Dacă nu pot atinge o altă persoană, măcar mă pot uita cum se ating alții în filme

Luna trecută, colega mea Meredith Balkus a pus întrebarea dificilă, dar necesară, pe care și-au pus-o toate persoanele singure de când a început carantina: Când o să avem voie să ne sărutăm? Această întrebare mă bântuie de când m-am despărțit, în timpul pandemiei. Oare o să mai simt atingerea gurii altui om vreodată?

În absența căldurii unui alt corp uman, am recurs la o metodă jenantă și, sper eu, temporară, care să înlocuiască atingerea reală: vizionarea de filme romantice și episoade de seriale ca să simt din nou conexiunea umană fizică.

După despărțire, am trecut de la carantina cu un partener la singurătate totală în apartamentul meu. Nu am regrete și sunt mult mai fericită acum, dar e greu să nu simt pierderea brutală a oricărui contact cu altă persoană. De atunci, singura atingere de care am avut parte a fost cea a chiropracticianului meu și a ginecologului – nu sunt tocmai atingeri care să-ți dea fiori de plăcere.

Cum coșmarul global pare să nu se încheie prea curând, îmi e imposibil să nu mă uit în gol și să fantazez la un sărut la beție în fața unui bar, o îmbrățișare sau chiar o partidă de sex. La fiecare întâlnire la care am fost am ținut cont de distanțarea socială (am stat de vorbă la o bere cu câte un tip, la doi metri unul de altul), deci am fost nevoită să respect un nivel de castitate cu care nu sunt obișnuită, având în vedere că prima mea replică la un date e: „Vrei să ne sărutăm să vedem dacă avem chimie?”.

Dorința de afecțiune fizică m-a făcut să caut porno cu atingeri, adică mă uit la filme sau seriale în care personajele au contact romantic. Nu e chiar sexual; nu mă masturbez la vreun episod sexy din Outlander (deși e sexy ca naiba). Doar că vreau să simt ardoare și dorință în timp ce vizionez expresii ale intimității care nu ne sunt permise în prezent.

Ai pățit vreodată să te uiți la episodul din New Girl care se cheamă The Cooler, în care Nick o apucă pe Jess pe holul apartamentului și o sărută pasional, ca un marinar reîntors de pe mare la iubita lui după luni de zile – primul lor sărut! - și o lasă zguduită, după care apeși butonul de rewind și dai înapoi ca să vezi sărutul iar și iar și îți imaginezi cum ar fi să fii sărutată din nou așa? Nici eu, haha.

Ba da, csf. Fac asta, oricât de tragic ar suna. Când mă uit la două personaje care se țin de mână sau se sărută sau fac sex, mă trezesc că mă joc cu părul tandru ca să simt ceva din căldura de pe ecran.

Sunt ok să fiu singură, dar e nașpa să fii singură pe timp de pandemie, să nu știi când o să te mai mângâie cineva pe față sau o să-ți facă sex oral.

„Te înțeleg perfect”, a surâs Linda Weiner, o terapeută sexuală specializată în tratarea anxietății și frustrării prin atingere fizică.

„Atingerea e absolut esențială”, a zis Weiner. „Avem nevoie de ea pentru sănătatea noastră fizică, mentală și emoțională. Fără ea, nu suntem prea bine… Tânjim la ceva. E conexiunea umană. Ai recurs la filme ca să-ți zgândărești amintirea asta.”

În cele mai frustrante momente din viața mea sexuală, m-am uitat la scenele de sex dintre Connell și Marianne din Normal People, adaptarea pentru televiziune a romanului lui Sally Rooney pe care unii îl numesc „filmul cu adolescenți irlandezi excitați”. Scenele respective sunt atât de intens senzuale încât cineva a făcut un montaj și le-a urcat pe PornHub, de unde au fost date jos.

La fiecare rewind, am studiat felul în care Connell o atinge pe față pe Marianne sau cum îi cade lanțul de aur pe piept. Până și o atingere minusculă între ei umple camera de energie sexuală, de ajung să mă mângâi singură pe brațe.

„Mulți se ating și se mângâie singuri pe brațe, fără să-și dea seama. Nu e ceva neobișnuit. Majoritatea facem asta, conștient sau nu. Avem nevoie de atingere, asta e clar”, a zis Weiner.

Energia sexuală din Normal People pur și simplu nu se întâmplă în apartamentul meu din Brooklyn, unde zac singură în propria sudoare, ca într-o mlaștină care fierbe în anusul Satanei. Există niște reguli de dating pentru pandemie, dar e obositor să le respecți. Mă înnebunește gândul că o să trebuiască să mă abțin să sărut o altă persoană până în 2021.

Absența atingerii fizice poate avea efecte palpabile asupra sănătății mintale și fizice ale unei persoane, conform spuselor lui Weiner. Atingerea eliberează hormonii care te fac să te simți bine – oxitocină, serotonină și dopamină – și ne ajută să gestionăm anxietatea, stresul, depresia, plus că întăresc imunitatea. „Atingerea te face să se simți calm și în siguranță, a explicat ea. Altfel, te simți foarte anxios, deprimat sau îndurerat”, a explicat ea.

„Când te atingi singur în timp ce te uiți la sărutul din finalul de la Mad Men, te autoconsolezi”, a zis Weiner. „Obții substanțele chimice de care ai nevoie ca să te simți bine.”

De curând, într-o noapte, zăceam în pat și am intrat pe Netflix. Am scrolat printre opțiuni și am dat peste cel mai tare porno cu atingeri: Mândrie și prejudecată, varianta cu Keira Knightley. Dramele după romanele lui Jane Austen sunt raiul pornografiei cu atingeri. Așteptările sociale din perioada respectivă interziceau atingerile, așa că o ușoară mângâiere pe mână o făcea pe o femeie să ia foc, cu corset cu tot.

Această variantă de la Mândrie și prejudecată are genul de romantism care te face să oftezi și să uiți că în epoca aia probabil le mirosea respirația oribil tuturor. Am ales filmul în special pentru o scenă: Elizabeth Bennet părăsește casa imensă a domnului Bingley după o după-amiază în care și-a vizitat sora bolnavă, când arogantul și chipeșul domn Darcy o ia brusc de mână ca s-o ajute să urce în căruță. Elizabeth tresare când îi simte mâna, chiar dacă îl consideră un dobitoc notoriu.

Și domnul Darcy simte ceva în atingerea aceea, pentru că, după ce se îndepărtează, se uită amândoi unul la altul, iar camera face zoom pe mâna lui și vedem cum o scutură, să o descarce de electricitatea din ea. M-am uitat la scena asta de cinci ori la rând. Mi-am pus mâna stângă peste mâna dreaptă. S-a simțit drăguț. Dar imediat m-am simțit stupid, chiar dacă eram singură în cameră, și m-am speriat ca atunci când m-a prins mătușă-mea că îmi studiam vaginul în oglindă.

„Experimentezi plăcerea amintirii, ceea ce e bine”, a zis Weiner și a confirmat că multe persoane au acest sentiment de când a început pandemia și nu mai au voie să atingă alți oameni.

Când mă uit la momente din astea fierbinți pe ecran, îmi vine să-mi dau pumni pentru toate momentele în care nu am apreciat suficient că țineam pe cineva de mână. Sau pentru faza aia în care am renunțat la o partidă de sex ca să merg acasă să mă uit la Netflix. Regret enorm!

Nu e imposibil să te săruți sau să faci sex cu cineva pe timp de pandemie, dar o faci cu risc și cu stres. Nici nu-ți mai vine să te săruți cu cineva când știi că entuziasmul o să-ți fie retezat de frică. E copleșitor și îți frânge inima. Totuși, n-am de gând să renunț la speranță, pentru că nu vreau să mă las cucerită de mizeria din jur. Până atunci, o să mă uit la filme romantice și o să aștept.