De ce România are nevoie de legalizarea căsătoriilor gay, indiferent ce zic extremiștii

Victor și-a dat seama prima dată că relația lui nu contează în fața statului român în 2017. Trebuia să facă niște analize costisitoare, dar nu le putea deconta, pentru că era student și abia plecase de la un job. Ar fi putut să folosească asigurarea lui Florin, partenerul lui de mai mulți ani, doar că un demers obișnuit pentru mulți români nu era accesibil și pentru ei. 

Deși au adus dovezi că locuiesc de câțiva ani împreună la aceeași adresă, că au facturi comune și împart cheltuielile, cei de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate le-au spus că nu îndeplinesc condițiile necesare pentru coasigurare, pentru că nu reprezintă o familie. 

Funcționarii au justificat refuzul cu Articolul 271 din Codul Civil, care spune următoarele: „Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora”. 

Doi ani mai târziu, Victor Ciobotaru și Florin Buhuceanu au dat statul român în judecată la CEDO pentru a fi recunoscuți ca familie, cu sprijinul Asociației ACCEPT și al avocatei Iustina Ionescu. Lor li s-au alăturat alte 20 familii formate din persoane de același sex. 

Pe 23 mai 2023, Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât că România încalcă articolul 8 al convenției care protejează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie și, prin urmare, îi cere să recunoască familiile formate din persoane de același sex. E o decizie importantă și mult așteptată atât pentru ei, cât și pentru toate familiile LGBT+ din România. Astfel, ar primi drepturi și măsuri de protecție pe care e absurd că nu le au deja, la fel ca părinții sau prietenii straight ai oricăruia dintre noi. 

Am vorbit cu câțiva dintre membrii familiilor care au dat în judecată România la CEDO despre momentele când i-ar fi ajutat recunoașterea din partea statului, dar și cu avocata Iustina Ionescu despre ce presupune, concret, această decizie.

„Ne-am dat seama din situații concrete cât de descoperiți suntem în relație cu autoritățile statului ca familie, că nu avem niciun fel de protecție legală și nu suntem recunoscuți și că nu contăm. Suntem considerați doar doi străini”, spune Florin Buhuceanu.

Victor Ciobotaru adaugă că „orice familie pornește la drum cu gândul, cum se zice în mod tradițional, că e împreună la bine și la greu. Ori, așteptarea autorităților este ca familiile gay să ducă o viață roz, să fie împreună numai la bine. Când vine vorba de rău, nu mai ai cum să fii alături de partenerul tău, pentru că legea nu-ți dă voie”.

În 2020, Maria a trecut printr-o intervenție chirurgicală, iar partenera ei de viață Diana a putut să obțină informații despre starea ei de sănătate abia după ce pacienta a declarat într-un formular că Diana e verișoara ei și singura rudă, cu cerință expresă ca toate detaliile cu privire la decursul intervenției să-i fie furnizate. Ele formează o familie din 2019, iar momente precum acela le-au făcut să se alăture procesului de la CEDO împotriva statului român. 

Ca să înțelegi diferența, unchi-miu a fost operat destul de urgent într-un spital public din București și a rămas internat cam o săptămână. Soția lui, mătușă-mea, l-a putut vizita în fiecare zi, i-a adus schimburi și mâncare, a stat de vorbă cu medici, asistente, infirmiere, a știut constant toate detaliile despre tratamentul lui și starea de sănătate.

O realitate banală pentru familiile heterosexuale, dar inaccesibilă celorlalte. 

„Un moment pe care ni-l amintim cu tristețe a fost acela în care am fost internate amândouă și din păcate a fost dificil să obținem informații una despre cealaltă de la cadrele medicale”, povestește Alina despre experiența ei și a partenerei ei, cu care formează un cuplu din 2013. „Nu e cel mai plăcut lucru să nu îți poți trece partenera ca persoană de contact pentru că acea rubrică e rezervată familiei”, adaugă ea. 

Au fost și situații în care doar una dintre ele a fost internată și singurul lucru care le-a ajutat să obțină informații despre starea de sănătate a celeilalte a fost că au o relație bună cu ceilalți membri ai familiilor lor, care le-au ținut la curent. 

„În România avem și infracțiuni motivate de ură care sunt sancționate mai grav de către Codul Penal, dar pentru acest lucru trebuie să se cunoască motivația agresiunii, ori dacă aceste cupluri nu beneficiază de niciun fel de recunoaștere din partea statului, atunci nu au această protecție la care sunt îndreptățiți prin lege. Acestea sunt situațiile foarte grave cu care se confruntă aceste cupluri”, spune Iustina Ionescu, avocata care a condus procesul de la CEDO. 

Se referă la cazuri precum cel al unuia dintre cuplurile implicate în proces, care este împreună de 15 ani. Unul dintre parteneri a fost bătut de către vecinul lor tocmai din cauză că ei formează un cuplu. „Dar atunci când au chemat poliția, pentru că a fost nevoie de ambulanță și spitalizare, nu au putut să spună că partenerul de viață este un membru al familiei, că formează un cuplu și că de aceea au fost vizați de actele de violență ale vecinului”, adaugă Iustina. 

Pentru ca familiile formate din persoane de același sex să nu mai fie descoperite în situații ca acestea, Asociația Accept solicită Guvernului si Parlamentului trei măsuri care să asigure o recunoaștere și o protecție completă a tuturor familiilor. 

„Vorbim despre modificarea Codului Civil, pentru a ne asigura că este deschisă și accesibilă tuturor căsătoria civilă, indiferent de sexul celor doi parteneri. În al doilea rând, introducerea în România și a parteneriatului civil, o instituție ceva mai modernă, mai flexibilă decât căsătoria, care poate fi agreată de anumite cupluri, atât de sex diferit, cât și de același sex. Și nu în ultimul rând, familiile care nu aleg nici una dintre cele două forme de înregistrare ale relației lor, să poată apela la protecția legii pentru recunoașterea familiei de facto în cazul violenței domestice sau în caz de separare”, explică Iustina.

Practic, e o luptă pentru recunoașterea drepturilor de familie într-un stat care consideră familia ca fiind o valoare fundamentală.

Navigarea prin sistemul de sănătate e însă doar o mică parte din hățișul realităților prin care familiile de același sex trec fără sprijin și protecție. 

„În noiembrie 2022, un prieten a descoperit că avea o boală în fază terminală, nu se mai putea face mare lucru. Și cu toate că avea un testament făcut, primul lucru care s-a întâmplat după înmormântare a fost că cineva din familia celui decedat a contestat testamentul, iar partenerul supraviețuitor a primit citație pentru instanță. Și, din păcate, de multe ori, oricât de bine este făcut testamentul respectiv și oricâte măsuri sunt luate, se întâmplă ca cei care atacă să aibă câștig de cauză pentru că tu, de fapt, în fața autorităților nu reprezinți legal o familie”, povestește Victor. 

Alina și partenera ei și-au făcut testamentele pentru a se asigura că se vor moșteni, dar sunt conștiente că sunt documente contestabile care, deși costă bani și timp, nu asigură că ce au scris acolo se va și întâmpla. 

La incertitudinea moștenirii partenerului de viață se adaugă de multe ori suferința de a nu-i putea plânge moartea alături de ceilalți oameni din viața lui. 

„Era de Paște, începuse slujba de Înviere la Patriarhie și tocmai atunci unul dintre prietenii mei a primit vestea că partenerul lui murise pe patul de spital. Chiar dacă apropiații și membrii familiei știau că cei doi sunt un cuplu, se iubesc, își petrec vacanțele împreună și locuiesc împreună, familia celui decedat l-a exclus din tot ritualul înmormântării. Familia partenerului l-a tratat ca pe un străin, ca și cum i-a făcut un favor că l-a lăsat să fie prezent acolo”, continuă Victor Ciobotaru. 

Apoi sunt și micile întâmplări de zi cu zi, cum ar fi agresiunile și discriminarea. 

„O simplă ținere de mână ne-a adus un episod dur al realității de familie rainbow. Nu este ușor să treci peste cuvinte dure care-ți țintesc și-ți pun la îndoială calitatea de familie, de om, cum nu este ușor să treci peste privirile pline de ură care-ți sunt aruncate doar pentru că nu te potrivești profilului tradițional”, spune familia Țucan, implicată în proces.

La fel Diana și Maria. Lucrează și locuiesc în Germania și evită să se țină de mână când vin în România sau să își manifeste sub orice formă tandrețea. 

Victor își amintește și el un moment când a fost nevoie să ridice un deviz de la poștă pe numele lui Florin, care era plecat din țară. „În fața mea era o doamnă care venise să ridice un colet pentru ginerele ei. A fost întrebată: «Dar dumneavoastră cine sunteți, că pe deviz apare alt nume? Nu dăm decât la membrii de familie.» «Păi, sunt soacra, e la muncă și am venit să ridic eu coletul.» Doamna de la ghișeu a fost foarte înțelegătoare și i-a dat coletul”.

Când i-a venit lui rândul să răspundă la aceeași întrebare, a zis că e partenerul de viață al celui de pe deviz. De data asta, doamna de la ghișeu i-a explicat că or fi ei parteneri, dar în România nu sunt acceptate și recunoscute cuplurile de genul ăsta și nu i-a dat plicul. 

Au aflat ulterior, când s-au dus împreună să-l ridice, că pe plic în sine erau trecute ambele nume și, teoretic, ar fi putut să-l ridice și Victor. 

România și-a luat angajamentul că va respecta deciziile Curții în 1994, când a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea CEDO e obligatorie, iar decizia devine definitivă la trei luni de la pronunțare. 

Asta înseamnă că din august 2023 se declanșează un mecanism de punere în executare a hotărârii, coordonat de comitetul de miniștri al Consiliului Europei, cei 46 miniștri de externe ai tuturor statelor părți ale Convenției Europene a drepturilor Omului. 

„Se întâlnesc de două ori pe an și, la aceste întâlniri, Guvernul României trebuie să vină în fața lor cu un plan foarte clar și în ce timp rezonabil va reuși să adopte legislație în acest domeniu”, explică Iustina. 

Conservatorii au început deja să facă spume.

BOR a zis că dezaprobă total decizia CEDO. George Simion a cerut Guvernului ca în cele trei luni până la definitivarea deciziei să o conteste sau AUR va demara procedurile pentru organizarea unui nou referendum pentru redefinirea familiei în Constituţie. Mai mult, europarlamentarul Cristian Terheș a declarat că România e constrânsă, șantajată să forțeze recunoașterea a ceva ce poporul român spune nu vrea să o facă din varii motive.

În 2018, referendumul anti-gay organizat de Coaliția pentru Familie a picat după ce a scos la vot doar puțin peste 20% din oamenii cu drept de vot, deși au avut două zile la dispoziție să modifice Constituția.

Așadar, nici măcar voința românilor nu e un argument valid, deși conservatorii continuă să-l folosească în lipsă de altceva. Până la urmă, nu există niciun motiv pentru care unele familii să aibă dreptul la protecție și altele nu, iar acest drept nu ar trebui să fie oricum subiect de dezbatere.

Pentru că între 21 și 29 iulie are loc Bucharest Pride, Asociația ACCEPT a lansat campania #ProtejatiToateFamiliile. Mesajul e simplu: Fiecare familie merită să se simtă acasă în România și nu e nevoie să se destrame o familie ca alta să poată fi creată. Te poți alătura și tu cauzei și să semnezi petiția pentru protecția și recunoașterea legală a cuplurilor formate din persoane de același sex.