoul meu este mângâiat și mai mult de colega mea (cea cu alergia). „Văd o parte drăguță din tine pe care n-am mai văzut-o până acum”, spune ea cu admirație. Brusc, văd un viitor de succes în fața ochilor în care conduc un fel de imperiu de babysitting. Nu iau doar un câine, ci o întreagă haită la birou ca să facă mai mulți bani pentru mine decât fac eu. 

Până să-mi dau seama, se termină ziua și șterg cu tandrețe saliva de câine și apa pe care o dă pe podea în timp ce se hidratează. Apoi îl mângâi pentru ultima oară pe blană. „Da, o să te atașezi oricum”, îi spun eu prietenului lui Veronique care vine să ia câinele. „Adevărat, dar nu pare că-l vom pierde prea curând”, spune el vesel. Nu, așa e, mă gândesc eu. Îi dau bolul din plastic, peria și lesa. În timp ce-mi scutur blana de pe pantaloni îi urmăresc cu privirea pe Zaizai și pe bona lui reală până ies de pe stradă. Mulțumesc Zaizai pentru bani și pentru ziua drăguță.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.