Serialul Spy/Master îți arată dedesubturile spionajului și comunismului românesc

Spy/Master a fost lansat și în România, primele două episoade sunt deja disponibile și această miniserie HBO Max îți arată și altă față a comunismului, dincolo de filmele cu care ești deja familiarizat. O zic de la început, ca să nu fie confuzii pe parcurs: e un serial inspirat din fapte reale.

Nu toate datele sunt reale, ba chiar unele personaje sunt de-a dreptul inventate. Dar e cu comuniști, securiști, Ceaușescu și Ion Mihai Pacepa – oh, Pacepa, oh, the memories!

Poate că-s bătrân sau poate doar aveam un număr disproporționat de rude puse pe scandal geopolitic, dar, în copilărie, după trei–patru țuici, diverșii veri și prieteni de-ai lui taică-miu se certau pe comunism. Comunismul picase abia recent, era estul sălbatic, Traian Băsescu era încă un băiat cu păr prin ministere și nu vorbea nimeni de George Soros și de cum vrea UE să-ți dea făină de greier vaccinat ca să-ți astupe chakrele pe trei generații.

Invariabil lumea ajungea să vorbească de Pacepa. Era un fel de dușman comun al poporului. Ba chiar un trădător atât de mare că-l înjura și votantul de Rațiu și nostalgicul după Ceaușescu. Pacepa, mare securist, fugise la americani via Germania și viitorul în România îi fusese pecetluit.

Abia în iulie 1999, la zece ani de la căderea comunismului, Curtea Supremă a anulat condamnarea la moarte a acestuia. 

În fine, istoria aia e încă tulbure. Dar iată că după mai bine de-o generație de părerile lui unchi-tu pe subiect, HBO s-a hotărât să scoată o miniserie ficționalizată despre Pacepa și dezertarea sa către Unchiul Sam.

Pacepa între timp a fost răpus de COVID-19 la frumoasa vârstă de 92 de ani, dovadă că și huzurul capitalist are efecte de prelungire a vieții nu doar austeritatea comunistă.

Acest serial HBO prezintă o perspectivă romanțată asupra dezertării lui Pacepa, mai romanțată chiar decât balivernele din cărțile generalului. De fapt, nici nu-l cheamă Pacepa pe domnul spion, ci Godeanu (Victor Godeanu), jucat de Alec Secăreanu pe care l-am mai văzut pe HBO în Ruxx.

Un privilegiat al comunismului în vremurile pe care unchi-tu le privește cu nostalgie, Godeanu are acces direct la Ceaușescu, ba chiar e omul lui de încredere. Singura problemă e că e agent dublu pentru ruși, dușmanii lui Ceaușescu pe vremea „liberalizării”, și că lațul întins de tovarășul Voinea de la contrainformații (Laurențiu Bănescu, cap de afiș și în filmul Boss) începe să se strângă-n jurul său. 

Singura soluție pentru Godeanu e să fugă la Americani via Germania, dar ce să faci cu nevasta și copilul de acasă? Sau cu Carmen (Ana Ularu), la femme Nikita a lui Voinea care e pe urmele sale gata să-l prindă?

Spy/Master e o producție solidă. Deși HBO a început să strângă cureaua cu o serie de decizii din ce în ce mai bizare se vede că s-a investit în serialul ăsta. Acțiunea are loc în mai multe țări, cu urmăriri de tip Jason Bourne pe străduțe din Franța, momente tensionate de tip Tinker, Tailor prin Germania și comunism-core prin România. Totul are o patină de anii ‘70 care convinge, chiar dacă nu te dă pe spate ca mai sus numitul Tinker, Tailor al lui Tomas Alfredson.

Serialul te atrage, își construiește bine atmosfera, relațiile interpersonale și tensiunea intrinsecă. Mai mult, pentru amatorii de chestii cu șpioni arată din plin ceea ce se cheamă pe engleză tradecraft. Cred că echivalentul pe Română ar fi „mijloace specifice” – mesaje secrete, microfoane în pantofi, lucruri de genul ăsta.

Serialul are o atmosferă tip John le Carré, și crede-mă că asta e o laudă serioasă pentru un serial cu Ceaușescu.

Cuplul Nicolae Ceaușescu – Elena Ceaușescu e jucat de Claudiu Bleonț, respectiv Elvira Deatcu. Ei bine, tovarășul e interpretat absolut fantastic. Bleonț reușește chiar să-l facă pe dictator un personaj  scârbavnic și ușor tragicomic, cam ca-n realitate – obsedat de imaginea sa, paranoic, prostovan, temperat doar de Godeanu și de Elena.

Alte interpretări bune spre foarte bune avem de la mai sus numitul Bănescu care aduce ceva verosimil, de Gary Oldman jucându-l pe George Smiley sau de la Andreea Vasile care o joacă pe nevasta lui Godeanu.

Ce mi s-a părut bizar însă e felul în care au fost regizați și în care joacă câțiva dintre actorii principali, începând cu aproape toată distribuția de limbă engleză care pare că e scoasă din ceva b-movie cu Jean Claude van Damme din anii ‘80 și terminând cu numele sonore de distribuție românească – anume Ana Ularu și, cu voia ta ultimul pe listă, chiar Secăreanu.

La Ularu e mai de-nțeles. Deși e o actriță bună în general, aici joacă un rol de agentă care tace și face, nu prea are loc să se desfășoare. Dar Secăreanu? Nu doar că joacă la fel ca-n Ruxx, de mă așteptam ca Godeanu să scoată un Apple Watch și să ordone „comrade Siri, show me cool places in Federal Germany, keywords – defection, CIA”, dar mi se pare prost utilizat în rol. Și e ciudat, că e un actor bun, nu cineva scos din distribuția Romina VTM.

Secăreanu a rupt gura târgului (și festivalurilor) în God’s Own Country, a jucat „de epocă” în Ammonite cu Kate Winslet și Saoirse Ronan. Are potențialul acolo. Aici împarte câteva scene cu (recent premiatul) Iulian Postelnicu și parcă-s Bromania și Daniel Day-Lewis. N-ai zice că e ceva spion de elită nici într-o mie de ani. Dar, hei, poate că asta e toată ideea. 

Secăreanu convinge însă când e singur în scenă și vedem pe fața lui tensiunea acumulată din viața de spion – și contrabandist, că Pacepa n-a fost niciodată departe de deprinderile lumești mercantile – și toate fațetele pe care trebuie să le jongleze ca să nu-l prindă foștii săi tovarăși.

În orice caz, serialul funcționează în ciuda acestor mici hibe de distribuție. E poate un început pentru un șir de filme și seriale construite pe dosarele Securității, pe poveștile comuniste mai puțin cunoscute publicului larg. Profit de această concluzie și să repet că e ficțiune, inspirată din câteva fapte reale. Nu e documentar și n-are pretenția asta.