Un hoț de buzunare mi-a zis cum te arde și ce cuvinte folosește când o face

Ashwin* a pătruns în lumea întunecată a infractorilor din Delhi pe când era elev la un liceu din Badarpur, un cartier sărac de la periferia capitalei Indiei. A fost introdus în aceste cercuri de un coleg dintr-o clasă mai mare. Inițial, Ashwin a fost șocat când colegul lui i-a zis că, în fiecare zi după ce termina orele, jefuia oamenii în autobuz în drum spre casă.

După șocul inițial, Ashwin a primit o propunere pe care a acceptat-o, pentru că avea nevoie de bani. Prietenul lui l-a rugat să preia rolul de transportor – persoana care ia telefonul sau portofelul furat al victimei și fuge cu el. Doar pentru că ducea un telefon la câteva zeci de metri distanță, Ashwin urma să primească două sute de rupii, o sumă considerabilă pentru un elev de clasa a unsprezecea.

„În Badarpur nu poți scăpa de anturajul rău, orice ai face. Ăsta e mediul”, mi-a zis el când ne-am întâlnit într-o ceainărie din Badarpur, la o aruncătură de băț de una dintre stațiile de autobuz preferate de infractori.

Hoții de buzunare există în societate de când lumea și au fost mereu reprezentați în artă și literatură, inclusiv în romanul lui Charles Dickens din 1838, „Oliver Twist”. Arta furatului din buzunare a fost folosită ca sursă de divertisment în spectacolele magicienilor, iar unii dintre acești magicieni au ajuns faimoși în circurile europene.

În India, există hoți de buzunare de secole. New Delhi are o rețea foarte mare de hoți care operează în piețele aglomerate și zonele turistice, iar poliția face mari eforturi să îi prindă și să informeze populația să se ferească de ei. 

După ce a pătruns în lumea hoților, Ashwin a învățat multe trucuri de la prietenul lui și a înțeles că furtul din buzunarele oamenilor era o adevărată artă. „Numai amatorii au nevoie să taie buzunarele cu lama”, a zis el. Tânărul a mai învățat și limbajul cifrat al hoților. De exemplu, telefonul tău e „teeli” (chibrit), iar banii din buzunarul tău interior sunt „chacha” (unchi).

„Într-un autobuz aglomerat, un băiat masează coapsele țintei care începe să se simtă confortabil. Atunci, celălalt băiat îi ia telefonul din buzunar. În echipa mea, aveam băieți atât de experți că furau banii din portofelul omului, fără să-i ia și portofelul! Ca să facă asta, un băiat se împinge în burta victimei, ca să îi distragă atenția, în timp ce altul folosește un șiret ca să scoată banii din portofel”, mi-a povestit el, la un ceai. 

Dar cele mai scumpe telefoane nu se găsesc în autobuze, cu care călătoresc săracii, ci în metrou. „Acționăm când oamenii urcă sau coboară din tren, pentru că atunci nu sunt atenți”, a zis Ashwin. Poliția arestează sute de hoți de buzunare în fiecare an în stațiile de metrou și încearcă mereu să avertizeze călătorii prin campanii de conștientizare.

Ashwin n-a fost prins niciodată la metrou. Dar, din păcate, pentru că a început să facă mulți bani, s-a apucat de droguri. „Iar după ce începi să iei droguri ca să evadezi din realitatea tristă din jurul tău, acestea îți acaparează viața. Și apoi trebuie să faci și mai mulți bani, ca să-ți susții dependența.”

Așa a ajuns să se alăture unui cerc notoriu de hoți de buzunare, ai cărui membri au fost condamnați pentru posesie de armă, șantaj, agresiuni și crime. „Ne-au antrenat și ne-au învățat tehnici foarte bune, ca să câștigăm mai mulți bani și am ajuns să câștig douăzeci de mii de rupii pe zi. Un sfert din sumă mergea la ei și restul era împărțit de băieții care furau”, a zis Ashwin.

Echipele lucrau pe ture, unii de dimineață, alții seara. Dacă o echipă alegea traseul unui anumit autobuz, celelalte echipe nu se urcau în el. Viața asta palpitantă l-a făcut pe Ashwin să renunțe la școală.

El era începător în această artă, dar unii membri ai grupării, care erau mult mai căliți, foloseau și violența sau automutilarea când își jefuiau victimele. „Când a fost prins că fura din buzunarul unui bărbat, un membru al grupului l-a tăiat pe bietul om pe mâini. Când o altă victimă a încercat să împiedice un hoț să-i fure banii, hoțul și-a lovit capul cu o piatră. Victima s-a speriat și n-a mai putut reacționa, iar hoțul a traversat strada cu portofelul ei, s-a spălat de sânge și și-a văzut mai departe de treabă.”

Când Ashwin a fost arestat de poliție, a început să aibă dubii cu privire la activitatea lui. Dar a aflat că era la fel de greu să ieși dintr-un cerc de hoți, pe cât era de greu să intri. Când a încetat să mai fure bani, hoții i-au trimis amenințări pe telefon și, de câte ori îl prindeau pe undeva prin oraș, îl băteau. 

Ca să evite contactul cu ei, Ashwin și-a schimbat numărul de telefon, dar tot n-a reușit. „Gândește-te că sunt infractor – până și poliția știe asta, pentru că m-a prins deja o dată. Dacă nu fac ce vor ei, ăștia au legături cu poliția și le zic să mă aresteze. Deci ori îmi iau bătaie, ori mă arestează poliția și iau bătaie și acolo.”

Când l-a prins poliția prima oară, șefii grupării au făcut pe salvatorii și le-au dat polițiștilor bani ca să-l elibereze – dar „apoi a trebuit să lucrez din nou pentru ei, ca să-mi plătesc, cică, datoria”.

Altădată, niște membri ai bandei l-au prins pe Ashwin într-un autobuz și l-au tăiat cu lama pe brațe. „Am avut noroc că aveau niște lame mici și am scăpat ușor. De atunci merg numai cu metroul”, a zis el și mi-a arătat tăieturile de pe brațe.

Cu altă ocazie, hoții l-au urmărit pe Ashwin cu bicicletele prin sudul orașului. „M-am refugiat într-o secție de poliție ca să scap. Am chemat un prieten să mă ia de acolo cu mașina și să mă ducă acasă.”

În timp, banda de hoți și-a pierdut interesul pentru Ashwin și a început să recruteze alți tineri entuziaști din școlile din Badarpur. „Mulți elevi sunt tentați de asta din cauza sărăciei. Școlile sunt cele mai bune locuri pentru recrutat hoți.”

Ashwin și-a găsit un job și intenționează să înceapă o viață nouă. „Mă gândesc să mă mut din Badarpur, dar Delhi are un nivel de trai mult mai ridicat și nu știu cum să încep.”

L-am întrebat dacă mai fură de la oameni când are perioade grele. „Nu, am renunțat de tot la stilul ăla de viață. N-o să mai fur niciodată.” Dar la cum îi sticleau ochii când scana oamenii care se urcau în autobuze, mă cam îndoiesc, sincer.

*Numele a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.