Toți românii care au încercat să-mi dea țeapă când mi-am căutat mașină SH

Am mai scris aici că îmi caut mașină și toate cele. Tot nu mi-am găsit. Bine, piedicile principale sunt că am un buget timid și pretenții de nabab. Și că vreau să verific o mașină din trei surse, ca la cursul de jurnalism, înainte de a bate palma cu omul care-o vinde. De obicei, aici se-mpotmolește treaba. La verifcarea computerizată și pe rampă, bombonica aia simpatică și prezentabilă se dovedește o adunătură de fiare în care trebuie să mai bagi cât te costă s-o cumperi, ca să ieși cu ea pe stradă.

Ce să faci? Așa sunt eu, o romantică incurabilă, care are încredere în proprietarii de mașini și-n poveștile pe care mi le servesc ei ca să scape de rabla împachetată ca bijuterie pe roți.

N-am bani de mașină nouă, iar în parcurile auto oferta de mașini rulate este limitată și peste prețul pieții, așa c-am făcut și eu ce face tot omul: am rupt anunțurile de pe net, în căutarea unei mașini mici, de oraș și mai ales de femeie. Toate astea în timp ce am încercat să adulmec și să ocolesc țepele de care este plin netul. Și tot am dat peste situațiile de mai jos.

Potențial de țeapă: 2 din 5

Familistul cu copii e, în logica mea, un tată responsabil care a mers cu mașina corespunzător că, de, erau ăia mici în spate. Evident că m-am înduioșat toată când am citit anunțul lui pe OLX, cum că-și vine mașina prea mică pentru familia lui în creștere, dar care, de altfel, funcționează excelent. Uite, domn’e, un om care știe să scrie anunțul frumos, cu aliniat și diactritice, și care vorbește și corect la telefon.

Obiectul în cauză: Opel Corsa din 2009 la 3 700 de euro. Super preț, știu, și-aproape c-am plecat pornită s-o iau, fie ce-o fie. Numai c-a fost ceva peste care n-am putut să trec.

Imaginează-ți un om prezentabil, care-ți face o figură frumoasă și-apoi deschide gura și vezi că-i lipsește un dinte. Așa a fost și cu mașina asta, avea un element inestetic care-a rupt vraja. Bara centrală cu emblema brandului avea o ditamai gaura, ceea ce presupunea schimbarea ei cu tot cu grilă. „Ăla care mi-a adus-o din Germania a lovit-o nu știu cum, dar pe mine nu mă deranjează, că mașina merge și-așa”, mi-a zis omul.

OK, deja nu-mi mai părea zânul cel bun din anunț și-ntreb cam la cât estimează operația estetică. Vreo 300 de lei, nu mai mult. Greșit, la reprezentanța Opel chestia costă 1 000 de lei, iar la un service oarecare cel puțin 500. Întreb, evident, dacă lasă din preț cât să acopăr reparația, dar n-am cu cine să mă-nțeleg. Că și-așa este un preț bun pentru marca asta și că să mai verific prețurile de pe piață, să mă conving. M-am convins, nu vreau mașina știrbă.

Potențial de țeapă: 4 din 5

Cum ar fi să-ți cauți mașină second hand și să nu dai peste samsari? Parcă n-ar fi treaba treabă. Evident că în anunțul pe care l-am găsit și pe OLX, și pe Autovit, omul cu mașina, un Hyundai i20, era proprietar. Poate de-o zi sau de-o săptămână. Nu m-am gândit să-l verific în cel mai simplu mod posibil: să-l caut pe net după numărul de telefon afișat, ca să văd dacă mai are și alte mașini la vânzare.

Primul semnal de alarmă l-am avut la telefon, când am observat că nu prea aveam cu cine lega o conversație logică. Dar na, cumperi o mașină, nu-l pui să-ți dea meditații la filosofie, așa că treci peste prejudecățile astea. Am trecut și mi-am dat întâlnire (nu singură, evident) cu omul în locul în care avea expusă mașina: parcarea unui hipermarket.

Mirosea deja de la o poștă a samsar, numai că eu chiar am vrut să trec prin toate supliciile unei astfel de întâlniri. Au venit doi, cu look-ul ăla tipic de băieți ieșiți după bere, la birtul din cartier, și-au încercat să scoată din ei o încercare rudimentară de PR și să-mi înșire tot ce are mașina aia mai bun. Am depistat doar o încercare de camuflare a unei lovituri (m-așteptam la mai multe, sincer), motorul spălat corespunzător și-am băgat-o pe aia cu verificarea tehnică.

Da, desigur, sunt de acord, dar la un service independent. Ce-nseamnă asta? Să ieșim, așa, cu mașina pe stradă și să alegem unul, random. Mi-au spus c-au mai pățit-o cu alți potențiali clienți care le-au verificat mașinile la service-uri la care erau vorbiți cu mecanici, ca să le scoată bijuteria cu bube. Săracii samsari.

Potențial de țeapă: 4 din 5

Nota e pentru diferența ca de la cer la pământ între pozele cu mașina, tot Hyundai i20, din 2011 ca an, și ce-am văzut la fața locului. Eram tentată să-l întreb pe om dacă e aceeași mașină, pentru că aia pe care am văzut-o live era varianta căzătură a celei din anunțul de pe OLX. La fel și omul care o vindea.

Nu găseam nicio legătură între vocea suavă și de treabă de la telefon și personajul în sine, un samsar ceva mai spălat. Bine, colaborarea noastră începuse aiurea din start: mașina n-avea RCA, așa că avea să fie o problemă cu mersul la service, pentru o verificare.

Comuna Mogoșoaia din anunț era, de fapt, un sat de la ieșirea din Chitila, iar mașina impecabilă părea vandalizată din toate părțile. Lovită pe dreapta, lovită pe stânga, diferență de culoare la tablă, zgârieturi, o centură de siguranță care piuia continuu și o cheie ruptă-n două. Și-asta fără s-o mai verific pe interior, că n-a mai fost cazul, m-a convins cu ce se vedea cu ochiul liber.

O serie de dubioșenii care a început cu faptul că omul nu mi-a dat adresa lui, ci pe-a lui socru-su colț cu crâșma din sat. Una peste alta, omul ăsta sigur cunoaște un băiat care cunoaște alt băiat care se pricepe la photoshop: pozele din anunț te făceau să te-ndrăgostești de mașina aia.

Potențial de țeapă: 2 din 5

Opel Corsa din 2009, la 3 900 euro. Același model din prima poveste, dar nu la fel de știrbă. Proprietara ei, o femeie cam de aceeași vârstă cu mine, este fix genul ăla de om de la care ai vrea să cumperi o mașină SH. Educată, politicoasă, deloc dubioasă. Mașina era înregistrată pe firmă, iar vânzătoarea se oferea să-mi dea toate actele care-mi trebuiau pentru înmatriculare, inclusiv fiscalul care să ateste că n-are datorii. Băieții de mai sus, în schimb, nu-mi păreau la fel de curați cu taxele.

M-am bucurat c-am dat peste o mașină condusă de o femeie pentru că, zice lumea, șoferițele sunt mai prudente și mai puțin predispuse accidentelor. Dar, zice tot lumea sau, mai exact, vocea expertă masculină, tot ele obișnuiesc să adauge o zgârietură mică pe tablă de fiecare dată când parchează. Iar femeia cu Opelul a cam colecționat câteva, plus o pată nasoală de rugină la portieră și niște striații dubioase pe capotă. Am încercat-o și cu service-ul și mi-a răspuns că tot istoricul reviziilor poate fi consultat la reprezentanța Opel la care a mers mereu.

N-a știut să-mi spună când s-a întâmplat ultima dată și nici dacă e dispusă să mai meagră o dată, cu mine, dacă mă hotărăsc s-o cumpăr. Moment în care și-a adus aminte că mai este cineva insteresat de mașină și că omul ăsta era dispus s-o ia chiar și-așa, pe neve. Moment în care și eu mi-am dat seama că nu-mi place atât de mult o Corsa din 2009.

Nu zic că vizite ca astea, în urma cărora m-am întors acasă dezumflată, nu sunt și ele, totuși, bune la ceva. Te-nvață că o mașină sub prețul pieței, chiar și cu câteva sute de euro, are motive serioase să fie așa, că oamenii cu mașini prin parcări de magazine sau expuse pe trotuar sunt, de obicei, samsari, și că ceea ce este prea frumos ca să fie adevărat chiar așa e.

Apropo, dacă știi pe cineva care vinde o mașină ieftină și bună, promit că-ți fac un material cu dedicație pe VICE.

P.S.: nu am adăugat poze cu mașinile sau cu anunțurile găsite, pentru că ar fi doar câteva dintr-o sumă largă de astfel de anunțuri. Sunt relevante trucurile și scuzele folosite de vânzători, nu neapărat un anunț solitar. Mai nou, se vând mașini și pe Facebook Marketplace și ar fi păcat să nu ai câteva repere, pe baza a ceea ce am pățit eu, în caz că vrei să-ți iei mașină.