De ce au fost fetele de la A.S.I.A. un fel de Spice Girls ale României acum 20 de ani

Ce-a fost cu trupa asta, A.S.I.A.? Păi, la vremea ei, a fost nebunie. Era vorba de patru fete, un fel de Spice Girls de România, care au apărut în muzica românească în 1999 (și au dispărut în 2006), au rupt tot ce se putea rupe, i-au înnebunit pe bărbați și le-au făcut pe femei să le copieze fără discernământ. Erau abonate la premiile muzicale, cam ca Andra și Loredana astăzi, și Pro TV a pompat în trupa asta până i-a făcut campanie națională de găsit membră nouă.

La început, trupa avea următoarea componență: Anca Neacșu, Sorana Mohamad, Irina Nicolae și Anemona Niculescu. E simplu, dacă o iei pe inițiale, să-ți iasă A.S.I.A., de unde și numele trupei. Doar că Anemona s-a retras după un an și-a venit Alexandra Potora. A.S.I.A. a explodat însă în 2002, când Alexandra a plecat din trupă. În locul ei a apărut Alina Crișan, dar mecanica prin care a fost aleasă a adus ceva cu totul nou în showbiz-ul românesc.

Alina a fost câștigătoarea unui show de tipul Vocea României cu diferența că ea a primit un loc în trupă. Finala emisiunii Alege ASIA din 2002 a fost urmărită de peste două milioane de români. Show-ul a avut așa mare succes, încât s-a întins din octombrie până în decembrie.

Fetele astea de la A.S.I.A. au fost mari, iar asta o recunoaște și Mihai Găinușă, care, la începutul anilor 2000, lucra la Radio 21, la matinal – cel mai important tronson orar pentru radiouri. „Dacă trupa André era echivalentul Hannei Montana la dublu, A.S.I.A. au fost Spice Girls de România. Aveau fani, nu fane, cu vârste de la 18 la 70 de ani. Dacă trupa ar fi performat acum, sigur Dragnea își lua o cântăreață din trupa asta acasă. Ca secretară, normal. A, și dintre cele patru, mie îmi plăcea de Irina”, mi-a spus Mihai.

La aniversarea asta de 20 de ani, am vorbit și cu Irina Nicolae, solista principală a trupei sau fata cu codițe (după cum mai era cunoscută – n.r.). Ea trăiește acum în Ungaria, la Budapesta, este căsătorită și are o fetiță. A fost în trupă de la început până în 2005, când a fost înlocuită de „Ianna” Rodica Novac.

Ea mi-a spus că prin acel concurs-fenomen, dincolo de alegerea unei fete pentru trupă, a fost și o ocazie pentru România să descopere talent showurile. În ultimii ani am avut o groază și probabil că ți se par banale, dar în urmă cu 17 ani era ceva ciudat (de unde, poate, și succesul imens). „Noi am fost cele care, împreună cu Pro TV și casa de producție Media Pro Music, am organizat acel concurs spectacol, cu o caravană impresionantă în toate marile orașe ale României, pentru găsirea unei voci care urma să fie parte din formația care m-a consacrat”, mi-a explicat Irina.

Dincolo de căutarea din 2002, trupa asta s-a mai remarcat cu ceva într-o piață muzicală parcă scoasă la indigo: hainele.

„Noi aveam doi manageri, pe Adi Ordean și Florin Ionescu. Adi era cel care se ocupa de partea muzicală – studio, compoziție etc, iar Florin era cel care avea în mâna tot ceea ce ținea de logistica trupei – concerte, repetiții, imagine, haine, cam tot. Regulile erau foarte clare și stricte. Hainele de scenă nu se purtau niciodată în afara acesteia, nici măcar încălțămintea. Astea nu erau cumpărate din magazin, ci făcute la comandă pentru noi, pe măsurile fiecăreia”, a detaliat Irina. Ideile pentru ținute erau, în mare parte, ale managerului, dar erau discutate întotdeauna cu fetele. Potrivit Irinei, ideea era ca vestimentația să evidențieze calitățile fiecăreia și având o unitate, în același timp.

„Mai târziu, vestimentația a fost creată de Ingrid Vlasov și pantofii de către Mihai Albu. Ingrid a reușit să ne creeze ținute sexi, senzuale, feminine – bazate pe personalitatea fiecăreia. A fost cu siguranță cea mai glamouroasă perioadă, cea mai feminină și sofisticată. Aveam ținute cu blană naturală, de un alb imaculat, purtate la trecerea dintre ani în Piața Constituției (Revelionul PRO – n.r.). Alte ținute la fel de actuale și astăzi sunt cele de mătase cu imprimeu leopard purtate în clipul «Eu, tu și luna de pe cer»”, a adăugat Irina.

Mihai Albu era cel care personaliza încălțămintea. Ai zice că e o sarcină ușoară, dar pe scenă ele trebuiau să și danseze. Iar, de multe ori, stăteau ore bune încălțate.

Se întâmplă o chestie ciudată cu produsele de divertisment, cum sunt melodiile sau filmele. Dacă au un succes monstruos, fragmente din ele rămân în folclorul popular fără ca mulți oameni să mai știe de unde provin. Așa sunt numeroase replici din filme, dar și versuri din melodii. În cazul A.S.I.A., să nu te mire dacă mai auzi pe câte cineva că fredonează: „Ia cu tine și inima mea și ascunde-o în bagaje pe undeva” sau „Sună periculos, trage fusta mai jos”.

Odată cu YouTube, deja vorbim de un alt fel de moștenire. Atât timp cât o să existe platforma aia, și casa de discuri care o să încarce clipuri sau n-o să le dea jos pe-alea încărcate de utilizatori, putem vorbi de eternitate. „Piesele noastre sunt încă difuzate de radiouri, sunt încă auzite la party-uri, cântate vers cu vers și notă cu notă, și cred că asta spune tot. Noi am cântat cu suflet, pentru milioane de suflete”, mi-a spus Irina.

Sigur, ea e subiectivă, dar tipa nu vorbește aiurea, mai ales dacă te activezi din când în când la câte o petrecere pe nostalgie sau bagi acasă, cu prietenii, „manele vechi și muzică de-aia bună din anii 90”. Da, știu, A.S.I.A. a fost mai mult în anii 2000, dar e un produs al 90ilor. Vrei, nu vrei, le cam știi melodiile și chiar unele versuri, dacă le-ai prins hiturile pe Atomic sau alte televiziuni.

Bine, pentru tipii care visau sex să zicem că nu era vorba doar despre muzică, când auzeau de A.S.I.A. Uite ce-mi zice un tip care era fan pe-atunci, dar nu din motivele care i-ar face mândri pe artiști: „ A.S.I.A. avea versuri provocatoare cu care le dădeai unor fete de înțeles că vrei să le fuți când le dedicai melodia. În funcție de reacția fetei, știai dacă urma să «tragă fusta mai jos» după ce vă frecați în club.”

Mai e însă o latură a moștenirii de care trebuie să vorbesc: prezența pe scenă, mai precis vestimentație și coafuri. Treaba cu hainele am lămurit-o mai sus, dar trebuie să știi cam cum a influențat trupa asta milioane de femeie sau adolescente din România anilor 2000. Eu, la vremea aia, eram sensibilă la haine și evident că tot ce purtau vedetele vremurilor mă sensibiliza. Voiam și eu fustă de-aia, bustieră din aia, pantaloni din ăia decupați, știi tu, chestii cool și pe sexyness.

Acum am aflat că nu erau chiar haine „de pe tarabă” și, chiar dacă n-am găsit mereu ce-am căutat, m-a impresionat mereu părul Irinei prins în codițe în creștetul capului. Și nu doar pe mine. Coafura aia a generat o nebunie printre fane. O amică de-ale mele, care nu era neapărat mare admiratoare, își amintește și azi chestia asta de look. „Eram fascinată de codițele tipei brunete, alea făcute cu elastic de bani. Cât mă uitam la un videoclip de-al lor, mă gândeam: «Oare le face zilnic? Cum doarme cu ele? Nu o dor?» Pe mine mă durea pielea capului după ce purtăm părul într-o singură coadă câteva ore. Îți zic, mă fascina!”

Nu știu dacă și tu ai fost sau nu fan A.S.I.A. în acele vremuri, dar trebuie să citești textul ăsta cât de cât imparțial și să înțelegi că fetele astea au dominat o perioadă în muzica românească. OK, nu trec ele de provocarea de zece ani, căci, după dizolvarea trupei, n-au mai rupt nimic în showbiz. Dar e genul de trupă de care a auzit și ăla care ascultă rock, dar și ăla care ascultă manele. Bine, și mai e o chestie. Trupa asta a fost un produs al perioadei în care separarea pe gen muzical nu era așa agresivă ca-n prezent. Poate și asta a ajutat. Era o poftă imensă de-a asculta muzică.